S-a indragostit de muzica la 14 ani, cand si-a creat pentru prima oara muzica lui, intr-un program cu sunete preinregistrate, pe care le aranja dupa propria inspiratie. Astazi, Adrian Piciorea este un nume tot mai prezent in productiile de teatru, pentru care compune muzica si face design de sunet. Este autodidact pe plan muzical, iar daca la inceput il fascina tot ce tine de partea tehnica, acum aprofundeaza cunostinte de compozitie muzicala si inginerie de sunet si cauta sa exprime prin muzica sa ganduri, emotii si spatii.
Are deja o experienta de lucru bogata in teatru, compune muzica de film si performance, iar anul acesta planuieste o petrecere fiindca isi doreste sa spuna o poveste prin intermediul sunetelor.
"Imi place sa lucrez cu limite pentru ca limitele ma obliga sa caut solutii in moduri diferite, ma fac sa fiu foarte creativ, iar aceste limite vin din partea oamenilor cu care colaborez. Imi ofera un spatiu de desfasurare conform viziunii lor si imi ofera libertatea de a-mi implementa propria viziune in cadrul acelor limite", spune Adrian.
Adrian Piciorea este nominalizat anul acesta la Premiile UNITER, la categoria „Cea mai buna muzica originala si sound design”, pentru muzica si sound designul spectacolului „(R)evoluţie”. Ghid de supraviețuire în secolul XXI de Yael Ronen si Dimitrij Schaad, regia Radu Nica.
Cu Adrian povestim in continuare despre muzica si primele sale compozitii, despre ce inseamna creatie muzicala de teatru si sound design.
Din viata ta artistica
Viata mea din perspectiva artistica s-a impartit in doua in perioada adolescentei si anume: muzica si teatru. Timp de cativa ani aceste parti au mers in paralel pana cand am ales ca vreau sa continui mai mult cu partea de sound design, productie si compozitie muzicala. Sunt din Comarnic, Prahova si intotdeauna mi-a placut sa spun povesti sau sa mi se spuna povesti. Am facut liceul in Sinaia. Acolo am intrat in contact pentru prima data cu teatrul, prin intermediul trupei de teatru a liceului intitulata “Oglinzi”.
Primele spectacole de teatru profesionist pe care le-am vazut au fost la festivalul “Ideo Ideis” din Alexandria in cadrul caruia am participat ca trupa in liceu. De muzica m-am apucat la varsta de 14 ani cand am deschis un program de facut muzica pe computer. “Facut muzica” e mult spus pentru ca in acest program aveam sunete preinregistrate pe care eu doar le aranjam intre ele si sustineam ca am facut “muzica mea”. Ceea ce intr-o oarecare masura era adevarat, insa era doar o parte de suprafata a procesului, care, totusi, mi-a starnit foarte tare curiozitatea pentru a aprofunda.
Credit foto: Matei Bumbut
Cand ai simtit ca te-ai indragostit de muzica
Atunci, la varsta de 14 ani m-am indragostit de muzica. Din programul ala de muzica am trecut la urmatorul mai complex si tot asa pana am ajuns sa inteleg cum pot sa creez orice sunet imi imaginez. Sunt autodidact pe plan muzical. Dupa ce am dobandit cunostine de sound design am inceput sa aprofundez cunostinte de compozitie muzicala si inginerie de sunet (mixaj si masterizare).
Fiecare ramura imi mentine curiozitatea inca de atunci si e la fel de proaspata acum asa cum era atunci. Mai mult pe plan conceptual acum decat din punct de vedere al mestesugului. Atunci eram la inceputul mestesugului si ma fascina orice parte tehnica. Acum caut sa aplic toate tehnicalitatile invatate pentru a putea exprima ceva specific prin vibratie: un gand, o emotie, o intreaga atmosfera, un spatiu.
Decizia de a face muzica in mod profesionist
Tocmai ca imi placea sa spun povesti am studiat licenta in actorie si masteratul in pedagogie teatrala la UNATC si cand eram in perioada masteratului am avut mai mult timp pentru a dedica creatiei muzicale pe langa activitatea de invatare a pedagogiei teatrale. Atunci am decis in mod constient sa ies in lume cu muzica si sound-ul pe care le creez. Am fost incurajat de toti prietenii si oamenii carora le aratam muzica pe care o faceam si pe aceasta cale vreau sa le multumesc pentru toata sustinerea asta. A insemnat si inseamna mult in continuare. In urma feedback-urilor lor incurajatoare mi-am spus ca poate chiar este ceva valoros acolo prin care eu ma pot exprima toata viata si care si ajunge la oameni. Usor, usor am inceput sa ma regasesc tot mai mult facand muzica si sound in general.
Prima compoziție proprie
Prima compozitie indirecta a fost in programul de facut muzica mentionat la 14 ani care avea o chitara si un beat de hip-hop. Prima compozitie directa, intr-un cadru oficial, a fost muzica spectacolului “Ambrios” produs de Cuibul Artistilor care mi-a oferit si mai mare incredere pentru a continua pe drumul muzical.
Primele proiecte in teatru
Pe langa “Ambrios”, primele au fost “Fête” regizat de Edda Coza la Teatrul National “Marin Sorescu”, sala “I.D.Sîrbu”, Craiova si “Medea’s Boys” regizat de Andrei Majeri la Apollo111, Bucuresti. Cu “Fête” am invatat viata in teatru pentru ca am locuit in teatru cateva saptamani si am descoperit o lume noua. Iar “Medea’s Boys” a reprezentat intalnirea mea cu Andrei Majeri in cadrul careia descopeream si dezvoltam impreuna un limbaj comun de comunicare in colaborarea noastra. Am invatat enorm in urma fiecarui spectacol si inca o fac pentru ca fiecare spectacol e o intalnire unica.
Ce implica munca unui sound designer in teatru
Un designer de sunet in teatru este responsabil pentru crearea tuturor sunetelor și audio-ului pentru o producție. În funcție de cerințele spectacolului, acest lucru poate include efecte sonore, muzică, construirea atmosferei și modul în care sunt auziți performerii.
Spectacole recente la care ai lucrat
Anul trecut am lucrat la: ”Cine l-a ucis pe tata”, regie andrei Măjeri, R(evoluție), regie Radu Nica, SF (Super Fragil), regia Andrea Gavriliu, “zeițe de categoria B”, regia Andrei Măjeri, “Yerma” in regia Dianei Păcurar și “Despre șoareci și oameni”, regia Mădălin Hîncu, TSCHICK. De ce am furat mașina” regie Irisz Kovacs și la serialul audio ”Orbis”.
Anul acesta pana acum am lucrat la “Găsește diferențele & Gogu” de Emilia Toma, regia Ruxandra Bobleagă la Asociatia Hearth unde am construit doua lumi total opuse. In primul rand textele reprezentau doua povesti diferite. Am mers pe prima parte intr-o zona abstracta si stranie inspirata de Jerskin Fendrix si pe a doua parte mult mai concreta cu sunete naturale care ofera un spatiu concret si anume spatiul natural al unei zone rurale pe parcursul unei zile.
Credit foto: Andrei Gindac
Proiectele muzicale de acum
Acum simt ca totul este intr-un punct usor maturizat. Spun usor maturizat pentru ca simt cumva si ca adevarata maturizare artistica abia de pe acum incepe in ceea ce ma priveste. Momentan lucrez cu Andrei Majeri la o viitoare productie a Teatrului “Mihai Eminescu” Botosani, la “EMAUS”, regia Edda Coza, “Centrul Central”, regia Irisz Kovacks, “ESCAPISM 2”, experienta senzoriala la Cuibul Artistilor, scurt-metrajul “The Chair”, regia Corina Andrian, scurt-metrajul “SARPELE”, regia Razvan Macovei.
Tot momentan, lucrez pentru propriul performance numit “EUNOIA” impreuna cu Sinziana Cadar. “EUNOIA” este o cautare comuna, un performance despre o pauză completă. O simbioză între arta vizuală și cea performativă care te invită către a simți și atât.
Credit foto: Sergiu Dobrinoiu
Etapele cele mai importante care te-au adus aici
Etapele cele mai importante cred ca sunt reprezentate de intalnirea la lucru cu fiecare regizor sau echipa artistica, tehnica si distributia cu care am colaborat. Nu cred ca exista mediu de lucru care sa nu ajute la evolutia mea artistica. Chiar si din mediile mai putin favorabile am avut ce invata, ba chiar mai mult de acolo.
De-a lungul anilor, pe langa mestesug, cred ca schimbarea s-a produs mai mult din a crea instinctiv si inconstient in a constientiza instinctul si a il duce mai departe. Pe langa intalnirile din teatru, o etapa importanta pentru mine este RAW Creatives ArtGroup care reprezinta un colectiv de sound si graphic designers pe care l-am infiintat acum cativa ani alaturi de Sinziana Cadar. Din grup pe partea de sound fac parte Robert Gageata, Daniel Stanciucu si David Lunca. Lucram modular, in functie de timpul si disponibilitatea fiecaruia pentru diferite proiecte audio. Activitatea de acolo m-a invatat puterea colaborarii si ce lucruri frumoase se pot naste atunci cand mai multi creatori stau in aceeasi camera.
Procesul de creație
Mai intai citesc textul si imi notez necesitatile din text si niste ganduri care imi apar spontan in timp ce-l parcurg. Ganduri care indica spre o anumita estetica, atmosfera, un anumit sentiment, un anumit spatiu interior, etc. Dupa care am o prima intalnire cu regizorul care imi comunica viziunea lui sau metoda de lucru. Uneori e nevoie de o tema muzicala principala din care deriva alte teme in mod nuantat in functie de momentul utilizarii in spectacol, alteori e nevoie de constructia unor spatii in estetici diferite, compozitii eclectice pentru ca si textul indica spre acest tip de constructie.
In functie de povestea din text fac studiu inclusiv pe perioada anilor respectivi daca actiunea nu se petrece in prezent, caut compozitori de film sau compozitori clasici din perioada respectiva in caz ca existau. Dar in primul rand stabilim impreuna rolul muzicii in spectacol si momentele in care apare muzica sau sound-ul. Dupa care ne comunicam viziunea si de acolo incep productia propriu-zisa. Incep productia conform celor stabilite si dupa urmeaza o perioada de feedback si de implementare la scena in care predau operatorului de sunet tot sunetul din spectacol si setam impreuna momentele de redare pe text in urma unor repetitii.
Relatia cu echipa de creatie
Relatia cu echipa artistica este esentiala. Muzica de teatru este o arta complementara, contribuie la intregul spectacolului, deci arta suprema in acest context este arta spectacolului. Cred ca e esential sa ai o fire colaborativa pentru a putea sa faci un spectacol omogen. Imi place sa lucrez cu limite pentru ca limitele ma obliga sa caut solutii in moduri diferite, ma fac sa fiu foarte creativ, iar aceste limite vin din partea oamenilor cu care colaborez. Imi ofera un spatiu de desfasurare conform viziunii lor si imi ofera libertatea de a-mi implementa propria viziune in cadrul acelor limite. Chiar si cand am libertate totala caut sa imi setez singur niste limite in care creez.
Inspiratia
In general caut sa trec prin filtrul personal toata povestea pe care o spune textul si sa reusesc sa o redau cat mai fidel fiind ghidat de catre regizor sau coregraf sau alt artist colaborator. Textul ma inspira tot timpul. E nucleul de la care pornesc si ma intorc mereu cand nu am inspiratie. Spectatorului caut sa ii aduc o experienta imersiva in cadrul spectacolului.
Cum iti hranesti creativitatea
Prin pauzele de la lucru in care imi traiesc viata. Asa am observat ca imi incarc creativitatea. Cu cat stau mai departe de a compune sau a produce muzica cu atat acumulez mai multa inspiratie pentru a o face. Ulterior aceasta inspiratie se varsa undeva, fie el proiect personal individual sau in colaborare.
Placeri nevinovate, atunci cand nu compui muzica
Am invatat sa ma bucur de timpul liber in afara muzicii in mod real. In trecut ma simteam inconfortabil daca nu aveam ceva de facut si acum caut sa ma bucur de momentele astea si sa le las sa fie. Ma uit la filme, seriale, in general caut sa gust alte arte si sa observ viata inconjuratoare. Uneori pur si simplu stau, meditez si caut sa ma realiniez dupa o perioada mai intensa de lucru.
Credit foto: Sergiu Dobrinoiu
Rolul muzicii in zilele noastre
Cred ca rolul muzicii este sa reflecte starea spiritului zilelor noastre, sa invite la empatie si sa ne aminteasca faptul ca suntem impreuna si ca existam cu totii sub umbrela aceluiasi necunoscut.
Mai departe, in viata ta artistica
Urmeaza “EUNOIA” si planuiesc o petrecere candva in toamna acestui an in care voi spune o poveste intreaga timp de 2 ore prin intermediul sunetului. Mai multe detalii in curand.
