Cât de importantă este cinematografia pentru cultura unei țări, cât mai contează premiile sau recunoașterea internațională a unui film pentru succesul la box office și ce lucruri noi oferă acum noile voci ale cinematografiei italiene? Sunt câteva din subiectele discutate cu Eddie Bertozzi, curatorul selecției „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”.
"Dacă cinemaul reflectă sau oferă o viziune asupra societăților noastre n-ar fi minunat dacă societățile noastre ar fi puternic influențate pozitiv de cele mai bune imagini din ce are mai bun fiecare cinematografie de oferit?", spune Eddie.
Membru al EFA (Academia Europeană de Film) și al SNCCI (Uniunea Criticilor de Film din Italia), Eddie Bertozzi, doctor în Chinese Film Studies (SOAS, University of London), este coordonatorul comitetului de selecție Pardi di domani a Festivalului Internațional de Film de la Locarno (din 2021) și consultant de selecție pentru celelalte secțiuni ale festivalului.
Din 2014 lucrează în distribuția de film, în prezent ocupându-se de achiziția filmelor pentru compania italiană de producție și distribuție cinematografică Be Water Film.
În rândurile următoare, Eddie Bertozzi vorbește despre selecția filmelor din festivalurile internaționale, publicul de cinema din Italia și ce aduce anul acesta „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”.
Selecția filmelor pentru festivaluri internaționale față în față cu responsabilitatea
Îmi place să folosesc cuvântul „responsabilitate” cu privire la activitatea de selecție și programare a filmelor. Pentru că aceste activități presupun o muncă ce implică într-adevăr o mare responsabilitate: față de cineaștii ale căror opere trebuie prezentate în contextul potrivit pentru a le evidenția calitățile, dar și față de publicul care ar trebui în egală măsură distrat și stimulat intelectual. Indiferent că mă ocup de selecția pentru un festival internațional sau pentru un festival specific precum Visuali Italiane, presiunea și responsabilitatea sunt identice și egale.
Filmele cu un impact deosebit în conturarea viziunii asupra cinematografiei sau a lumii
Sunt un consumator omnivor al tuturor formelor de cinema, prin urmare o listă a tuturor filmelor care m-au influențat într-un fel anume sau care au avut un impact special în dezvoltarea dragostei mele pentru cinema ori a felului în care percep cinematografia ar fi prea lungă. Sunt, însă, câteva nume în topul acestei liste când vine vorba de maeștri ai genului care mi-au amplificat dragostea pentru cinema și au influențat semnificativ felul în care privesc lumea: Abbas Kiarostami și Tsai Ming-liang. Cinematografia italiană a avut un rol deosebit în formarea și cariera mea.
Filmul meu favorit din toate timpurile este „L’avventura” lui Michelangelo Antonioni, o capodoperă care continuă să mă surprindă la fiecare vizionare.
Noua cinematografie italiană
Noua cinematografie italiană descrie un peisaj complex și divers unde coexistă și adesea se întrepătrund câteva tendințe. Din punct de vedere tradițional, există tipul de cinema popular, mainstream, și cinemaul de autor. Cu toate acestea, e foarte interesant felul în care în zilele noastre aceste așa-zise extreme se combină sau oferă opere care se află undeva la mijloc. Acestea ar fi filmele care au un important și evident merit artistic dar reușesc să vorbească audiențelor largi, comerciale, în egală măsură. Mi-e imposibil să ofer doar câteva titluri. Toate cele 12 titluri din programul Visuali Italien merită descoperite.
Schimbări în box office
E interesant de observat că tendințele în ce privește succesul de box office sunt în mare parte similare în România și Italia. Cu siguranță un titlu popular și mainstream este în continuare cheia pentru a atrage publicul masiv la cinema, dar acum același public vrea și calitate.
Spre exemplu, filmele italiene ale anului trecut cu cel mai mare succes în box office (multe incluse și în Visuali Italiane) sunt cele care combină aspectul sau interesul popular cu calitatea artistică și viziunea regizorală autentică, fiind primite cu mare bucurie și apreciere de publicul care a mers la cinema.
Succesul internațional al filmelor italiene și mândria națională
Există, cu siguranță, în continuare, un sentiment de mândrie în ce privește succesul internațional al unui film italian, fie un premiu la un festival internațional sau nominalizarea la Premiile Oscar, spre exemplu. Italienii au privit mereu cinematografia ca fiind una din cele mai importante părți din cultura națională, simțim cu toții presiunea unei tradiții glorioase în cinematografie și luăm în serios această importantă moștenire. Italienii merg în continuare la cinema să vadă filme premiate.
Prin urmare, nominalizarea la un premiu Oscar pentru Cel mai bun film străin a peliculei „Io Capitano”/ „Eu căpitan” a fost o veste minunată. Reprezintă o recunoaștere importantă pentru unul din cei mai importanți cineaști italieni contemporani, Matteo Garrone, care a făcut un film puternic și emoționant, abordând una dintre cele importante și dificile teme ale lumii noastre - rutele mortale parcurse de migranții africani către Europa - într-un mod surprinzător și inovator din punct de vedere cinematic.
Acest film a câștigat deja două premii la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, unul dintre cele mai importante din lume, și a avut un succes răsunător la box office în Italia. Tocmai de aceea am considerat că este cel mai nimerit titlu care să deschidă Visuali Italiane și mă bucur că se vede prima dată acum acesta în România aici, pe 4 martie, de la ora 19:00.
Particularitățile selecției Visuali Italiane
Sunt foarte fericit să spun că titlurile alese de mine pentru acest festival nu au nimic în comun unul cu celălalt. Nu este o selecție tematică. Am vrut ca toate filmele să fie distincte, unice, să exploreze diferite genuri, stiluri și subiecte. Mi-am dorit ca prin filmele alese să reușim cu acest festival să surprindem publicul de fiecare dată, iar selecția să arate diversitatea cinematografiei italiene de astăzi.
De la autori remarcabili și celebri (Matteo Garrone cu „Io capitano”/ „Eu căpitan”, Alice Rohrwacher cu „La chimera”/ „Himera”) la debuturi uimitoare („Patagonia” lui Simone Bozzelli și „Gli oceani sono i veri continenti”/ „Adevăratele continente sunt oceanele” de Tommaso Santambrogio), de la filme de gen cu bugete mari („Adagio” de Stefano Sollima, „Comandante”/ „Comandantul” de Edoardo De Angelis) la opere emoționante cu angajare socială și impact popular („Palazzina LAF”/ „Clădirea LAF” de Michele Riondino, „Stranizza d’amuri”/ „Artificii” de Giuseppe Fiorello), de la stilul special și amprenta unică a filmelor semnate de tinere regizoare noi („Te l’avevo detto”/ „Ți-am zis eu” de Ginevra Elkann, „Misericordia” de Emma Dante) la puterea unui documentar curajos („Sconosciuti puri”/ „Pur și simplu necunoscuți” semnat de Valentina Cicogna și Mattia Colombo).
Am pregătit, de asemenea, o proiecție aniversară: iconicul film al lui Paolo Sorrentino „Le conseguenze dell’amore”/ „Consecințele iubirii”, pe care-l vom revedea aici, în ultima seară a festivalului Visuali Italiane, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de lansarea sa.
Relația film - societate în(tre) Italia și România
Dacă cinemaul reflectă sau oferă o viziune asupra societăților noastre n-ar fi minunat dacă societățile noastre ar fi puternic influențate pozitiv de cele mai bune imagini din ce are mai bun fiecare cinematografie de oferit?
