Invitatul lunii este Cristian Lupșa, jurnalist și povestitor, căruia îi atribuim un rol important în mișcarea presei independente din România și, mai ales, a jurnalismului narativ. A creat fenomenul DoR, o revistă de jurnalism narativ pe care a editat-o timp de 13 ani, în jurul căreia s-au adunat și s-au format multe lumi și evenimente.
„Cum dă presa de bani, nu doar de urma lor” este tema noii ediții Superscrieri, așa că în următoarele luni ne dorim să avem și perspectiva invitaților noștri despre cum stă treaba cu finanțarea jurnalismului.
Cristian Lupșa:
„Starea jurnalismului e o rană deschisă. O extincție, scria recent The New Yorker, uitându-se la câte redacții se închid și câți oameni sunt dați afară.
Asta nu mai e o știre. Nu e nouă nici lamentarea noastră, a celor din profesie, care de cele mai multe ori dăm vina pe forțele externe care ne sunt potrivnice. Dar de câte ori ne-am uitat, cu adevărat, și la noi? Câte dintre motivele suferinței nu țin oare și de cât de puțin rezolvăm nevoile publicului, de cât de lent ne adaptăm la cum se consumă informația, de cât de conservatori suntem când ne întâlnim cu idei noi?
Credem că ne lipsesc doar banii; noi suntem OK. Suntem ca partenerul care ajunge la terapie de cuplu și spune: „relația ar fi perfectă dacă te-ai schimba tu”. Dacă vrem să supraviețuim extincției, ar ajuta să renunțăm la trei credințe:
1. Merităm bani, căci salvăm democrația. Oferim un serviciu public, supărăm puterea etc. Dar nu ne datorează nimeni nimic. Nimănui nu „trebuie” să-i pese de ce facem – nici publicului, nici finanțatorilor. Dacă „trebuie” ceva, atunci trebuie să fim un produs dorit, care rezolvă o nevoie în viața unui cititor.
2. E suficient că publicăm. Un produs dorit e unul făcut cu intenție și cu atenție. Însă e greu să facem asta când nu ne înțelegem publicurile și nevoile lor, nu folosim date despre cum, când și unde suntem consumați, nu știm să împachetăm produse, nu avem strategii și nici nu integrăm în redacții oameni care știu să facă lucrurile astea.
3. Jurnaliștii știu ce-i mai bine. Și totuși, avem zeci de instituții media mici și mari care publică cam aceleași știri sau ating cam aceleași subiecte, împachetate similar, pe care le distribuie identic, pe platforme care nu mai au nicio intenție să ne ajute să ajungem la public. Până nu ne chestionăm certitudinile – ce acoperim, cum, de ce, pentru cine, în ce formă și cum vindem asta – nu vom putea să rezolvăm dilemele care țin de finanțare.Ne place sau nu, suntem și noi vinovați pentru starea de fapt. Anii mogulilor și apoi a managerilor a căror misiune era să exploateze echipe prost plătite (fără vreo strategie dincolo de „să scoatem bani de la companii”) ne-a creat reflexe proaste și ne-a ruginit capacitatea de a vedea dincolo de „așa se face”. Motiv pentru care inovația lipsește, iar de colaborare nu mai vorbesc.
Uneori mă întreb dacă nu cumva ne-ar prinde bine o extincție. Poate ne-ar scăpa de bagaje și de traume și de certitudinea că facem bine, eliberându-ne să construim ceva nou, altfel.”
seria Schimbări climatice (5 episoade)
Ioana Moldovan, Andrei Pungovschi (Documentaria)
„Serialul încearcă să abordeze diferit schimbările climatice, dincolo de simple statistici și cifre. Să pună în prim-plan oamenii afectați. Acesta documentează cum sunt resimțite modificările climei în viața de zi cu zi a cinci comunități diferite din România, discutând cu oamenii atât despre provocările cu care se confruntă, cât și despre soluțiile pe care le-au descoperit în încercarea de a se adapta.
Fiecare episod prezintă o comunitate diferită: Jurilovca, o comună din Delta Dunării în care, pe vremuri, majoritatea oamenilor erau pescari; Vatra Dornei, un oraș al cărui turism de iarnă depinde de cât ninge și când; București, o aglomerare urbană în care vara face ravagii printre suferinzii de alergii sau boli cardio-respiratorii; Fântânele, un sat din județul Constanța care s-a trezit în mijlocul unui parc de eoliene; Dăbuleni și sudul Olteniei, zona care se luptă să facă terenurile nisipoase să rodească.”
Vânătorul de bătrâni
Andreea Pocotilă (Recorder)
„Un tânăr din Oradea se specializează, vreme de mai mulți ani, în urmărirea bătrânilor singuri, care dețin bani și proprietăți valoroase. Se apropie de ei, le câștigă încrederea și, în final, ajunge să le preia averea.
Ceea ce părea inițial doar o escrocherie bine elaborată se transformă apoi într-o serie de morți suspecte care ajung știri la televizor și dosare pe mesele procurorilor. Însă povestea nu se termină aici, ci continuă să se desfășoare și astăzi.”
Timișoara 2023, Capitala Culturală a timișoreanului de rând?
Raluca Moșescu Bumbac (Iscoada)
„Anul trecut obișnuiam să-mi întreb familia și prietenii (care activează în diverse domenii profesionale) dacă au fost la Timișoara sau dacă plănuiesc să meargă până la finalul lui 2023. (...) Chiar dacă mă ascultau fascinați, planurile lor de călătorie au ocolit Timișoara în 2023, cu excepția celor care activau deja în sectorul cultural ca producători și/sau consumatori de cultură. M-am întrebat atunci în ce măsură suntem atrași de mega-evenimentul și transformarea urbană prin care trece un oraș care a câștigat titlul de Capitală Europeană a Culturii?”
Concediul medical - cine, cum, cât?
Sorana Stănescu (newsletterul Foaia de observație)
„Mărturisesc că în ediția de azi încerc să explic un subiect pe care îl aveam de mult pe listă, dar de care îmi era groază: concediile medicale (CM). Cine le acordă, în ce condiții, cine poate beneficia, plus situații mai aparte. E o coincidență că subiectul a explodat luna asta, din cauza declarațiilor premierului Ciolacu (dezvolt mai jos).”
* Te poți abona la newsletterul „Foaia de observație”. „Ca să știi ce să faci când ești bolnav, chiar dacă acum ești sănătos.”
ANALIZĂ. România, educată de profesori puțini și cu note mici la titularizare
Cristina Radu, grafice și analiza datelor: Radu Mihai (Școala9)
„Aproape jumătate dintre profesorii care au dat examenul de titularizare în 2023 au obținut mai puțin de 7, nota minimă de care aveau nevoie pentru a fi titulari pe post. Sunt județe întregi în care, la unele materii, niciun candidat nu s-a calificat pentru o poziție permanentă la catedră. Rezultatele nu sunt chiar surprinzătoare: rareori rata de promovare a depășit 50%. Ce înseamnă aceste rezultate și de ce ele nu arată întotdeauna că profesorii sunt slab pregătiți? O analiză în două părți.”
Plasa de siguranță“ a Gabrielei Firea și familia politică Piedone – PUSL. Umaniști angajați în Ministrul Familiei și companii municipale
Florin Râșteiu (Buletin de București)
„Nici măcar după anunțarea comasării alegerilor locale cu europarlamentare Gabriela Firea nu a fost desemnată drept candidatul PSD la fotoliul de primar general. Marcel Ciolacu, șeful ei pe linie de partid a anunțat în cadrul conferinței de presă că șansele de a fi numită sunt doar de 50%. Sebastian Burduja, președintele PNL București este și el în cărți. Totuși, Gabriela Firea nu duce lipsă de sprijin politic. PUSL este a treia versiune a unei formațiuni politice ale cărei temelii le-a pus Dan Voiculescu. Aceasta a asimilat în trecut Partidul Umanist din România, care s-a numit şi Partidul Conservator.”
„Îmi spunea că doar el mă poate salva.” Ce se întâmplă când psihoterapia se transformă în abuz
Răzvan Filip (PressOne)
Ilustrație © Ernest Akayeu | Dreamstime.com
„La începutul lui ianuarie, PressOne începea să documenteze o investigație despre conceptul de «abuz terapeutic». Specialiștii definesc «abuzul terapeutic» drept o trădare gravă a încrederii pe care clientul i-o acordă psihoterapeutului/ psihoterapeutei. De regulă, acesta ia forma unei «duble relații» în care terapeutul depășește limitele profesionale și devine «prietenul», partenerul sexual sau chiar partenerul de afaceri al clientului.
Din ianuarie până acum am primit mărturiile mai multor oameni care consideră că au fost abuzați, într-un fel sau altul, de terapeuții lor.”
„Proful de licență tocmai s-a dat la mine”
Cristian Lupșa, Carla Lunguți, ilustrații de Simina Popescu (Scena9)
„Comportamentele abuzive și hărțuirea sexuală nu sunt luate în serios de universitățile românești, spun studenți, profesori, rapoarte interne și studii ale organizațiilor care luptă pentru egalitate de gen.
Uneori aceste comportamente afectează generații de studenți, cum e și în cazul lui Horea-Mihai Bădău, lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) a Universității din București (UB). Ani de zile, zeci de studente, fără să știe una de cealaltă, au fost victimele unui tipar similar de abordare. Nu au vorbit și nici n-au depus plângeri: de teamă că vor pica examene sau licențe, de rușine, crezând că au greșit ele cu ceva pentru că sunt sunate noaptea sau pentru că li se fac declarații de dragoste și avansuri.”
Cristian Lupșa
Cristian Lupșa este jurnalist și povestitor. În acest moment conduce comitetul de preselecție al European Press Prize și-și pune întrebări despre viitorul profesiei. Timp de 13 ani (2009-2022) a fost editorul publicației independente de jurnalism narativ, DoR (dor.ro).
Best of Mindcraft Stories
recomandat de Mihai Ghiduc
Mihai Ghiduc ne recomandă materialele lunii din Mindcraft Stories - publicație online de știință și tehnologie, unde este redactor-șef.
MS este un hotspot BRD - Groupe Societe Generale, iar FFFF este partener strategic și gardian al proiectului, cu rol de management și dezvoltare editorială.
Mihai Ghiduc: „Mai întâi, o veste. Mindcraft Stories se apucă (mai serios) de video!!! Punem la bătaie 30.000 de euro pentru niște proiecte video făcute de tineri jurnaliști interesați de știință, tehnologie și, în general, viitor. Bonus: o călătorie de o săptămână prin Europa. Detalii despre concursul POV:Future găsești mai jos.”
Iată câteva dintre subiectele interesante din Mindcraft Stories, din luna februarie:
Goana după Ozempic. Cum a ajuns un medicament pentru diabet vedetă în curele de slăbire?, de Adriana Moscu
Un medicament pentru diabet și-a găsit o nouă nișă: e folosit în curele de slăbire. Toate bune, dar asta afectează prețurile, disponibilitatea și creează o adevărată piață neagră.
Cum au ajuns banii cash noua conspirație preferată a conservatorilor?, de Paul Petrache
Paul debutează în Mindcraft Stories cu un text despre cea mai nouă conspirație care ar putea duce la modificări legislative sau chiar la schimbarea Constituției: ideea (falsă) că banii cash vor fi interziși.
Olimpiadă pe steroizi? Visul libertarian al Enhanced Games se bazează pe o știință dubioasă, de Mihai Ghiduc
Cum ar fi sportul fără controale antidoping? Niște libertarieni s-au gândit la mai mult: ce-ar fi să încurajăm dopingul în căutarea unor noi recorduri? Și chiar bagă bani serioși în asta.
TikTok’s enshittification. Despre cum mor platformele digitale, de Cory Doctorow
Platformele de social media, și nu numai, vor utilizatori, deci se vor face utile pentru aceștia. După care vor să-i monetizeze, deci se vor face utile pentru clienții de publicitate. Adesea, în goana după profit, vor uita de primii. Acest lucru se numește „enshittification”, a declarat Cory Doctorow – iar termenul a prins, a devenit cuvântul anului 2023.
Cum și-a distrus Boeing reputația în căutarea profitului, de Ionuț Preda
Tot un fel de „enshittification” s-a produs și la Boeing, dar aici consecințele sunt mai dezastruoase. De data aceasta a zburat „doar” o ușă falsă, iar locurile de lângă erau libere, dar compania americană trebuie să ia măsuri dacă vrea să nu i se lipească eticheta de dezastru pe avioane.
Despre dezinformare
de Codruța Simina, în Misreport
Misreport este un newsletter săptămânal cu știri despre știri false, realizat de jurnalista Codruța Simina și Rubrika.
- Parlamentul European a votat săptămâna trecută un regulament care impune mai multă transparență în publicitatea politică plătită pe rețele sociale.
Potrivit acestuia, propaganda politică trebuie marcată ca atare. Regulamentul impune și norme de transparență pentru entitățile care plătesc publicitate politică și, în plus, interzice targetarea utilizatorilor în funcție de etnie, religie sau opțiuni sexuale. - …cu atât mai mult cu cât publicitatea plătită și distribuită targetat pe rețele sociale ne influențează comportamentul. În Regatul Unit, guvernul a început să sponsorizeze campanii care targetează publicul în funcție de unele cuvinte de căutare folosite pe rețele sociale.
De pildă, The Conversation arată că migranții sunt ținta unor astfel de campanii, menite să-i descurajeze să ajungă în Anglia.
Vești din FFFF
cu Superscrieri, de data asta
Nominalizează la Premiul special „Animal Welfare în România”
susținut de Humane Society International
jurizat de Andrei Ciurcanu, jurnalist RISE Project & OCCRP – Organized Crime and Corruption Reporting Project
Te invităm să propui la ediția #13 a Premiilor Superscrieri un material jurnalistic pe tema „Animal Welfare în România”, iar noi vom premia cel mai bun material în cadrul Galei Premiilor Superscrieri, în luna mai, când recunoaștem cel mai bun jurnalism al anului 2023 în România.
Ne pot propune materiale atât autorii acestora, cât și cititorii care le-au observat și le consideră importante, până pe 5 aprilie.
Finaliștii de la Bursa Superscrieri Poqe, ediția #3
Ne bucurăm să avem o nouă bursieră pentru a treia ediție: Alexandra Corcode ne pregătește un proiect fotojurnalistic super interesant, mentorată de Adrian Câtu și de Lina Vdovîi. Vedem la început de mai ce va ieși. :)
GOOD TO KNOW
*niște „women power”, dacă tot e 8 martie și avem atâtea femei în jur cărora să le fim recunoscători pentru energia pe care o pun în această lume
Monica Jitariuc are o rubrică săptămânală de cultură digitală, la Radio România Cultural. În fiecare vineri, Monica este invitată în emisiunea „Orașul Vorbește”, unde abordează subiecte precum: Despre cum dependența de Social Media este o maladie socială, Youtube - cea mai folosită bonă din lume, Supermarketul iubirii - de la anunțurile matrimoniale la aplicațiile de dating.
CARTE: Cum să înfrunți un dictator. Lupta pentru viitorul nostru, de Maria Ressa, a apărut la Editura ZYX Books, în traducerea Monei Dîrțu. Maria Ressa este printre cei mai cunoscuți jurnaliști din lume, iar în 2021 a primit a Premiului Nobel pentru Pace, pentru munca ei de apărare a libertății de expresie și a democrației.
În această carte autobiografică vorbește despre „importanța jurnalismului în fața dezinformării, despre amenințările la adresa democrațiilor, precum și despre acuzaţiile la adresa ei, născocite de autoritățile filipineze, din cauza cărora a riscat să ajungă în spatele gratiilor pentru tot restul vieţii.” (sursa Hotnews)
„În cazul Emiliei Șercan, afirmațiile publice ale lui Adrian Cioroianu vin să împiedice sau să ducă în derizoriu un demers jurnalistic legitim. Documentele consultate, sub confidențialitate, de un jurnalist fac parte dintre sursele jurnalistice. Iar protecția surselor jurnalistice este parte a dreptului fundamental la libertatea de exprimare și a dreptului la libertatea presei, așa cum sunt consfințite prin Constituția României, prin legislația internă sau prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.”
Nu uita să redirecționezi cei 3,5% din impozitul pe venituri.
Dacă vrei să ne ajuți, noi aducem creativitate și inovație în următoarele lumi:
O presă liberă înseamnă o societate democratică așa că susținem și premiem cele mai bune materiale jurnalistice de 12 ani. Superscrieri.
Dacă adolescenții învață din timp semnele violenței în relațiile lor (cu prietenii lor, cu școala sau în familie) poate o să avem o Românie mai puțin agresivă și violentă (în special cu femeile și copiii). In a Relationship.
Ai fi surprins câte organizații non-profit scot România din negură de mai bine de 20 de ani. Programul Policlinica de Marketing ajută aceste ONG-uri să spună poveștile lor și ale beneficiarilor lor.
Publicăm cele mai comprehensive materiale despre știință și tehnologie în România și punem astfel umărul la educarea științifică a României prin Mindcraft Stories.
