A crescut pe muzica de pe vinilurile tatălui ei, cu Pink Floyd sau soundtrack-ul Grease. Dar abia în urmă cu aproape 3 ani a început să-și facă propria muzică, în cea mai izolată perioadă a secolului 21. Ea este The Real Runna - artistă independentă, singer - songwriter. Încă nu a ieșit live în concert, dar i-ar plăcea să o facă, așa muzica ei ar putea ajunge la cine trebuie. Într-un timp relativ scurt, după debut, a scos 3 albume, cel mai recent fiind chiar de anul acesta.
"Lucrez repede deoarece am observat că dacă procesul de creație ajunge să dureze prea mult intervin un soi de frustrare și îndoială ce mă copleșesc", spune Runna.
Ce cântă The Real Runna? Ea spune că shimmer-pop, indietronica, chamber pop, indie-folk sau lo-fi. Cel mai bine ar fi să vă puneți voi pe ascultat pentru a trage singuri concluziile. O găsiți și pe social media, dar nu atât de des, asta și din cauza laturii ei introvertite. Interesante sunt procesul de creație și toate colaborările de pe albume, cu artiști de peste mări și țări dar și locali, cu care The Real Runna s-a conectat via internet. Povestea ei, mai jos.
Aventura ta cu muzica
Muzica a avut mereu un loc special în inima mea, obișnuiam să petrec ore întregi ascultând vinilurile tatălui meu. Nu era o colecție impresionantă, însă erau acolo câteva albume care inevitabil ajungeau să fie ascultate în mod repetat, poate chiar obsesiv aș zice. De două din ele îmi aduc clar aminte: “The Dark Side of The Moon” (Pink Floyd) și coloana sonoră a filmului ‘Grease”. Era un ritual care mă fascina, cum o mișcare ciclică a acului pe suprafața discului putea să genereze sunet.
Numele tău de scenă
Numele de artist l-am ales relativ impulsiv. Sunt o fire introvertită și de cele mai multe ori am tendința de a fugi de situații ce implică multă socializare sau interacțiune cu alți oameni. Cu toate astea, atunci când simt o conexiune cu anumite persoane mă deschid ușor, poate prea mult. Si așa a apărut numele acesta The Real Runna, o versiune alterată a “the real runner”.
Cum e experiența de singer - songwriter independent
Cred că depinde mult pe cine intrebi. Pot vorbi despre ce a însemnat asta pană acum pentru mine. A pornit ca un joc, o activitate menită să mă detensioneze. Cu 3 ani in urmă nu îmi imaginam că o să fac asta. Deși îmi fredonam când eram singură în mod constant melodii, cumva nu se făcuse conexiunea între chestia asta si posibilitatea de a scrie cântece sau de a cânta. Nici nu îndrăzneam să visez la a face muzică pană acum 2 ani și ceva. Încă simt că e ceva nou pentru mine, însă încerc treptat să îmi ies din zona de confort.
O zi productivă pentru mine este atunci când reușesc să pun la cap o idee de demo pentru o melodie. Mi-a luat ceva timp să mă vad ca fiind o persoana creativă, deși am încercat de-a lungul timpului multe activități artistice. Însă niciuna din ele nu s-a lipit de sufletul meu ca muzica. Si deși nu am multe cunoștințe muzicale, încerc să nu văd asta ca un impediment. Nu am atât de mult timp pe cât aș vrea pe care să îl pot dedica fără întrerupere muzicii, însă încerc să îmi aloc cel puțin 1-2 zile pe săptămână în care toată atenția mea este acolo, cred că acesta e și motivul pentru care ajung să mă motivez să am sesiuni fulger în care scriu melodii.
Cum de nu ai ieșit live până acum?
Sunt multe gânduri și lupte interioare pe care le duc zi de zi legat de asta, cu mine și cu vocea aia interioară care îmi șoptește că nu sunt acolo încă, nu sunt destul, nu e suficient de bine, nu știu suficiente lucruri despre asta. E teama de eșec și sindromul impostorului. Îmi dau seama că într-o anumită măsură probabil toți artiștii se confruntă cu lucrurile astea la un moment dat. Pe lângă aceste gânduri, mai sunt și alte motive în spatele deciziei de a amâna momentul de a ieși live.
Când am început să scriu muzica, nu știam nimic despre asta, nu cunoșteam pe nimeni din domeniul muzicii (nici acum nu știu oameni din muzica pe plan local). Eu nu știu să cânt la instrumente, nu am urmat nici cursuri de canto sau teorie muzicală, tot ce am făcut până în momentul de față a fost trial and error. La început nu aveam absolut deloc nici cunoștințe de producție muzicală. M-am aruncat cu ochii închiși în asta. Am simțit că trebuie să o fac. Așa că nici nu se punea în mintea meu problema de a cânta în public live, ar fi fost o nebunie. Știam doar că vreau și trebuie să fac muzică, și asta am făcut timp de doi ani și jumătate de când am început să scriu.
Inspirație
Mă inspiră multe lucruri. Muzica altor artiști pe care îi ascult, experiențele mele si ale celor cu care interacționez, lucruri banale, sau cuvinte din conversații pe care le port cu oamenii.
Nu m-am gândit unde aș vrea să ajung să cânt, știu doar că îmi doresc să am curajul să fac asta oriunde, nu știu cum, cel mai greu mi se pare să reușesc să fac mental pasul de a cânta în fața oamenilor. Și cred că cel mai mult îmi doresc să ajung să îi cunosc pe cei cu care am colaborat în online și în viața reală, să pot cânta alături de ei. Asta ar fi o reală bucurie.
3 albume
Așa cum ziceam mai devreme, mai toată energia și atenția mea au fost orientate pe a face muzică. Cred că ăsta a fost motivul pentru care am reușit să produc 3 albume în 2 ani de zile. Asta și oamenii cu care am ținut legătura în online care erau ca și mine, mici artiști independenți, încrederea și suportul moral pe care l-am primit de la oameni.
Când am început să scriu primele melodii am contactat muzicieni pe Fiverr să îmi înregistreze partea de instrumental pentru ideile pe care le aveam la momentul respectiv. Apoi, când primele cântece erau în faza de demo am postat pe un grup de singer-songwriteri de pe Reddit, încercând să aud și ceva feedback legat de ce făcusem, pentru că efectiv nu știam pe cine să întreb, cui să îi cer o părere. Un muzician din Portugalia - Wontellu, m-a contactat și s-a oferit să mă ajute cu producția pentru ele. Așa a prins formă “Buckle Up” (produs de acesta) și “Just Killed Our Love", unde se aude și vocea lui, dar la a cărui producție a lucrat ulterior un alt artist din S.U.A., Sane.
Tot ca urmare a postărilor din online am ajuns să comunic cu un artist din Zurich, Safe Upstairs. El m-a îndrumat către un server internațional pentru singer-songwriteri. Pentru prima oară avem niște oameni cu care să rezonez și de la care să aud un feedback constant. Aici am ajuns să interacționez cu artiști cu care am și colaborat ulterior de la distanță.
The Real Runna - Buckle up
Primul album (A Thing For Fiction, 2022) și cel de-al doilea (Bow Down, 2023) conțin destul de multe piese ce s-au născut în urma colaborărilor de care vorbeam mai devreme.
Pentru A Thing For Fiction (2022) am colaborat cu Sane (S.U.A.) care m-a ajutat cu mix și master pentru “Walls”, "Just Killed Our Love” și care a inspirat primul meu track self-produced “Numb And Alive”, produs peste versurile scrise de el. Cu Wontellu (Portugalia) am lucrat la track-urile “Just Killed Our Love” și “Buckle Up". Un alt artist din Irlanda - No news, Good News, a produs piesa “Farewell", un experiment pornit de la aceleași versuri ca “Buckle Up”.
Al doilea album Bow Down (2023) conține colaborări cu Goat Screaming (S.U.A.) care a produs “Skybound” și Recki, care a produs “why cant I feel alright?”, o melodie ce s-a născut ca urmare a unui challenge de pe serverul songwriteri de a scrie un demo într-o oră. Versurile pentru “Slowdown” îi aparțin lui Sane. De asemenea, am mai colaborat cu Solitary Son (U.K.), care a scris versurile pentru "Mother Earth, Father Dirt” și cu Safe Upstairs (Elveția) care a produs una din piesele mele preferate “Make Me”. Cu acești doi artiști am ajuns ulterior să colaborez în cadrul band-ului Alter Jacks.
Pentru al treilea album Of Other Worlds (2024), aproape integral produs de mine, am început să lucrez acum 8 luni.
Albumul conține 14 piese, este cel mai mare de pană acum și cred că am petrecut în medie cam 2-3 zile la fiecare piesă. Lucrez repede deoarece am observat că daca procesul de creație ajunge să dureze prea mult intervin un soi de frustrare și îndoială ce mă copleșesc. Sunt conștientă de faptul ca producția mea nu e profesională, iar cunoștințele mele în materie de producție sunt încă foarte limitate. Albumul este o transpunere a mea și a abilităților mele actuale, precum și un reper al parcursului meu în acești doi ani de zile.
Primul track realizat a fost "Fear Lives Here”. E o piesă foarte specială pentru mine, versurile sunt inspirate din lucruri pe care le simt intens adesea. Tot albumul ăsta îmi este foarte drag și personal, aproape de suflet, poate și din cauză că deși este departe de a fi perfect este prima oară când am avut curajul să fac aproape totul pe cont propriu.
“No Place To Hide” este încă unul din track-urile de care pot spune că sunt mulțumită. Este despre vulnerabilitate în fața dragostei și un apel către blândețe.
“Eyes On Fire” a fost scrisă pornind de la versurile lui Solitary Son.
“Starlight” e una din piesele mele preferate, pe care am scris-o atunci când mă simțeam foarte jos si aveam nevoie de o vorbă bună.
O piesă pentru care am primit feedback bun de la oameni este “The One I Know”, la care am colaborat cu Goat Screaming pe partea de instrumental.
Pe lângă cele trei albume, am mai colaborat cu alți câțiva artiști pentru o serie de single-uri. Cea mai populară dintre piesele urcate de mine pe Spotify este în momentul de față “Last Stop”, o colaborare cu No News, Good News. Piesa este scrisă și produsă integral de el și mă bucur tare mult că am avut ocazia să lucrez la ea. “Leave It” este o altă colaborare pentru care sunt recunoscătoare, cu prilejul căreia am avut ocazia să lucrez pentru prima oară cu cineva de la noi din țară, și anume cu Gabriel Sucea, un producător pe care am avut plăcerea să îl cunosc la Mastering the Music Business în septembrie 2023.
“Hurts” e o piesa scrisă de Skirtchaser și produsă de 회사AUTO (U.S.A.), parte din albumul “Skirtchaser - Hell vol.2”
The Real Runna ft. No News, Good News - Last Stop
În ce gen s-ar încadra muzica ta
Mi-e destul de greu să încadrez muzica pe care o fac într-un gen anume, asta pentru că procesul meu e destul de haotic. Îmi plac multe tipuri de sunet și aleg instinctiv și impulsiv ce anume să încadrez în melodiile mele. Pot spune că anumite melodii sunt oarecum către shimmer-pop, indietronica, chamber pop, iar altele merg către zona de indie-folk sau lo-fi.
Muzica are o latură terapeutică pentru mine pentru că este un mijloc de exprimare artistică, mă ajuta să scot la lumină toate acele emoții și experiențe reprimate de-a lungul timpului. Multe din track-uri sunt parțial inspirate din trăiri proprii din trecut sau de relatările celor mai mult sau mai puțin cunoscuți mie. Iar altele sunt pur și simplu inspirate de lucruri complet externe, imaginate.
Despre ce sunt piesele tale
Piesele mele de cele mai multe ori vorbesc despre trăiri intense, emoții care te consumă, gânduri care nu-ți dau pace. Unele sunt despre depresie, anxietate, singurătate, dar au și un mesaj pozitiv de a continua, de a găsi resurse pentru a lupta cu toate astea, cu orice preț.
Nu consider că e nevoie de un context anume pentru a asculta muzica mea, cred că o vor asculta cei care rezonează cu ea, iar eu sper ca va ajunge la urechile celor ce au nevoie să o audă.
Partea tehnică
Subiect sensibil, cam tot ce ține de tehnică e tot trial and error. Parte din colaborări au fost produse de artiștii cu care am lucrat la ele, cărora le sunt foarte recunoscătoare pentru aportul adus muzicii mele. Iar apoi mai sunt acele piese integral produse de mine pentru care am lucrat cu un DAW free ce dispune si de o librărie free, de acolo provin cele mai multe sunete pe de pe instrumentalul track-urilor. Ocazional adaug ceva texturi folosindu-mă foarte stângaci de un MIDI.
Colaborările cu artiști din afară
Așa cum spuneam mai devreme, am ajuns la ei din pură întâmplare, cu ajutorul platformelor de socializare. Eu am rezonat cu muzica lor, la rândul lor și ei au gustat anumite idei de-ale mele. Sau în alte cazuri, m-au rugat să contribui cu ceva la piesele lor, pe partea de vocal sau backing vocals. Colaborarea a constat într-un back and forth de materiale audio trimise în online, discuții despre cum ar trebui să sune și multă încredere în abilitățile fiecăruia dintre ei.
Alter Jacks a fost o idee spontană, născută în urma unei discuții telefonice cu doi artiști. Împărtășeam aceeași pasiune și dorința de a face muzică și treceam în momentul ăla toți trei prin experiențe similare de viață. Prima piesă Alter Jacks a fost “To The Moon”, scrisă de Solitary Son și produsă de Safe Upstairs, vorbește despre dependență, depresie și pierderea persoanelor dragi. A doua piesă “Your Vision, Not Mine” a fost scrisă și produsă de Safe Upstairs, inspirată de propriile lui experiențe emoționale. El este și vocalistul în ambele track-uri. Toți trei am fost îndeaproape implicați în procesul lor de realizare. Eu am venit cu partea de backing vocal, iar mai apoi am făcut ceva grafică si vizual-uri pentru social media, folosind-mă de video-uri de tip stock și de un AI pentru partea de imagini.
Social media & partea de imagine
Nu am o rețetă clară pentru partea de imagine și social media, mi-e greu să postez des și să fiu o prezentă constantă în social media. Însă încerc să mă folosesc de resurse free, de tip stock, de AI și aplicații pentru video si photo-editing. Mai ajută un pic și faptul că mă ocup și cu fotografie și design grafic, deși sunt de multe ori ca ciubotarul fără ciubote când vine vorba de asta. Îmi vine mai ușor să o fac pentru alții, decât să o fac pentru mine.
Locul tău în lumea muzicală
Locul meu în lumea muzicală n-aș putea spune eu care este, însă cred că e loc destul pentru toată lumea și că lucrurile astea se întâmplă parțial organic, în timp. Lumea muzicii underground îmi pare că ia amploare, mai ales acum de când cu accesul atât de facil către platforme de music streaming ca Spotify și platforme de distribuție muzicală ca Distrokid sau TuneCore. Astea sunt instrumente ce acum chiar sunt la îndemână oricui își dorește să își urce muzica în online. Îmi place că lucrurile devin ușor mai transparente și că începe să fie un shift de putere, nu mai ține doar de label-uri și de a fi semnat cu ele ca artist. Social media poate să fie un arsenal puternic pentru un artist independent, însă cum este și cazul meu, nu toți artiștii independenți sunt suficient de extrovertiți și prezenți în online pentru a ne folosi de el.
Ma bucur când văd că se întâmplă lucruri ca Mastering the Music Business (MMB), unde artiștii se mai pot conecta cu alți artiști și cu ceilalți oameni din industria muzicală și cu organizatorii de evenimente. E un început și reprezintă o resursă bună pentru artiștii independenți, însă simt ca mai sunt întotdeauna lucruri de îmbunătățit. Mi-ar plăcea ca astfel de evenimente să fie mai dese, și să poată fi accesate și fără achiziționarea unui bilet dacă ești artist mic.
În momentul de față am impresia că încă mai există un zid aparent impenetrabil între radiouri sau label-uri și artiștii underground.
Mi-ar plăcea să dispunem de mai multe label-uri pentru underground, de mai multe spații și comunității dedicate artiștilor independenți și să existe mai multă colaborare și comunicare între aceștia. În felul ăsta artiștii independenți nu s-ar mai simți atât de singuri și pierduți la început de drum. Știu că probabil lucrurile sau genul acesta de colaborări se întâmplă de la sine într-o anumită măsură, dar încă îmi pare ca nu sunt accesibile tuturor sau nu se întâmplă complet transparent.
Mi-ar plăcea ca mai multe radiouri să vina în sprijinul artiștilor underground.
