De ce ne-am mai obosi să citim și să fim la curent cu toate regulile gramaticii limbii române, când putem cere Inteligenței Artificiale să ne livreze orice fel de text vrem să publicăm online (mediul în care viața pare să se întâmple cu precădere acum)? Gramatica a fost mereu importantă pentru mine, dar adevărul este că sunt multe momente în care mă întreb cât mai contează în zilele noastre vorbirea și scrierea corecte, mai ales pentru tinerele generații.
Dezvoltarea inteligenței lingvistice nu mai este printre prioritățile tuturor tinerilor, poate și pentru că sistemul de învățământ care îi formează nu este acordat cu vremurile. Este nevoie ca școala românească să devină mai dinamică, să țină pasul cu societatea și ritmul în care tehnologiile avansează, doar așa elevii vor rămâne interesați de materiile și noțiunile predate.
Corina Popa, Lector dr. asociat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Facultatea de Litere și fondatoare a Școlii de Gramatică crede că dificultatea în care AI pune acum sistemul educațional poate fi privita ca ceva constructiv.
"Nu cred că trebuie să ne temem de inteligența artificială, ci să o folosim constructiv și să înțelegem lecțiile pe care ni le oferă modul în care tehnologia evoluează. Abia aștept să văd cum se va dezvolta acest creier anonim și cum va putea fi mai bine fructificat în folosul educației", spune Corina.
De ce este important să cunoaștem regulile de gramatică și să le folosim corect? Care este locul gramaticii limbii române în sistemul de învățământ actual? La ce îi ajută pe copii și tineri conștientizarea valorii pe care o are o exprimare îngrijită? Sunt câteva dintre întrebările la care răspunde în continuare Corina Popa.
Din călătoria ta profesională
Sunt un om curios, care iubește diversitatea și cuvintele. Sunt femeia matură de azi care a îndeplinit visul copilei de odinioară care, la 3 ani, își aduna toate păpușile în jur și își imagina că e profesoară. Însă am rătăcit destul de mult până mi-am găsit drumul, n-am mers țintit spre cariera didactică, ci mi-am luat libertatea de a experimenta, de a descoperi și alte domenii. După anii liceului, am ales să urmez simultan cursurile specializărilor Limba și literatura română-limba și literatura spaniolă și Arta actorului. M-am îndrăgostit de Litere și am întrerupt studiile de teatru (pe care nu le-am reluat niciodată). Ulterior, studiind particularitățile limbajului diplomatic (pentru lucrarea de disertație, apoi pentru cea de doctorat), am ajuns să mă îndrăgostesc de lumea diplomației pe care ajunsesem să o cunosc doar din cărți și pe care am vrut să o descopăr și în realitate.
Așa am ajuns să lucrez la dosarul de candidatură pentru o bursă la unul dintre programele postuniversitare ale Școlii Diplomatice din Madrid (n-aveam deloc încredere în mine și am refuzat să cred că aș putea fi pe lista admișilor). Odată acceptată, n-am stat prea mult pe gânduri și am plecat, mai ales că nu-mi găseam locul nicăieri. Abia acum, târziu, am înțeles că nu-i nimic rău în a căuta și în a te căuta. Că întrebarea celebră a copilăriei noastre „ce vrei să fii când vei fi mare?” nu trebuie să ne facă să ocolim momentele în care simțim nevoia de a schimba direcția, de a ne redescoperi sau de a o lua de la capăt. Așadar, am ales să merg pe principiul „dă-ți voie întâi să fii, ca să știi apoi ce vrei să fii”. În toate căutările și drumurile mele, un singur lucru rămânea însă constant: simțeam că sunt un om incomplet fără elevii mei.
Cum ai decis să revii în România
Am revenit în România la finalul lui 2015, la scurt timp după ce am aflat că una dintre colegele mele de la Litere își pierduse viața în incendiul de la Colectiv. Vestea fusese pentru mine un moment de trezire – mi-am dat seama că tinerețea nu-ți garantează că mai ai timp. Am înțeles unde pot duce nepăsarea și corupția, dar și cât de importantă e implicarea civică a fiecăruia dintre noi. Am realizat că nu mai e timp nici de atâtea căutări, nici să fug de visurile mele din teama că nu le pot îndeplini.
După întoarcerea în România, am locuit timp de un an cu părinții și am făcut voluntariat acasă, la Ploiești. Am bătut la ușile Teatrului Ancuța, care și-a pus la dispoziție gratuit spațiile și echipa, pentru a organiza cursuri de teatru și de comunicare pentru elevi. Alături de Adrian Ancuța și de profesoarele Corina Barbu și Simona Stan, am pus bazele unei școli gratuite de weekend pentru liceenii din Ploiești.
Am numit programul „The shape of education” (adaptat după numele filmului „The shape of water”), după principiul că așa cum apa ia forma paharului în care o răstorni, educația ar trebui să ia forma visului fiecărui copil. După anul petrecut la Ploiești, am lucrat în domeniul educației în câteva instituții de stat, până de curând, când drumurile m-au adus înapoi, la Litere, la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (Universitatea din București), unde lucrez ca lector și urmez cel de-al doilea program de doctorat.
Înapoi în timp, când te-ai îndrăgostit de limba română
Pe vremea când eram elevă, mă descurcam bine la gramatică, dar altele erau pasiunile mele: să scriu, să desenez, să intru în pielea personajelor la cursurile de teatru. Eram, de asemenea, pasionată de retorică, fără să știu prea bine ce e retorica (aveam să aflu, cu adevărat, în anul al treilea de facultate de la Laura Mesina, conf. univ. dr. și un om fascinant care și-a pus amprenta asupra parcursului meu profesional). În timpul anilor de liceu, eram fata care prezenta toate festivitățile, evenimentele și balurile din oraș, cutreieram țara în lung și în lat pe la concursurile de recitări și de actorie – mă amuz copios când îmi amintesc. La facultate, am devenit o tânără timidă închisă într-o carapace, care nu știa prea bine ce voia.
Apariția Școlii de Gramatică
Școala de Gramatică este un proiect de popularizare a regulilor de exprimare corectă în limba română, cu peste 100.000 de urmăritori în mediul online. Am construit proiectul, pornind de la o serie de întrebări simple: „ce-ar fi dacă aș coborî regulile gramaticale pe stradă, printre oameni? Cum ar fi dacă, în cel mai prietenos mod cu putință, aș încerca să transmit ce am învățat? Dacă aș încerca să fac oamenii să înțeleagă că un lingvist nu este un elitist care „o face pe deșteptul” corectându-te, ci un om ca oricare altul, care vrea să te ajute prin ceea ce știe.
Școala de Gramatică se adresează, de asemenea, copiilor, cărora îmi doresc să le amintim că gramatica nu înseamnă analize morfologice cărora nu le înțelegem sensul. A ști bine limba română îi ajută să comunice mai bine cu prietenii, colegii și cu familia lor, să învețe mai eficient limbi străine, să explice mai clar ce simt și ce gândesc, să argumenteze, să dezbată, să interacționeze.
Echipa
Alături de Oana Despa (jurnalist și filolog) și de Bianca Hațegan (doctorandă în filologie) construiesc materialele didactice (publicate la Editura Universul Juridic) și atelierele periodice. Pentru conținutul lecțiilor video de pe platforma „Cuvinte românești”, colaborez cu Izabela Manolache (profesoară și doctorandă în filologie) și cu Andreea Cristea (etnolog). Iar pentru grafică, video și IT, omul de bază este Mihai Filoneanu (cunoscut mai ales ploieștenilor pentru activitatea antreprenorială în marketing și video). Încrederea lor în proiectul Școala de Gramatică mă onorează și mă motivează mereu.
Cum a fost primită Școala de Gramatică online
Școala de Gramatică a fost extrem de bine primită în mediul online. Oamenii (de toate vârstele) distribuie postările, pun întrebări, propun teme pentru viitoare materiale. În cei 5 ani de existență, Școala de Gramatică a pus bazele platformei de lecții video cuvinteromanesti.ro, a organizat zeci de cursuri de exprimare corectă pentru companii, pentru jurnaliști, pentru școli românești din diaspora, pentru liceenii care susțin proba de gramatică în vederea admiterii la Drept. Am organizat, de asemenea, două ediții GramMania – festivalul tinerilor care vorbesc corect și patru campanii locale, cea mai cunoscută fiind „La Ploiești, corect vorbești!”. Tot alături de echipa Școlii de Gramatică, am publicat patru culegeri cu exerciții și noțiuni de exprimare corectă și un ghid de limba română pentru ucraineni.
Adaptarea conținutului pentru platformele online
Au impact postările prietenoase, jucăușe, rimate, scrise în cuvinte simple. Postările care se adresează oamenilor de la egal la egal, care te atrag în echipa exercițiului învățării și nu-ți spun arogant „cum stau lucrurile”. Au impact postările care transmit pasiune și sinceritate.
Oricât aș căuta argumente legate de marketing sau de PR (la care, oricum, nu mă pricep mai deloc), nu-mi pot explica altfel impactul postărilor Școlii de Gramatică: am ajuns la concluzia să oamenii simt pasiunea și părticelele de suflet pe care le pun în fiecare text sau video, dar și recunoștința cu care mă trezesc zi de zi pentru șansa de a face ce-mi place mai tare.
Gramatica în era AI
Gramatica ne ajută să exprimăm clar și coerent ceea ce gândim și simțim, căci nicio inteligență artificială n-ar putea media mai sincer și mai direct relația dintre gândul nostru și transpunerea lui în și prin cuvânt. Gramatica, tehnologia, AI pot coexista în armonie, se pot potența reciproc. Elevii pot fi invitați să analizeze textele generate de instrumente precum ChatGPT, să le evalueze critic, să intre în dialog cu ideile exprimate, să combată, să susțină sau să completeze argumente generate de inteligența artificială. Faptul că AI pune sub semnul întrebării practici pedagogice rutinizate nu e de neglijat.
Faptul că sistemul de educație e pus în dificultate de inteligența artificială poate fi constructiv, dacă ne ajută să înțelegem că învățământul românesc trebuie să devină mai dinamic și să ajungă în pas cu ritmul în care societatea și tehnologia avansează. Nu cred că trebuie să ne temem de inteligența artificială, ci să o folosim constructiv și să înțelegem lecțiile pe care ni le oferă modul în care tehnologia evoluează. Nu încurajez o raportare apocaliptică la inteligența artificială. Și abia aștept să văd cum se va dezvolta acest creier anonim și cum va putea fi mai bine fructificat în folosul educației.
De ce sunt și vor fi importante regulile gramaticale
Pentru că lucrurile pe care le poți exprima clar și corect sunt dovada faptului că te poți raporta clar și corect la ele. Dezvoltarea gustului pentru exprimarea îngrijită este esențială încă din primii ani de viață. Tocmai de aceea, este vital ca un copil să își vadă părinții citind, fiind preocupați de lectură, de cunoaștere și de exprimarea îngrijită; să li se explice ce e o carte, ce este un dicționar, la ce ne ajută, cum îl răsfoim; să-i lăsăm să pună cât mai multe întrebări și să creăm un spațiu prietenos cu toate greșelile lor. Ulterior, dezvoltarea și antrenarea inteligenței lingvistice îi ajută pe tineri și pe viitorii adulți să înțeleagă informația înainte de a o memora. Să scrie clar, argumentat, coerent și corect gramatical. Să aibă proprietatea termenilor, filtru critic, să-și pună întrebări coerente.
Locul gramaticii în sistemul românesc de învățământ
Noțiunile de comunicare în limba română și de exprimare corectă sunt prezente în programa elevilor, inclusiv la liceu. Dar mereu este nevoie de mai mult când vorbim despre o competență vitală – aceea de comunicare clară, coerentă. Susțin introducerea gramaticii la liceu, iar despre acest subiect s-au pronunțat argumentat, în spațiul public, voci puternice de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, despre activitatea căruia publicul larg merită să afle mai multe.
Ce lipsește sistemului de învățământ românesc
E o întrebare la care mulți ar răspunde cu planuri și cuvinte mari. Și eu obișnuiam să fac asta, dovadă stau câteva interviuri în care povesteam destule despre finanțarea sistemului de educație, despre nevoia de flexibilizare curriculară, de pregătire temeinică a profesorilor. Nu-mi imaginam că o să ajung să dau un răspuns atât de banal, care pare să ocolească întrebarea: dacă aș avea puterea de a schimba sistemul de educație, m-aș asigura, înainte de toate, că puterea nu mă va schimba, că rămân fidelă valorilor pe care le descriu și le practic azi.
Nu ducem lipsă de planuri mărețe și de idei bune. Problema e că mulți dintre cei care le propun se dezic de ele destul de rapid odată ajunși la putere și puși în situația de a alege între coerența față de sine și coeziunea cu partidul sau instituția pe care o reprezintă.
Rubrica ta din emisiunea „Vorbește lumea”
Am mers la „Vorbește lumea” anul trecut, în mai, pentru a povesti despre conferința EDUcare, la încurajarea Biancăi Sîrbu (o minune de profesionist și de om, care știe să vadă și să scoată tot ce-i mai bun din cei cu care interacționează). După conferință, echipa „Vorbește lumea” mi-a propus să mă ocup de rubrica de gramatică a proiectului. Am ezitat puțin, pentru că în ultimii doi ani tot primisem oferte din partea câtorva televiziuni în aceeași direcție, dar ba nu am avut suficient curaj, ba au intervenit alte proiecte profesionale și planul „rubricii” nu s-a concretizat.
Experiența „Vorbește lumea” s-a dovedit incredibilă și sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce învăț de la întreaga echipă a emisiunii. Visul meu de a fi profesoară a căpătat dimensiunea unei „săli” neîncăpătoare în care pot să dau mai departe oamenilor câte ceva din ceea ce știu, dar și să învăț să mă exprim mai clar și mai cald. Multe dintre subiecte răspund întrebărilor pe care oamenii mi le adresează în comentarii sau prin mesaje. În esență, rubrica este pentru ei și datorită lor. Nu știu prea multe despre televiziune sau despre cum trebuie să fac lucrurile în platou. Sunt eu, dau mai departe (cu tot sufletul) ce știu și… atât.
Clișee în comunicarea online
„În cadrul”, în loc de „în” sau „la”; „într-un mare fel” (în loc de „impresionant, magnific, minunat, bine, frumos, uimitor, splendid”). Aș renunța la exprimările simpliste „atât s-a putut”/ „n-ai ce să faci” sau la retoricul „căci... de ce nu?”. Aș rosti mai rar cuvinte precum „interesant” și „ok”. Aș apela mai des la cuvintele care transmit curaj, care ne dau încredere, care alină, care ne dau motive să creștem.
Este esențial să-i sprijinim pe tineri să înțeleagă cât de important este să își construiască un lexic bogat, să aibă proprietatea termenilor, să adapteze mesajul diversității situațiilor de comunicare pe care le întâlnesc. E păcat să ne rezumăm la exclamații simpliste, de tipul „yey”, „wow” sau „yupy”. E neproductiv să ne ascundem în spatele unor cuvinte desemantizate, repetate obsesiv, precum „gen”, „păi” sau „deci”. E indezirabil să blocăm comunicarea, răspunzând cu un simplu „ok” la orice întrebare.
Cum construim un discurs cu impact pentru public
Sinceritatea este cea mai importantă calitate e oricărui discurs. Asta ar răspunde omul Corina fără ezitare: că niciun cuvânt nu poate fi mai puternic decât acela în care punem adevărul din noi. Filologul din mine ar invoca și nevoia de echilibru ethos-logos-pathos, cu alte cuvinte, dintre construirea propriei personalități, argumentație logică și emoție. Dar cea mai bună rețetă ne-a oferit-o marele filosof al limbajului Paul Grice, care definește conversația în termenii interacțiunii bazate pe un principiu al cooperării. Acestui principiu vital al cooperării, Grice îi subsumează patru maxime: calității, cantității, relevanței și manierei. De aici, aș extrage cele patru „nu-uri”: nu minți, nu oferi prea multe sau prea puține informații în raport cu tema discuției, nu devia de la tema discuției, vorbește clar!
Top 10 al cuvintelor și expresiilor românești care îți plac cel mai mult
„A iubi”, „a crea”, „a spera”, „a învăța”, „a mulțumi”, „a-și face curaj”, „a o lua de la capăt”, ,,diversitate”, „solidaritate”, „împreună”.
