Anul 2023 a însemnat pentru Ideo Ideis Festivalul de Teatru Tânăr sărbătorirea majoratului, dar și a extinderii activității de brand prin proiectul #experiențaIdeoIdeis (care a ajuns în 8 orașe din țară) și a programului desfășurat de Laborator în Alexandria din iunie până la finalul anului. Ediția cu numărul 18 a propus o campanie de imagine foarte vibrantă al cărui îndemn a avut un ecou puternic: Faci lumea să semene cu tine! Întrebați „CUM?”, organizatorii nu au ezitat să răspundă și, speră ei, să inspire.
Liviu Romanescu, Directorul festivalului, Sorina Ștefănescu, Directorul artistic, Ilinca Bădulescu, Director Welcoming, Andrei Tălpigă, Director Tehnic, Alexander Dumitrescu, Director Producție, Adriana Guță, Brand Designer, Silvia Guța, Coordonatoare Ideo Ideis Laboratorul, Crina Istrate, Coordonator Voluntari și Șteff Chelaru, Scenograf, povestesc mai jos despre inspirație, artă, asumare și conexiunile care fac lumea mai bună.
CUM faci lumea să semene cu tine
Liviu Romanescu: Prin asumare. Înainte de toate. Ține ochii deschiși, observă, alege, acționeză! Am crescut în lumea lui „nu se poate” sau „ei trebuie să schimbe ceva, acolo sus, și apoi....”, „cine ești tu și de ce te-ar asculta pe tine?”. Și înțeleg gradul de oboseală, frustrare și neîmplinire pe care această perspectivă ți le „oferă. Dar eu cred în implicare, în schimbarea la nivelul comunității tale, cea imediată, cred în dialog și conexiune. Iar această conexiunea o vei face în primă fază cu ce îți seamănă.
Credit foto: Matei Bumbuț
Sorina Ștefănescu: Pentru că sunt actriță la bază și interpretez personaje pe scenă, când eram studentă am citit o carte despre actrița Ileana Predescu care se numește „Ileana Predescu - O prezență magică”, în care ea spunea ca „În ceea ce fac vreau să pun un strop de frumos”. Și de când am citit - eram și mică, îmi căutam drumul în actorie și-n lume și-n tot, am zis că asta este ceva ce vreau să iau cu mine și să dau mai departe. Mi s-a părut extrem de frumos, mai ales că noi și interpretam personaje negative uneori și e greu să găsești ceva care să facă publicul să înțeleagă personajul acela, și cumva, după ce am citit acest fragment si am parcurs puțin traseul de actriță, a început apoi să se alinieze drumul actriței și cu drumul omului Sorina Ștefănescu.
Cumva asta încerc: să pun un strop de frumos în lumea asta care este atât de deconectata, uneori foarte violentă, am pierdut contactul unii cu alții, am pierdut respectul, empatia... Și în primul rând cred că, în sufletul meu, vreau să încep cu cei mici, pentru că ei sunt cei mai receptivi și cu ochii deschiși la noi și accesează informația cel mai repede, si mi se pare că prin joc și joacă, baza actoriei, a teatrului și a festivalului nostru, e cel mai ușor să înveți ceva frumos și pozitiv.
Credit foto: Adi Bulboacă
Ilinca Bădulescu: Cum fac lumea sa semene cu mine? Când îmi pun întrebarea „Cine sunt eu?”, am gândit mereu că practic sunt răspunsul interacțiunii mele cu lumea, dar cumva invers - adică tot ceea ce sunt rezultă din faptul că am interacționat cu diverși oameni, am învățat de la ei, am avut anumite experiențe… Urmărind aceeași teorie îmi dau seama că și eu sunt o parte importantă în viața altor oameni și că prin interacțiunea cu mine se descoperă pe ei, sau învață lucruri noi. Astfel, totul este un schimb, prin care noi creștem, și la rândul nostru dăm lumii din ceea ce suntem noi.
Iar din perspectiva de organizator al festivalului, cred tare că noi suntem cei care schimbă lumea, în sensul în care schimbăm Alexandria, de exemplu, îi dăm un sens. Noi, prin interacțiunile noastre cu artiștii, cu furnizorii, construim o anumita imagine pentru public și participanți. Îmi dau seama că pleacă și de la mine felul în care ei percep Alexandria, de exemplu, prin locația în care stau sau unde mănâncă, prin felul în care noi instruim voluntarii și tot așa. Așadar, noi chiar facem lumea de aproape de noi să semene cu noi.
Atenție, compasiune & răbdare
Andrei Tălpigă: Aș spune că, în primul rând ar trebui să răsplătim bunătatea cu bunătate, iar răutatea tot cu bunătate. Cred că în momentul în care ești tratat cu ostilitate, în orice context, cred că primul pas și cel mai important este să încerci să te pui în locul persoanei care face asta pentru 5 minute, să te pui în pantofii lui și să încerci să vezi care-s motivele din spatele acțiunilor, din spatele atitudinii și din spatele vorbelor.
Făcând chestia asta cred că poți să-ți amplifici capacitatea de empatie față de om, față de moment, față de situație, și doar așa poți să înțelegi cu adevărat oamenii și acțiunile din spatele lor. Cam asta încerc eu să fac, așa procedez când încerc să-i fac pe ceilalți să semene cu mine, încerc să empatizez și încerc să înțeleg motivația, chiar și intrinsecă din spatele fiecăruia, încerc să le înțeleg motivele - cu alte cuvinte încerc să le înțeleg zilele proaste ca să încerc să le fac mai bune.
Alexander Dumitrescu: Mi-ar plăcea ca lumea sa fie mai puțin înverșunata și mai puțin toxică. Mi-ar plăcea ca lumea să facă un efort să înțeleagă măcar acum, cu ceva istorie în spate, că dintr-un loc plin de înverșunare și furie nu o să iasă niciodată ceva bun sau constructiv (iar asta e valabil și pentru greutățile pe care le întâmpinam an de an în festival, la nivel de finanțări și susținere).
Prin intermediul Ideo, parte din această echipa minunată și diversă, unită în acest scop comun, eu îmi iau energia pentru restul de an pana la următoarea ediție. Vreau să cred că am reușit sa strâng în jurul meu oameni care seamănă cu mine: responsabili, paroliști, care sunt acolo atunci când e nevoie de ei. Îmi place să cred că reușesc să transmit parte din experiență mea de a rezolva probleme care apar pe neașteptate, că reușesc să le insuflu un spirit civic atât de necesar în contextul actual, astfel încât să devina niște adulți cu skilluri de problem-solving, care văd întotdeauna partea plina a paharului, iar când chiar e gol, încearcă să găsească o soluție de a-l umple.
Cum fac lumea sa semene cu mine? Încerc să fiu deschis către orice om care vine spre mine și încerc să îi înțeleg trecutul și prezentul, ca să putem contura viitorul. Cred că acest lucru este cel mai important - să ne lăsăm să fim, să ne simțim văzuți și apreciați, să construim ceva palpabil și vizibil la nivel de festival, astfel încât în anii ce vor urma oamenii care au făcut parte din echipa să își amintească momentele memorabile și că au avut un spațiu safe în care să existe și să creeze.
Adriana Guță: Cum faci lumea să semene cu tine? Cu atenție, empatie, compasiune și răbdare. Atenție să primești și să îmbrățișezi binele care vine spre tine, în orice formă și cantitate. Atenție să prețuiești momentele de candoare. Empatie și compasiune față de ceilalți, indiferent de cât de diferiți sunt față de noi, și față de propria persoană, chiar dacă mulți dintre noi nu au fost învățați sau nu au văzut în jur cum să facă asta. Cred că, de multe ori, numai simpla expunerea la un act de empatie, răbdare sau bună-voință poate genera schimbare.
Mă gândesc că, într-un fel sau altul, dorința de schimbare vine și din felul în care lumea se oglindește în noi - fie că ne intersectăm cu oameni care fac asta și simțim că e ceva ce ne-ar aduce împlinire, fie că ne afectează și dorim să fie diferit.
În același timp, nu putem produce schimbare în lume fără să fim parte din ea, fără să ne construim sistemul de valori pornind de la ceea ce vedem, ce simțim, ce ne învață interacțiunile cu ceilalți. Involuntar, deja facem lumea să semene cu noi și lumea ne face să semănăm cu ea. Dacă aducem și intenție, poate ieși ceva frumos.
Cred că acest sistem, lumea, are un mecanism de autoreglare, iar elementele sale au roluri diferite și variate - conservare, explorare, eficientizare, îmbunătățire, extindere - și împreună generează un proces organic. O schimbare poate părea foarte importantă, dar își pierde din valoare atunci când nu recunoaște sau nu îmbrățișează ce e bun deja în punctul în care se află sistemul. În același timp, această autoreglare poate căuta un echilibru mai degrabă cantitativ - cu cât mai mulți membri ai sistemului se aseamănă și se comportă la fel, cu atât e mai aproape de echilibru. Ceea ce îngreunează analiza calitativă, care este una subiectivă, personală - felul în care ne formulăm binele și ceea ce ne dorim să vedem în jur și în viețile altora nu este neapărat compatibil cu binele și visele lor. Dar, cu sinceritate față de propria persoană, respect față de ceilalți și răbdare, binele nostru poate fi împărtășit cu ceilalți într-un mod elegant și durabil.
Comunitățile care contează
Silvia Guța: Cred că cel mai important lucru pe care putem să-l facem e să înțelegem că aceasta asemănare nu ține de copii identice, nu e din zona de a fi la fel, a face la fel, a gândi la fel, ci mai degrabă o forma de asemănare a valorilor sau a felului in care ne raportam la realitate, la noi înșine și cred că în genul ăsta de înțelegere chiar fac lumea să semene cu mine, în sensul în care aici la Ideo mă regăsesc de 18 ani într-o comunitate cu care chiar mă pot identifica, chiar daca suntem extrem de diverși si extrem de diferiți.
O comunitate, un grup care crește de la an la an și aduna din ce în ce mai mulți oameni tineri, inclusiv, din Alexandria, oameni care vor să se implice activ, mai mult decât ca simpli spectatori. Și asta, cred eu, e un fel de a face lumea sa semene cu noi, să fim mai deschiși și mai toleranți cu aceasta diversitate de opinie, de valori, de practici. Asta mi-ar plăcea să fie una din asemănările alea cât mai răspândite printre oameni.
Credit foto: Lavinia Cioacă
Crina Istrate: Să fac lumea sa semene cu mine s-ar transpune în trei etape. În primul rând etapa autocunoașterii, în care înțeleg cine sunt, care e identitatea mea și care sunt valorile în funcție de care vreau sa iau deciziile. În al doilea rând, etapa conștientizării responsabilității pe care o am, și anume că faptele mele pot să aibă un impact. Și în al treilea rând, intenția, acțiunea, etapa în care chiar iau parte și contribui în mod activ la această schimbare.
Acesta este si motivul pentru care am ales să rămân aproape de Ideo Ideis, pentru că prin acest proiect am descoperit mai multe despre mine, după care am realizat ca am o responsabilitate fașă de comunitatea din care fac parte, după care am ales să acționez în acest sens. Mă bucur să vad fix aceste etape perpetuate și la voluntarii care vin alături de noi în fiecare an, tineri, adolescenți care descoperă mai multe despre ei de-a lungul zilelor de festival, află ca și ei au o responsabilitate, află că sunt auziți, că faptele lor au impact, că sunt și alte persoane care rezonează cu ideile lor, și tocmai de aceea aleg să se întoarcă de-a lungul anilor in festival in diverse ipostaze. Efortul individual duce la schimbare colectiva.
Credit foto: Lavinia Cioacă
Șteff Chelaru: Cum fac lumea sa semene cu mine? Cred că prin tot ceea ce creez în domeniul meu: scenografie și modă. De exemplu, anul acesta în cadrul Festivalului am avut Atelier de costum-modă, unde adolescenții au învățat diferența dintre conceptul de costum și conceptul de outfit de modă. Au primit 3 cămăși albe bărbătești de diferite mărimi și au avut voie sa le taie și să facă o ținută . Apoi s-au pregătit pentru ședința foto cu ținuta călcată, un make-up potrivit și părul aranjat. Pentru mine a fost o experiență minunată, m-am încărcat emoțional cu tot ce ține de curajul lor și îndrăzneala de a risca pentru un viitor mai bun.
