Pe Ioana Bartha am întâlnit-o în zilele de închidere a Capitalei Culturale Timișoara 2023. Am zăbovit minute în șir asupra instalației sale, „Nympha Melanoma„ din expoziția colectivă „This is not my Youthopia”, iar a doua zi am aflat cu surprindere că tot ea este ghidul turului nostru în expoziția eveniment „Brâncuși: surse românești și perspective universale”. De obicei mă plictisesc în astfel de experiențe și prefer să vizitez singură o expoziție, dar Ioana are un dar aparte de a povesti și o energie molipsitoare cu care împarte informații. Așa încât, pe lângă efectul creațiilor brâncușiene, am rămas la final și cu povești mai puțin știute din viața lui Brâncuși.
Ioana Bartha este artist vizual, curator și mediator cultural. Trăiește și creează de trei ani la Timișoara. Anul 2023 a fost unul surpinzător și bogat în evenimente pentru ea, fiindcă în primăvara lui a fost selectată în echipa de mediatori culturali ai Fundației Art Encounters. De atunci a început să trăiască aventura artistică Timișoara 2023 chiar din mijlocul evenimentelor. A mediat mai multe expoziții, printre care cea a lui Adrian Ghenie și cea dedicată lui Constantin Brâncuși, a expus o lucrare proprie și un desen performativ și a debutat în curatoriat.
Povestim cu ea despre artă, despre inspirație, creație și viața ei artistică de anul acesta.
Din biografie
Vin dintr-un burg transilvan, pitoresc în felul lui, orașul cu cele mai multe pasaje din întreaga Transilvania, și anume din Bistrița. Acolo începe povestea mea artistică. Am absolvit Liceul de Arte “Corneliu Baba” în anul pandemic 2020, unde am studiat două specializări, în primul an pictura, iar în al doilea an grafica, specializare pe care am continuat-o și în cadrul Facultății de Arte și Design din cadrul Universității de Vest Timișoara.
Am absolvit în iulie 2023 studiile de licență, după care am dorit să fac o schimbare în ceea ce privește masterul, așa ca am optat pentru secția Patrimoniu restaurare și curatoriat, fiind interesată de patrimoniul cultural, management artistic, curatoriat și mediere culturală.
Prima întâlnire cu arta
Arta, în multiple forme, este cumva în ADN-ul familiei mele, dinspre ambii părinți. Pasiunea pentru literatură, muzică, teatru, artele vizuale. Mă consider norocoasă din acest punct de vedere. Desenul m-a "acompaniat" de foarte timpuriu, ca un gest complet natural și s-a dezvoltat ca un mecanism prin care eu înțeleg lumea exterioară, dar și cea interioară, intimă, și chiar ca o modalitate de a observa și analiza modul în care eu mă raportez la această lume în timp.
De când eram foarte mică desenam, pictam, improvizam tot felul de instalații din jucării, sfori, obiecte, aparent fără niciun sens. Ai mei păstrează tot felul de mâzgălituri din perioada aceea! Țin minte că la un moment dat am făcut niște acuarele abstracte. Imaginile lor încă mă însoțesc și astăzi, mă văd în mijlocul bucătăriei pictând alegoriile astea, care simbolizau Somnul, Foamea și culoarea roșu. Eram destul de mică, dar îmi amintesc această imagine pentru că a fost, poate, pentru prima dată când am început acest exercițiu al introspecției, care în viitor va deveni o bază în procesul meu artistic.
Declicul în hotărârea de a face artă
“Declicul” aș putea spune că s-a produs în gimnaziu, deși încă din școala generală mergeam la cursuri de pictură la Palatul copiilor și la cursuri de desen la Școala populară de arte. În clasa a VII-a am început o pregătire cu dna profesor Mariana Moldovan, care m-a încurajat să dau admitere la Liceul de Arte “Corneliu Baba”. Dar primul meu suporter a fost prof. Lucian Bichigean. De la el am primit și primul șevalet. Alți mentori de la care am învățat foarte multe lucruri au fost profesorii mei de la Liceul de Arte “Corneliu Baba” din Bistrița: Adina Mocanu, Marcel Lupșe, Marian Coman, ei înșiși (alături de dna Mariana Moldovan și dl Lucian Bichigean) artiști consacrați și oameni foarte speciali. Le mulțumesc pe această cale! Și… nu în ultimul rând, trebuie să recunosc că familia m-a încurajat enorm.
Cum te definești acum ca artist
Consider că eu ca persoană, ființă, individ, simplu om sunt un tot unitar, așa că nu aș putea să desprind partea artistică din mine de acest întreg. Câteodată mă trezesc visând cu ochii deschiși la o altă viață, dar mereu în aceste vise sunt o cu totul altă persoană. Așadar nu pot să văd persoana mea cea de acum făcând altceva.
Rutine și obiceiuri pentru cultivarea creativității
Nu am o “tehnică” anume. De multe ori “se pogoară ideea” chiar după o criză de idei sau blocaj emoțional care mă disperă. Nu sunt cea mai calmă sau echilibrată persoană din lume. Iar chiar acest foc alimentează ambiția și perseverența și mai ales procesul meu creativ.
Dar pot spune că munca la o lucrare sau instalație mai amplă mă relaxează și mă mobilizează să descopăr noi idei, să găsesc noi tehnici de lucru și se leagă totul relativ repede.
Ce te inspiră
Îmi hrănesc inspirația prin curiozitate. Găsesc mereu noi subiecte care mă fascinează și pe care doresc să le aprofundez. Uneori o imagine mă obsedează. Alteori o poveste, un vis, o fotografie. Sau, din joacă, mereu încerc să experimentez prin tehnici sau materiale noi, uneori neconvenționale care îmi oferă o viziune diferită și care mă inspiră să creez.
(IM)PURE NOUS, artiști Carmen Burnar și Nicolae Ungureanu
Curatoare: Ioana Bartha
Cum ai ajuns să creezi în Timișoara
Am venit în Timișoara în toamna anului 2020, pentru a-mi începe studiile de licență, la secția de grafică a Facultății de Arte și Design din cadrul Universității de Vest Timișoara. Inițial, după terminarea liceului și susținerea atestatului am avut două opțiuni, prima și cea mai la îndemână era aceea de a merge la Universitatea de Artă și Design UAD Cluj, pentru care mă și pregătisem în toți cei 4 ani de liceu sau de a face o schimbare drastică în viața mea personală, Timișoara fiind foarte departe de casă și un loc unde eu nu cunoșteam nicio galerie și evident, pe absolut nimeni. Schimbarea urma să se producă și în viața profesională/artistică, știind despre Timișoara că este un oraș de avangardă, în care arta experimentală avea deja o tradiție.
Am dat admitere la ambele Universități și spre fericirea mea am intrat și la Cluj și la Timișoara. La început nu știam ce să aleg, îmi era frică să nu iau o decizie greșită care să-mi marcheze într-un mod negativ viitorul artistic, iar după multe nopți nedormite, discuții cu părinții, profesorii, prietenii, dar și cu mine însămi, am luat decizia de a merge la Timișoara și de a mă reinventa, creându-mi propriul destin. Nu a fost ușor de la început, dar am avut noroc să-mi găsesc un colectiv de prieteni și colegi extraordinari lângă care am reușit să mă dezvolt și să mă auto-cunosc, am avut oportunitatea să lucrez cu niște oameni de-a dreptul excepționali cărora le voi rămâne mereu recunoscătoare că m-au susținut și că au avut încredere în mine chiar și în momentele în care eu poate nu eram de aceeași părere. Bineînțeles că familia mea a fost cea care m-a încurajat să continui și să fac ceea ce îmi place, să nu mă dau bătută și până la urmă ei m-au învățat să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am și să fiu mândră de tot ce am reușit să fac până acum.
Să vin la Timișoara a fost și cred că va fi mereu una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat, nu doar pe plan profesional, dar și pe plan personal.
Timișoara 2023 pentru tine. Cum ai trăit-o, cum ai simțit-o
Anul 2023 a fost wow! Bogat în oportunități și provocări, mult peste așteptări. Una dintre mizele studenției mele la Timișoara a fost alegerea orașului în calitate de Capitală Culturală Europeană, și am avut ocazia să fiu și eu inclusă în câteva echipe de proiect extraordinare. Obișnuiam să frecventez spațiile expoziționale, evenimente culturale diverse, dar chiar nu speram să fiu și eu acolo, pe terenul de joc, nu doar în tribune.
În primăvara lui 2023 am fost selectată în echipa de mediatori culturali ai Fundației Art Encounters și așa a început aventura. După trainingul de rigoare, am debutat cu mediere în expoziția lui Adrian Ghenie — Corpul Imposibil, apoi la expozițiile din cadrul Bienalei de Artă Contemporană. În tot acest timp, pregăteam examenul de licență și admiterea la Master, pe care le-am susținut în luna iulie.
Tot din iulie am intrat în echipa celor 6 artiști în cadrul proiectului Post-Digital Intersection al organizației culturale Marginal, unde am avut parte de sesiuni de mentorat cu o serie de personalități internaționale din domeniul artelor vizuale și curatoriatului, iar la final am expus lucrările elaborate în cadrul proiectului (în cazul meu instalația Nympha Melanoma), vernisajul fiind recent, pe 5 decembrie la Palatul Ștefania.
Toamna s-a dovedit de asemenea aglomerată, am fost cooptată ca mediator cultural la expoziția găzduită de FABER Bright Cityscapes. Semnalizatoare. Designul nu este un panou de bord. Concomitent, am fost solicitată pentru tururi ghidate la expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale.
În luna noiembrie am fost invitată să particip cu o intervenție artistică, lectură și desen performativ Totul din linie + punct inspirat din Hyphen-ul lui Paul Neagu, în contextul expoziției Paul Neagu. Hyphen între aici și acum curatoriată de Maria Orosan-Telea, ca parte din proiectul Draft Curatorial Program.
Finalul de an mi-a prilejuit debutul în curatoriat, cu expoziția (IM)PURE NOUS a artiștilor Carmen Burnar si Nicolae Ungureanu în spațiul Lapsus, în cadrul rezidenței curatoriale oferită prin proiectul I.C.K.H.S. — Independent Curating Know-How Sharing. Scenografia creată în cadrul expoziției deschide o călătorie fascinantă peste granița dintre sinele real și sinele perceput, unde intimitatea individului se confruntă cu colectivitatea, iar noi și voi devin concepte fluide interconectate. Scopul a fost să generăm un impuls încurajator pentru publicul nostru să exploreze acest spațiu, să îi simtă pulsul și să îl deconstruiască în cel mai personal mod.
Contribuția ta la expoziția eveniment dedicată lui Brâncuși la Timișoara 2023
A fost minunat să o întâlnesc pe doamna Doina Lemny, curatoarea expoziției si să audiez în premieră turul ghidat realizat de dânsa înainte de inaugurarea expoziției. Îi admir foarte mult dedicația și pasiunea pe care a investit-o în acest mare artist.
Am considerat un privilegiu faptul că am fost nominalizată să mediez această expoziție alături de colegele mele, Claudia Bucsai și Ioana Balint.
Tot un privilegiu consider că a fost ocazia de a admira aceste exponate brâncușiene, aduse din Atelierul artistului din Centrul Pompidou din Paris și din alte câteva muzee ale lumii, lucrări pe care le admirasem doar în albume de artă și nici nu visasem să le văd de aproape, și nu o dată, ci de zeci de ori. A fost o surpriză pentru mine să văd că expoziția se deschide cu lucrarea lui Brâncuși de diplomă, cu care a absolvit studiile de la Universitatea de Arte Frumoase de la București, acel superb Ecorșeu. Spun că a fost o surpriză pentru că eu realizasem crochiuri după o replică a acestei lucrări când am studiat la Liceul de Arte din Bistrița. Am fost foarte bucuroasă și chiar nostalgică să văd opera originală acum la Timișoara.
Prezentarea expoziției pentru grupurile de vizitatori este o reală plăcere. Pregătirea pentru fiecare tur este însă constantă, continui să citesc și să completez discursul cu noi informații sau detalii mai puțin cunoscute despre artist sau lucrările sale.
Cum ții oamenii conectați în era social media și a fotografiatului compulsiv
Grupurile de vizitatori sunt eterogene, pestrițe, dar pot spune că expoziția în sine este atât de fascinantă, încât și cele mai temperamentale persoane sunt atinse de vraja locului, iar povestea mea este fundalul sonor care le însoțește contemplarea. Informații sunt foarte multe de transmis și mereu sunt extrem de entuziasmată să le împărtășesc cu publicul curios, mă străduiesc să păstrez un tempo rapid, tonic, astfel încât să ne încadrăm și în timpul alocat.
Cea mai neobișnuită impresie pe care ai primit-o la finalul unui tur
De obicei oamenii îmi mai adresează întrebări, dar uneori primesc și aprecieri care mă bucură și onorează. Nicio întrebare sau impresie nu mi s-a părut bizară sau nepotrivită, înțeleg curiozitatea oamenilor. Una dintre cele mai frecvente întrebări este Care e cea mai scumpă lucrare? La care răspunsul meu este același — toate operele sunt neprețuite.
La rândul meu am avut de învățat de la vizitatori, de pildă că puțină lume știe despre pasiunea lui Brâncuși pentru fotografie și film, sau că a fost interesat de creație vestimentară și chiar a realizat design pentru pălării.
Lucrarea Nympha Melanoma din expoziția This is not my Youthopia
Instalația Nympha Melanoma a avut un parcurs mai… întortocheat. Inițial am candidat la programul Post-Digital intersections al organizației culturale Marginal cu două concepte. Primul era despre “dubla naștere” - Universul creează Omul, iar Omul creează Tehnologia, și al doilea era despre Emoții și felul în care pot fi reinterpretate vizual, mă gândeam la niște holograme.
În timpul perioadei de mentorat, am primit o tema de documentare în ceea ce privește un caz în care biologia se suprapune cu tehnologia, despre Henrietta Lacks și primele cercetări pentru tratamente oncologice. Tot hazardul destinului a făcut să am o persoană foarte dragă care chiar se confruntă cu această boală, mai exact Melanom malign, o forma de cancer de piele.
Ideea proiectului meu s-a cristalizat rapid, iar instalația interactivă am gândit-o pe trei axe conceptuale: științifică, psihologică și artistică.
“Axa” științifică e prezentă în instalație cu un microscop, la care vizitatorii pot vedea o lamela cu biopsie dintr-o metastază de melanom, care are o estetică aparte. Concomitent, pot audia în căști un zgomot monoton care simbolizează “surzenia” la emoțiile proprii.
Ca o paranteza, mărturisesc că mereu am fost pasionată de microbiologie, și în alte proiecte am studiat și explorat artistic celula vie.
“Axa” psihologică dezvoltă o ipoteză din psihosomatică, conform căreia reprimarea emoțiilor noastre (mai poetic spus dacă devenim “orbi” , “surzi” și “insensibili” la propriile nevoi în viață, sau în relațiile noastre sociale) favorizează apariția cancerului de piele, care invadează un corp deja pasiv, lipsit de apărare. Pielea este considerată - somatic și semantic - organul nostru “frontieră”, granița dintre Sine și Ceilalți.
Practic vizitatorii asculta în căști povestea ca un poem al persoanei care m-a inspirat, și poartă o cască impenetrabilă, experimentând pentru câteva momente “orbirea” față de propriile nevoi emoționale.
“Axa” artistică aduce în scena instalației hazardul, fatalitatea. Și sentimentul de neputință. E o stație tip performance în care se prepară (aproape) alchimic o emulsie a cărei reflecții se proiectează pe peretele opus, sugerând aspectul unor celule tumorale care se multiplică necontrolat sub efectul unor mutații genetice imposibil de anticipat. Este etapa în care omul - fie cel bolnav, fie anturajul lui (familie, prieteni, colegi, vecini) trăiește șocul. Diagnosticul implacabil accesează frica ancestrală de moarte. Intrăm pe modulele automate de fight, fly or freeze. Majoritatea va alege, probabil, variantele b și c.
Cancerul a fost și este o tema tabu. Incomodă. De evitat. Am dorit să abordez totuși acest subiect tabu și sper să fi reușit să sensibilizez oamenii, măcar un pic.
Mulțumiri pentru Iulia Kycyku, curatoarea mea, care m-a susținut de la bun început și am reușit împreună să realizăm acest proiect, care nu a fost dintre cele mai simple.
Cea mai provocatoare etapă etapă din realizarea instalației
Toate etapele au fost în felul lor provocatoare, dar poate cea mai provocatoare din punct de vedere artistic este partea participativă, unde am reușit să-mi dezvolt practica artistică bazată pe experiment cu diferite tipuri de mediumuri și substanțe (de cele mai multe ori cu o finalitate pe hârtie) în ceva ce este într-o continuă mișcare și metamorfozare.
Consumatoare de timp a fost poate etapa de căutare și de triere a ideilor. Având foarte multe idei, a fost puțin dificil să renunț la unele aspecte care erau într-adevăr interesante, dar nu își găseau locul în acestă instalație.
Legat de emoții, întregul proiect a fost unul plin de emoție, având în vedere și subiectul sensibil la care face referire. Am avut nevoie de timp, discuții, pentru a-mi putea înțelege propriile sentimente și trăiri, dar și pe cele ale persoanei dragi (pe experiența căreia am bazat întregul concept al lucrării).
Alegerea titlului
Titlul s-a conturat la finalul proiectului, este un obicei de-al meu să pun numele lucrărilor doar după ce acestea au fost create. Nympha Melanoma este alăturarea a doi termeni. Primul este nimfa - sinonimul pentru pupă, crisalidă - ca etapă de dezvoltare a fluturelui Bombix mori, alter-ego/ul persoanei care și-a oferit biografia-poem care se poate audia în instalație. Nu chiar întâmplător, același termen Nympha este numele genului de plante acvatice a nuferilor. Dacă ați citit cartea Spuma zilelor a lui Boris Vian, poate vă amintiți că personajul principal feminin, Chloe, se îmbolnăvește și zămislește din piept, în loc de tumori, flori de nuferi, de o stranie frumusețe. Iar Melanoma este pur și simplu de la melanomul malign, tipul de cancer de piele documentat.
Temele care te preocupă acum în creație
Natura a fost întotdeauna o sursă de inspirație pentru mine. Modelele din micro-universuri și interdependența tuturor ființelor vii servesc drept metafore pentru interconectarea noastră ca oameni. Mă străduiesc să surprind esența acestor legături, atrăgând atenția asupra armoniei fragile care susține lumea noastră.
Călătoria mea artistică a fost si este o explorare a conexiunilor complexe și profunde care ne leagă de natură și de lumea din jurul nostru. Prin lucrările mele, îmi propun să surprind echilibrul delicat dintre individualitate și colectivitate, evidențiind armonia inerentă care există în Univers și să pătrund mai adânc în rețeaua complicată a mecanismelor de susținere a existenței noastre, îmbinând știința, spiritualitatea și experiența umană într-o pânză de narațiuni vizuale.
Sunt atrasă de subiecte care explorează conceptele de centru și ciclicitate, și îmi place să experimentez cu diverse medii, texturi și culori, creând narațiuni vizuale care reflectă fluxul și refluxul existenței. Chestionez modurile în care obiectele și ființele emană energie dintr-un punct central, radiind în exterior în cercuri concentrice de influență.
Rolul artelor vizuale în vremurile noastre
Nu cred că sunt în măsură să dau un verdict categoric și obiectiv legat de rolul artelor vizuale în prezent, fiind eu însumi un pion pe tabla de șah, și nici nu știu să existe o singură definiție universal acceptată a acestora. Impunându-se poate un rol concret, rigid, se distruge esența, prospețimea și dinamismul artelor în general, nu doar a celor vizuale.
Misiunea unui artist
În viziunea mea, misiunea unui artist este aceea de a fi sincer cu sine însuși și prin asta el devine și curajos, dar și vulnerabil în același timp — lucruri care stau la baza autenticității. Bineînțeles că această misiune este o călătorie continuă, care nu are o destinație finală de cele mai multe ori și de asta eu sunt adepta trăitului la maximum în prezent.
Ce iei cu tine din acest an. Planuri pentru 2024
Din acest an rămân în primul rând cu certitudinea că îmi place să fac mediere culturală. Privind retrospectiv, mai constat că mi-am deschis noi perspective ca artist, dar și în zona curatoriatului. În 2024 nu știu ce va fi. Mă voi ocupa serios de master și continui mai departe cu medierea culturală și cu restul proiectelor artistice sau de curatoriat care se vor ivi pe parcurs.
