Trupa Stema este o trupă cunoscută pentru stilul pe care l-a creat, combinând muzica surf cu cea lautărească tradițională. Anul acesta, Stema a lansat cel de-al treilea album, la Club Control, unde muzica lăutărească se întâlnește cu cea bisericească. Motiv pentru care am vorbit cu Silviu Sanda, vocea principală, chitara și compozitorul trupei, despre ce înseamnă "Muzica de Ascultare" și ce a adus nou această călătorie sonoră.
"Întotdeauna am avut sentimentul ăsta, că muzica bisericească și muzica lăutărească au ca asemănare această componentă psihedelică, anume starea de transă menită să te desprindă din pragmatismul cotidian și să te introducă în noi zone ale minții și ale spiritului", spune Silviu.
Muzică de Ascultare este cel de-al treilea album Stema. În albumele precedente piesele voastre traversau de la psy-rock și post electro surf la ceea ce a fost numit avangardă sonoră, care concura cu indie-rock. Vorbim cu Silviu în continuare despre cum a prins contur "Muzica de Ascultare" și care este povestea acestui album.
Între muzică bisericească și lăutărească
Albumul Muzică de Ascultare unește trei vectori: sonoritățile cinematice ale lui Ennio Morricone (de care sunt obsedat) din filmele spaghetti western ale lui Sergio Leone, muzica lăutărească veche recompusă într-o manieră total nouă, dar și filon bizantino-orientalo-psaltic, toate astea pe un fundal postpsihedelic.
Întotdeauna am avut sentimentul ăsta, că muzica bisericească și muzica lăutărească au ca asemănare această componentă psihedelică, anume starea de transă menită să te desprindă din pragmatismul cotidian și să te introducă în noi zone ale minții și ale spiritului.
De altfel, numele albumului face referire la biserică și la muzica lăutărească veche unde muzică de ascultare înseamnă muzica ce conține un mesaj mai profund, o poveste de viață sau pilde ascunse, iar pe partea cealaltă am făcut referire la ascultarea care trebuie făcută în biserică. Demult (acum vreo 15 ani), când am intrat într-o biserică de-a noastră, ortodoxă, mi-am imaginat cum ar suna refrenul de la cântecul Romicăi Puceanu Șaraiman cântat de un cor de preoți cu sobrietatea și profunzimea stilului bisericesc.
Credit Foto: Andrei Mușat
Inspirația
Totul a plecat de la prima piesă de pe album: Un țigan avea o casă. Am vrut să o deconstruiesc și să o recompun într-un stil care nu are nimic de-a face cu stilul original. După ea, au venit și restul imediat.
În pandemie mi-am mutat studioul acasă și în aprilie 2021 am compus în aproximativ două săptămâni - 12 cântece, cu tot cu texte. Deci un cântec pe noapte pentru că am lucrat numai noaptea, în sesiuni de 12-15 ore. Nu mă opream din lucru decât când știam că am la finalul sesiunii un cântec care “stă în picioare”, adică este complet din punct de vedere al formei, textului, dar mai ales și o preproducție muzicală (tobe, bass, chitare, synths, voci). Apoi, cădeam în pat (mai ales că patul era lângă mine).
Iar albumul propriu-zis mi-a luat doi ani să îl finalizez pentru că l-am produs singur, în studioul meu. Am cântat la toate instrumentele, inclusiv mixurile îmi aparțin. A fost multă muncă pentru un singur om, și fizică, dar și psihică. Doi ani am muncit ca un sclav; chiar așa m-am și simțit de foarte multe ori. Am avut realmente senzația că sunt sclavul propriei mele muzici, că a pus stăpânire pe mine și că până nu termin albumul nu o să pot avea liniște. Așa a și fost.
Tema centrală a albumului
Tema centrală a albumului este o anume viziune romantică asupra frumuseții vieții, însă aceasta venind după multe lupte grele, dar care până la urmă au fost trecute cu bine.
Regăsesc în aproape fiecare piesă de pe album inspirația religioasă, de unde probabil și numele albumului.
Credit Foto: Andrei Mușat
Narațiunea care leagă piesele și structurează conținutul este eterna luptă dintre bine și rău. Piesele conțin multe elemente biblice: sfânta apă, spinii, vinul, îngerii, demonii, diavolul, lumina divină, focul, raiul și iadul etc
Ce rol are muzica de ascultare
În biserică totul este despre ascultare, ca formă de smerenie, smerenia fiind cea mai înaltă treaptă de evoluție spirituală. Pe de altă parte, în muzica lăutărească veche, muzică de ascultare înseamnă acea muzică ce nu e menită pentru dans și chefuit, ci mai degrabă pentru poveștile și pildele din versuri. Am ales acest titlu pentru album tocmai pentru a uni și aici cele două filoane din care m-am inspirat.
Versurile conțin referințe directe la credințe, tradiții și învățături religioase specifice. Întâlnim o loialitate față de divin, rugăciuni, meditații. Unele dintre piese marchează ceremonii și evenimente sacre (Un țigan avea o casă) sau ne vorbesc despre viața ca o călătorie (Zorile), viața ca miraj (Inimă rănită), viața ca resemnare în speranță (Amar/Vreme trece).
Există foarte multe pilde și povețe în versurile cântecelor, pe de o parte însă întotdeauna cel mai important aspect al versurilor este poezia din spatele lor. Asta mă interesează extrem de tare. Fiecare text are un moment poetic de vârf. De exemplu, în Roșu București vinul este unealta mea de a scrie poezia din strofă.
Credit Foto: Andrei Mușat
Sensibilitatea termenilor folosiți
Cred că pe țigani îi ofensează de fapt cuvântul rom. Eu de fiecare dată când mă văd cu Caliu vorbim despre țigani, nu despre romi, iar el se prezintă ca fiind țigan, nu rom, iar eu când eram mic ascultam la pick-up muzică țigănească, nu muzică romă etc. A scoate cuvântul “țigan” din uz mi se pare o schilodire prea mare pentru această minoritate. De aceea ea nici nu va fi putea fi posibilă.
Evanghelia după Matei
Totul a plecat de la expresia “De la Matei citire”. Piesa e poate cea mai comică de pe album și nu are de a face neapărat cu Evanghelia după Matei pentru că textul e prea general, iar tema binelui și a răului se găsește în toate evangheliile, nu doar în a lui Matei. Însă dacă tot ai adus aminte de aceste versuri, textul conține ceva adânc: “Ai grijă, omule, de sufletul tău, adu-i lumină, fii pentru el erou”. Adică cum să fii tu eroul propriului suflet? Asta aș vrea să dezbat cu oamenii. Are legătură și cu determinațiunile lui Constantin Noica.
Credit Foto: Andrei Mușat
Roșu București & întoarcerea în mahala
Mahalale unui oraș sunt mereu autentice pentru că savoarea lor e dată de oamenii care se mișcă în acest spațiu foarte natural. Autenticitatea nu poate să apară fără această componentă a naturalității. De exemplu, în Giulești vezi o vulcanizare și lângă ea un butic care vinde mărunțișuri, iar apoi o stație de tramvai unde așteaptă trei muncitori, un copil și o bătrână. La doi metri mai e și un om al străzii. Deja ai un tablou de mahala :) Dacă nu făceam muzică, aș fi pictat. Pictez și acum, dar mai rar. Sunt foarte pasionat de pictură, iar când scriu versuri vizualizez anumite imagini pe care nu pot să le pictez decât în cuvinte.
Credit Foto: Andrei Mușat
Mix de sacru & profan
Sacrul și profanul sunt în orice particulă, în orice respirație, în orice gând care îți străbate mintea. Chiar așa se și spune, cum că omul este cel mai mare oximoron pe care Dumnezeu l-a creat. Avem trupul care reprezintă partea materială predispusă la toate placerile și viciile, iar pe de cealaltă parte avem sufletul care tinde către un tărâm mult mai înalt, însă este încarcerat în trup. Te-ai întrebat vreodată de unde ne vin gândurile? De unde vin ele pur și simplu? Iată cum putem pleca spre o amplă dezbatere. Mintea este cea mai mișcătoare componentă a ființei noastre. Trupul nostru, care ne ține practic prizonieri, este totodată și cel care nu ne lasă în a face mari fapte rele.
Andrei Pleșu vorbește foarte frumos despre acest subiect în cartea Despre Îngeri. În fiecare secundă suntem traversați și de idei positive, și de cele negative. Și uite așa, aproape fără să ne dăm seama, somnambuli la cafeluța de dimineață, apare în noi, prima dată la nivel mental, apoi la nivel spiritual, eterna luptă dintre bine și rău. Acest dans, uneori plutitor, amețitor, îmbietor și îmbătător, alteori extrem de dur. Nu scapă nimeni. Sau ca să termin cu finalul care se repetă din piesa Ghicitoarea: “N-ai cum să te opui”.
