De la o întâmplare nefericită a luat naștere un film. Regizoarea Diana Gavra își dorea de mai multă vreme să facă un documentar despre lumea infracțională, dar nu avusese ocazia să pătrundă în interiorul acesteia. S-a întâmplat să fie victima unui hoț de buzunare, care, odată prins, i-a propus să îi dea banii înapoi, iar ea să îl ierte. Diana și Amar Răducanu s-au împăcat făcând un film, „Amar”, care prezintă realitatea necosmetizată a lumii în care trăiesc hoții de buzunare și greutățile care îi împing uneori pe aceștia să recurgă la gesturi ilegale.
"La acest documentar s-a lucrat aproape 2 ani, filmările au durat un an și jumătate, procesul de post-producție tot un an, aceste două etape suprapunându-se în ultima perioadă de timp. În total au fost vreo 200 de ore de filmare", spune Diana.
Povestim în continuare cu regizoarea Diana Gavra despre documentarul „Amar”, care intră în cinematografe de pe 8 martie.
Din background-ul tău profesional
De fiecare dată când sunt întrebată ce fac, ce profesie am, mi-e destul de greu să răspund, e dificil de stabilit ce profesie mă definește în acest moment. Sunt avocat de peste 20 de ani, profesez în materia dreptului civil, sunt lector universitar la SNSPA, am făcut și un doctorat în integrarea romilor, iar apoi am absolvit și un masterat în producție de film la UNATC.
Întâlnirea cu filmul s-a produs în cadrul cursurilor de film de la UNATC și a fost virală, atunci am început șă produc și să regizez filme, până în prezent am realizat 3 filme care s-au remarcat la diverse festivaluri de film din România și din străinătate, un scurtmetraj de ficțiune, „Vintage” și două documentare de lungmetraj, ”Casa cu Lacăt”, apărut în anul 2019 și ”Amar”, finalizat în 2024. În acest moment lucrez la alte două filme documentare de lungmetraj.
Cum ți-a venit ideea filmului „Amar”
Ideea unui film despre lumea infracțională mi-a venit demult, dar nu am avut această ocazie, lumea infracțională se deschide greu, dar întâmplarea să fiu furată de un hoț de buzunare, pe care o povestesc și în film, a fost cea care a generat acest proiect. Ideea de la care am pornit a fost aceea de a arăta o față mai puțin cunoscută a lumii în care trăim, această lume a hoților de buzunare, în toată complexitatea ei.
În acest documentar am încercat să observ realitatea nefardată a acestei lumi și să o prezint publicului din mai multe perspective - de la închisori, tribunale până la botezuri, nunți, înmormântări, urmărind în special latura umană a acestor oameni, fără a romantiza sau a pune etichete.
Cine este Amar, personajul central
Pe Amar l-am cunoscut la Tribunal, în boxa acuzaților, el m-a furat, eu i-am făcut plângere, a fost prins și arestat, mi-a propus să ne împăcăm, să-l iert pentru a scăpa de închisoare. În cazul infracțiunii de furt simplu, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, iar noi ne-am împăcat făcând un film și am colaborat foarte bine, cred că ne-a ieșit.
Lumea nevăzută a oamenilor care se luptă cu adicții și sărăcie. Lumea hoților de buzunare
Lumea asta care trăiește de pe o zi pe alta este o lume complicată, dar care trăiește intens, de la agonie la extaz și care, surprinzător pentru noi, are o imensă bucurie de a trăi, care lipsește în mare parte lumii noastre. Oamenii aceștia au cunoscut sisteme de detenție din mai multe țări, au executat la nici 40 de ani 13-15 ani de închisoare, au fost dependenți de droguri și au reușit să depășească greutățile vieții lor fără vreun sprijin din partea nimănui, ei sunt în afara instituțiilor și statului, fiind în realitate niște supraviețuitori.
Realizarea documentarului
Filmările s-au realizat în stil observațional, nu am avut vreo idee sau direcție, filmul s-a aranjat singur în matca lui, de altfel eu dorind să surprind viața reală a acestor oameni, în cel mai autentic mod posibil. De fapt, filmul surprinde viața personajului principal, Amar Răducanu și a prietenilor săi în intervalul de timp dintre două pușcării.
Cum ai convins oamenii pe care i-ai filmat să te lase în viețile lor
Procesul de filmare nu a fost dificil, m-am îndreptat înspre ei cu inima deschisă, cum spun ei, și m-au primit la fel. Hoții de buzunare sunt foarte buni psihologi, știu, simt imediat cu cine au de-a face, și probabil au simțit că nu am intenții rele.
Poveștile care te-au emoționat cel mai tare
Pe mine, dar poate sunt subiectivă aici, m-am impresionat poveștile femeilor, soțiilor lor, care indiferent de ocupația lor, îi iubesc, sprijină și susțin. Femeile îi așteaptă cât timp ei sunt la închisoare, cresc copiii, se zbat singure cu greutățile vieții și le sunt foarte devotate.
Etapele de creație ale documentarului
La acest documentar s-a lucrat aproape 2 ani, filmările au durat un an și jumătate, procesul de post-producție tot un an, aceste două etape suprapunându-se în ultima perioadă de timp. În total au fost vreo 200 de ore de filmare, cel mai greu a fost să trecem de la 3 ore de film la 2 ore si 10 minute cât are filmul în prezent.
Echipa cu care ai lucrat
Echipa cu care am lucrat e formată din oameni cu care am lucrat de-a lungul timpului la mai multe filme, Marius Panduru (DOP), imaginea a fost realizată de Rareș Dima, Lorand Marton, Alexandru Mavrodineanu, Ștefan Comănescu, Andrei Petrea, Gabriel Scoarță, sunetul în priză directă a fost asigurat de Vlad Gligor, la editarea imaginii au lucrat Eugen Kelemen și Monica Pascu, sound design-ul a fost realizat de Alexandru Dumitru, iar colorizarea de Cătălin Miloiu. Și, nu în ultimul rând trebuie să menționez că serviciile de post-producție au fost realizate la AVANPOST PRODUCTION.
Cum ți s-au schimbat ție perspectivele, lucrând la acest film
Surprinzător, întreg procesul de producție a acestui film mi-a revelat bucuria vieții, m-a învățat să nu judec, să înțeleg mai bine alte contexte de viață, și, per total, cred că m-a făcut mai bună.
Cum a fost primit filmul în România
Până în prezent filmul a fost prezentat la Astra Film Festival Sibiu, unde a primit și un premiu pentru Noi Perspective, premiera va avea loc în 8 martie la Cineplexx Băneasa urmată de un concert Ionel Tudorache & Taraf. Până în prezent filmul a fost apreciat de presă și de public, așteptăm reacția publicului și criticii după ce va intra în cinematografe, după data de 8 martie.
Cu ce speri să rămână cei care vor vedea acest film
Mi-ar plăcea ca acest film să provoace o ieșire din bulă a fiecăruia dintre noi, să înțelegem și alte contexte și stiluri de viață, să ne provoace să film mai toleranți, mai buni și mai responsabili social. De asemenea, mi-aș dori ca lumile noastre să interacționeze mai mult, să putem comunica și altfel, nu numai în caz de conflict și nu numai în sensul excluziunii, să conștientizăm că toți suntem oameni, cu problemele, bucuriile, tristețile noastre.
Viața lui Amar și a familiei sale, după acest film
Amar spune că filmul acesta i-a schimbat viața, că a cunoscut o altă lume în care i-ar plăcea să se poată integra. Sper ca lumea aceasta să-l poată primi.
