Blocajele în creație îl ocolesc pe designerul Adrian Balcău, dacă are grijă de echilibrul său interior. Inspirația nu îl părăsește aproape niciodată, iar ideile stau îngrămădite în capul său și așteaptă să se materializeze în produse, spații interioare sau scenografii de teatru. Creează piese statement, obiecte care se remarcă prin forme neobișnuite și în designul de interior alege de fiecare data o doză de midcentury.
Regizorul Andrei Măjeri l-a introdus în lumea scenografiei de teatru, unde a descoperit un teren de creație care îi lasă mult loc pentru fantezie. Privește scenografiile ca pe niște spații interioare rupte de realitate și își imaginează că decorurile sale sunt mereu parte din distrubuția spectacolului.
"Un designer trebuie să găsească soluții și să facă din ceva dat ceva frumos, oricare ar fi datele problemei. Dar pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că lucrurile care dăinuie sunt lucrurile cele mai apropiate de natură, materialele care îmbătrânesc frumos, care capătă caracter odată cu trecerea timpului", spune Adrian.
Designerul și scenograful Adrian Balcău este din Cluj-Napoca. Nevoia de a crea și impulsul artistic l-au împins să aleagă lumea designului, iar călătoria sa creativă a început la secția de design a Liceului de Arte Plastice din Cluj. În cele ce urmează, povestim cu el despre spații interioare și despre scenografie de teatru.
Din biografie, pe scurt
Sunt din Cluj-Napoca. Am studiat Designul la Universitatea de Artă și Design de aici și un semestru de Comunication Design la Salford University, în Manchester. Decizia de a intra în lumea designului am luat-o când mi-am ales liceul. Am mers la Liceul de arte plastice din Cluj la secția de design și de atunci am tot continuat pe ruta asta până azi. Am simțit că mi se potrivește cel mai bine pentru că am un impuls artistic și o nevoie de a crea înrădăcinate într-un spirit pragmatic.
Mentori în formare, în consolidarea stilului tău artistic
În designul de produs am avut de la început o înclinație pentru un stil de design mai sculptural, ceea ce în pregătirea mea nu a fost foarte încurajat de profesorii pe care i-am avut. Așa că am studiat mult designerii occidentali care faceau un tip de design cu care mă regaseam: Mathieu Lehanneur, Jaime Hayon, Ron Arad, Isamu Noguchi; sau Kelly Wearstler sau Ilse Crawford în design de interior. Și de fiecare dată când călătoream în afara României căutam cărți de design în librăriile de artă și am dat de niște cărți extrem de interesante, pe care cel puțin acum 10 ani în România nu aveam cum să le găsesc.
Primele lucrări de design
Primele mele lucrări de design de produs au fost o colecție de corpuri de iluminat inspirate de un capitol din ”Design as Art” de Bruno Munari cu numele de ”A Spontaneous Form” pornind de la ideea că dacă aplici tensiune în anumite puncte dintr-un material flexibil, plat, acesta se ridică, devine tridimensional și în felul acesta se pot naște corpuri noi. A fost un exercițiu care a definit felul în care abordez în continuare creația de design de produs și joaca cu materialele.
Care este acum amprenta ta artistică
Ador designul midcentury și mai mult sau mai puțin conștient cred că majoritatea produselor sau interioarelor mele au o oarecare doză de midcentury revival. În fantezia mea, mai în glumă, mai în serios, îmi place să cred ca eu desenez mobilierul care s-ar fi creat în România anilor ‘60 dacă nu eram în comunism.
În design de obiect îmi place sa fac lucruri care ofera o experiență și o interacțiune provocatoare. Îmi place ca obiectul să fie remarcat, încercat, discutat. Sunt piese statement.
Ce te inspiră
Simt că ideile mele stau la coadă la mine în cap și își așteaptă timpul să fie materializate. Rar mă găsesc în pană de idei. Și când totuși se întâmplă e din cauza că ceva nu e în ordine în viața mea sau sunt obosit sau burned out și știu că atunci trebuie să îmi iau puțin timp să îmi regăsesc echilibrul. Apoi ideile se realinează la coadă.
Preferințele românilor pentru spațiile în care locuiesc
Majoritatea clienților mei de design de interior își doresc spații liniștite, calme în care să se reîncarce. Cam asta ne dorim toți de la spațiul căruia îi spunem acasă. De asta mi se pare potrivit să folosesc scheme cromatice cât mai neutre, liniștite și să mă joc cu texturi de lemn, ratan, țesături. Iar pentru acel extra ceva aleg un perete accent pe care îl finisez cu un fototapet sau un mural ca să personalizez spațiul.
Trendurile în design interior
Trendul pe care l-am remarcat eu este către natural și organic, atât în culorile alese dar și în materialele folosite. Iar stilul Japandi este cel care descrie cel mai bine acest trend. O combinatie între designul și pragmatismul scandinav si liniștea și organicul designului japonez. Un fel de hygge meets wabi-sabi. Ce poate fi mai bun de atât?
Prima scenografie realizată de tine
Prima scenografie am făcut-o pentru Andrei Măjeri la ”Toate lucurile pe care mi le-a luat Alois”. A fost o scenografie făcută într-un timp relativ scurt și a fost compusă în întregime din obiectele pe care le aveam deja în catalogul meu de design de produs. Spectacolul era despre o actriță de succes care se îmbolnăvește de alzheimer și fiul ei care o ajuta pe măsură ce boala avansa. Piesele de mobilier alese erau pe tonuri de negru și lemn, pentru că și subiectul piesei e unul sumbru și fiind vorba de o actriță de succes, evident că avea un living plin de piese de designer chic.
Ce cauți să explorezi în scenografie
În scenografie îmi place că este mult loc pentru fantezie și îmi place să ies din zona de practicalitate din design de interior și să creez niște spații mai rupte de realitate. Eu privesc scenografiile ca pe niste instalații artistice în care are loc un spectacol și văd aceste instalații ca fiind parte din distribuție, deci trebuie să joace și ele. Caut să fac scenografii cât mai modulare sau mobile, să permită actorilor joc și interacțiuni cât mai diverse. Cel mai mult îmi place la teatru când decorul se transformă în altceva, evoluează odată cu spectacolul. Îmi propun mereu ca imaginea de la început să fie foarte diferită față de imaginea de la final, să nu fie doar un tablou static în fața căruia se întâmplă un spectacol.
Importanța relației scenograf-regizor
Relația regizor scenograf este foarte importantă, bineînțeles, scenografia servește viziunii regizorale. Dar mi se pare important ca scenograf să vin cu soluții sau propuneri la care regizorul poate nici nu s-a gândit. Să înțeleg spectacolul și să îl îmbogățesc cu elementele de comunicare vizuală pentru că asta este expertiza unui scenograf. Mai mult decât discuțiile despre spectacol, fiind o persoană vizuală, avalanșa de imagini de referință primite de la regizor mi se pare cea mai eficientă pentru a contura direcția estetică și atmosfera.
Cu ce regizori ai lucrat până acum
Andrei Măjeri m-a introdus în lumea scenografiei de teatru, în care îmi doream să pășesc la un moment dat. Am lucrat la 4 spectacole cu el de atunci și au fost colaborări frumoase cu rezultate de care sunt mândru. În special ultimul spectacol, ”Cine l-a ucis pe tata?” de la Teatrul Metropolis, care a fost proiectul cel mai greu de dus la capăt din diverși factori, dar care a avut parte de cea mai călduroasă primire din partea publicului. Dar și ”Pata Oarbă”, un spectacol pe care l-am facut împreună la Novi Sad, în Serbia, și a fost un spectacol cu un decor enorm și cu multe piese mobile, dar care în final a ieșit minunat în ciuda faptului că limba a fost o problema reală.
Am mai lucrat la un proiect la Cluj cu Doru Vătavului, la ”Cum s-a îndrăgostit domnul Gherase de Clara Smith” care a ieșit în lune decembrie anul trecut și acum lucrez la un alt spectacol cu Adina Lazăr.
Procesul de creație a unei scenografii
Totul începe cu textul. Citindu-l se nasc imagini, sar elemente vizuale în evidență. Încep prin a-mi nota foarte practic ce locații apar, ce obiecte, ce personaje, ce costume și apoi încep sa le reimaginez într-un spațiu atmosferic, de impact și transformabil. Fac un mood board de inspirație cu imaginile de referință primite de la regizor, pe care le curatoriez și adaug imaginile de referință pe care le-am strîns eu. Și mă folosesc de acest colaj ca să schițez și apoi să proiectez un 3D realist si atmsoferic cu scena, pe baza căruia discut apoi cu regizorul.
Colaborarea cu Andrei Majeri
El mi-a scris acum vreo 3 ani pe Instagram că ar avea nevoie de niște piese de mobilier din colecția mea pentru un spectacol (”Toate lucurile pe care mi le-a luat Alois”, Reactor) și imediat după asta am început să lucrăm împreună la alte spectacole. Mi-a mai spus pe parcursul timpului că ar vrea să facă la un moment dat un spectacol după cartea ”Cine l-a ucis pe tata” de Edouard Louis , si în toamna anului trecut i-a venit momentul.
De la ce a pornit creația ta
Singurul brief concret pe care l-am primit de la Andrei pentru scenografia acestui spectacol a fost – să fie o sală de sport. Mi-am propus să fie o sală de sport veche de internat franțuzesc cu costumele aferente, ca un mod de a stabili un punct de pornire a spetcolului în care avem acești preppy boys, băieți cuminți, standard, ca la carte, ca o ilustrație a băiatului așa cum și-l dorește orice părinte, dar care pe măsură ce spectacolul evoluează nu îndeplinește aceste așteptări.
Frumusețea, așa cum o vezi tu
Mă gândesc foarte mult la asta, la trucuri sau rețete pentru a obține ceva frumos și la ce este universal acceptat ca fiind frumos. Ca designer trebuie să ai o viziune foarte felixibilă despre frumusețe. Un designer trebuie să găsească soluții și să facă din ceva dat ceva frumos, oricare ar fi datele problemei. Dar pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că lucrurile care dăinuie sunt lucrurile cele mai apropiate de natură, materialele care îmbătrânesc frumos, care capătă caracter odată cu trecerea timpului și pe care cu cât mai mult timp le ai cu atât sunt mai incârcate de amintiri.
