De mulți ani sunt legată de Timișoara și mereu i-am admirat aerul occidental, efervescența, locurile pe care le descopeream schimbate în bine, de la an la an. Am văzut cum crește acest oraș de-a lungul vremii, iar în 2023 a strălucit ca o adevărată Capitală Culturală Europeană.
M-am plimbat de zeci de ori prin Piața Libertății, dar niciodată n-am știut că, sub anumite părți din pasajul pietonal, a fost cândva un hamam – baie unde se spălau turcii care ocupaseră Timișoara la 1552. Am aflat asta de la Ludovic Satmari, ghid de turism în orașul de pe Bega. În tururile sale, el povestește despre patrimoniul arhitectural și istoria Timișoarei, despre Revoluția de la 1989 și despre viața urbană din prezent.
Pe un frig năprasnic, am trăit și eu un tur ghidat de Vic – așa ne-a zis să-i spunem - și timp de mai bine de două ore am aflat povești despre viața din trecut a orașului, despre clădirile și piețele din centrul său. Este o experiență musai de încercat, fiindcă tururile sale sunt un amestec deștept de informație, istorie, storytelling, glume și analogii creative între trecut și prezent.
Pentru a simți atmosfera orașului bănățean, ne-a dezvăluit și un top personal de experiențe:
"Tur de oraș, relaxare la cafea/restaurant în zona pietonală, vizită la Muzeul de Artă, plimbare prin parcuri și pe malurile Begăi, vizită la Scârț + piesă de teatru Auăleu, plimbare prin cartierul Fabric pentru atmosfera anilor 1900, plimbare pe străzile din jurul în parcului Doja unde este o adevărata oază de Art Nouveau, vizită la Memorialul Revoluției, plimbare cu vaporașul".
Ludovic Satmari este project manager în Organizația de Management al Destinației Timișoara. Povestim cu el despre Timișoara de ieri, de azi. Tot de la el aflăm și ce reacții au turiștii români și străini, dar și timișorenii, care au explorat orașul alături de el.
Din biografie, pe scurt
În 1994 am venit în de la Sibiu în Timișoara, la Liceul Teologic Romano-Catolic. Sibiul era vai ș-amar pe atunci, iar Timișoara mi se părea extraordinară. De fapt chiar era. După terminarea liceului am făcut primul an de facultate la Cluj, la Geografie, UBB, apoi m-am transferat la Timișoara, la UVT.
De ce ai rămas
La începutul anilor 2000 nu era așa de simplu cu găsirea unui job. Din penultimul an de facultate colaboram ca agent de vânzări și însoțitor de grup cu o agenție de turism. Vindeam excursii școlare în cancelariile școlilor, în pauze, apoi însoțeam grupurile de elevi în excursii. După facultate am mers la titularizare. Am luat locul 6 pe județ, iar cea mai bună poziție pe care puteam să o am era de suplinitor la Checea - sat de care nici nu auzisem până atunci, la granița cu Serbia. N-am luat postul și m-am angajat ca agent de turism la agenția aceea. Fără carte de muncă la început, că așa se practica pe atunci. Alina, viitoarea mea soție luase locul I la titularizare și a prins loc de titular la liceul din Buziaș. A mers doar vreo 2 saptamani, înainte să înceapă școala, pentru că apoi a dat concurs și a luat un post de preparator la Geografie, UVT. După vreun an, am dat și eu concurs pt preparator, dar n-am luat pentru ca una dintre profesoarele din comisie avea o candidată preferată. Am rămas cu un gust amar după faza asta.
N-am mai plecat și continui să rămân pentru că Timișoara are oameni foarte faini și chiar simți climatul relaxant și foarte deschis în oraș.
Credit foto: Claudia Tanasescu
Recomandările tale pentru turiștii români și străini care vin prima dată la Timișoara
Evident, pentru ambii recomand un tur de oraș. E primul lucru pe care încerc să îl fac și eu când ajung într-un loc nou. Dacă dai peste un ghid bun poți să afli foarte ușor povestea devenirii acelui loc, dar și curiozități, chestii amuzante sau secrete pe care altfel nu le-ai afla. Despre obiective? Aici e în funcție de ce preferă fiecare: arhitectură, muzee, street art, galerii, parcuri mall-uri, teatru, opera ș.a.m.d.
Cert e că Timișoara are de toate, așa că fiecare își poate face propriul mix. Gastronomic, românii nu trebuie să rateze o pleșkăviță, o friptură cu un compot alături, un langoș, iar străinii chestiile tipice din categoria sarmale, mici, papanași și evident o ciorbă. Să nu plece până nu încearcă și o bere artizanală de la Bereta sau OneTwo și un vin de Silagiu sau Recaș. La Silagiu sunt câțiva producători noi care fac treabă foarte bună: Agape, Aramic, Thesaurus. De Recaș sau PetroVaselo cred că auzit deja toată lumea.
Reacțiile celor care vizitează pentru prima dată orașul. Ce îi impresionează
Până acum 1-2 ani aveam reacții de genul „Wow, dar ce bogăție de clădiri aveți voi aici, ce potențial fantastic de patrimoniu arhitectural! Dacă ați reuși să le renovați, ar fi extraordinar”. Anul acesta mi-a crescut inima când am auzit: „Dar ce de clădiri superbe aveți și ce fain sunt renovate!” sau „Timișoara chiar e cel mai frumos oraș din România”. Am avut și reacții de la foști colegi de geografie de la Cluj, azi lectori sau conferențiari, de genul: „Moamă, dar ce risipă de spațiu aici, uite ce bulevarde largi!” Când vii de la Cluj e de înțeles, acolo, în zilele mohorâte, ai impresia că se prăbușește orașul peste tine.
Cei care au mai fost la Timișoara, dar nu făcuseră un tur cu tine, ce sunt surprinși să afle?
Până la cei care au mai fost deja, am reacții foarte faine de la timișorenii născuți și crescuți aici. Am făcut tururi cu mii de timișoreni. Cu câteva mici excepții, toți auzeau pentru prima dată 80-90% din informațiile de la tur. Și știu că e la fel în toate orașele. În general, nu prea cunoaștem istoria orașelor în care trăim. În același timp, mulți cred ca un tur de oraș este o plimbare cu cineva care îți spune „Uite, aia e primăria, iar aia e catedrala ortodoxă”. Bineînțeles, un tur e mult mai mult de-atât.
Credit foto: Ioana Nicolescu
Primele tale tururi ghidate
Prin 2002 am făcut cursul de agent de turism și ghid. Mi-a plăcut foarte mult ce am aflat acolo de la istoricul Ioan Hațegan. Eram deja îndrăgostit de oraș, îmi plăceau clădirile vechi, dar acum începeam să și înțeleg ce e cu ele, când și de ce s-au construit, ce a fost înaintea lor. Am lucrat mulți ani ca agent de turism, iar tururi făceam destul de rar. Cu timpul, tururile s-au cerut tot mai mult, așa că am devenit freelancer. Aveam propria agenție de turism - făceam mai ales outgoing, iar când aveam o cerere de tur nu trebuia să mă învoiesc de la nimeni ca să pot să-l țin. După câțiva ani a trebuit să renunț la agenție, pentru că nu mai făceam față cu tururile. Apoi a venit pandemia…
Apariția Organizației de Management al Destinației Timișoara
Acum aproape doi ani, Primăria Timișoara, HORETIM, Iulius Town și Breasla Ghizilor au înființat Asociația Pentru Promovarea Timișoarei. De vreo două luni am reușit să facem transformarea în Organizație de Management al Destinației Timișoara, ceea ce înseamnă că potrivit noii legi, primăria poate să ne vireze integral banii colectați din taxa hotelieră. Misiunea noastră e să promovăm Timișoara ca destinație de turism, afaceri, studii sau reședința. Participăm la târguri de turism, invităm agenții de turism și le prezentăm destinația, invităm jurnaliști, facem campanii radio, producem materiale de promovare. Spre exemplu, din vară, am decis să oferim gratuit jurnaliștilor și influencerilor invitați de Asociația Timișoara 2023 turul orașului. Tare m-am bucurat când am văzut că participanții gustă turul și sunt bucuroși să descopere Timișoara și în felul acesta, pe lângă toate evenimentele din programul Timișoara CCE 20223.
Ne puteți găsi pe visit-timisoara.com, pe FB, Insta și Tik Tok.
În ianuarie 2024 vom decerna unei personalități europene pentru prima dată Premiul Timișoara pentru valori europene pe anul 2023 și sperăm să o facem mulți ani de acum înainte.
Tot în 2024 vrem să începem o serie de tururi săptămânale sau chiar bisăptămânale, în română, adresate timișorenilor și turiștilor români. Deocamdată există tururi regulate doar în engleză, de trei ori pe săptămână, organizate de colegii de la Timișoara City Tours.
Credit foto: Daniela Ilie
Poveștile pe care le spui în tururile tale
Le-am învățat de la istorici, de la alți ghizi, din cărți sau chiar de la turiști. Am o mulțime și le selectez în funcție de publicul pe care îl am în față. Aceeași poveste poate fi foarte interesantă pentru un grup sau total nerelevantă pentru un altul. La început, insistam destul de mult să aflu informații despre grup înainte de tur: de unde sunt, cam ce vârste, au, cu ce se ocupă, de ce sunt interesați, ca să îmi pot adapta discursul. Acum pot să mă adaptez pe loc, după primele minute petrecute împreună.
De ce crezi că îi atrag aceste povești pe turiști
Poveștile atrag deoarece ne place să ascultăm povești și în același timp ne place să spunem povești. Cred că atunci când auzi o poveste interesantă, te gândești automat că ai putea să o spui mai departe, iar asta te face și mai atent la poveste.
Povestea pe care îți place să o spui cel mai des
Îmi place să povestesc episodul petrecut la Belgrad în 1456. Ne ajută să înțelegem contextul regional, dar ne și explică un lucru care se petrece zilnic aproape oriunde pe glob.
La trei ani după cucerirea Constantinopolelui, Mohamed al II-lea, „Cuceritorul”, se îndrepta, în fruntea unei mari armate, spre Belgrad, oraș situat la doar 150 km de Timișoara. Toți regii Europei au început să tremure la auzul veștii și au hotărât să trimită ajutor. Dacă sultanul cucerea Belgradul, dintr-o dată tot restul Europei i-ar fi fost foarte la îndemână. Ajutorul a fost trimis mai mult cu spusul decât cu făcutul, pentru ca mulți credeau că oricum Belgradul nu are nicio șansă. Totuși ceva ajutor au trimis. Cetatea Belgradului era într-adevăr puternică, dar nu era precum Constantinopolul. Papa s-a implicat și el trimițând ceva bani și trupe, însă cea mai mare parte a armatei era cea maghiară, condusă de Ioan de Hunedoara, care locuia deja de câțiva ani buni în castelul său de la Timișoara. Pe lângă armata sa obișnuită, mai conducea și o armată de țărani transilvăneni înarmați cu bâte, coase și topoare, care au fost recrutați de călugărul franciscan Ioan de Capistrano. Călugărul era trimisul (și spionul) papei în Transilvania, iar misiunea lui era să-i convertească pe ortodocșii transilvăneni la catolicism. N-a reușit, însă i-a luat la oaste spunându-le că merg la o cruciadă.
Cu câteva săptămâni înainte de începerea asediului, papa, înțelegând importanța momentului spune că a lupta nu e suficient și că trebuie făcut mai mult decât atât. „Haideți să ne rugăm” a spus, „dar toți deodată”. A emis un ordin papal care spunea că toate bisericile trebuie să tragă clopotele la ora 12 și fiecare creștin trebuie să lase totul la o parte și să spună rugăciunea Angelus Domini - o rugăciune despre Buna Vestire pe care catolicii obișnuiau să o spună ca rugăciune de dimineață și seară. Binențeles, la momentul respectiv Pământul încă era plat, nu existau fusuri orare, deci ei chiar se rugau toți deodată la ora 12 :) .
Asediul Belgradului începe, iar câteva săptămâni n-ai fi putut să spui cine ar avea șanse mai mari de izbândă. Într-o noapte, începe un atac spontan din acea parte a armatei a țăranilor transilvăneni, restul armatei se alătură reușind astfel să-i învingă pe otomani, care suferă mari pagube. Însuși sultanul a fost rănit, iar când s-a luminat de ziuă și a văzut și dezastrul de pe câmpul de luptă, a vrut să se sinucidă. În final a renunțat la idee. La momentul acela, ordinul papei încă mai călătorea, la pas, prin Europa. Au fost locuri unde au ajuns mai întâi veștile de la Belgrad și la scurt timp după a ajuns și ordinul papei. Lumea era confuză, neștiind ce trebuie să facă. Papa află de confuzia creată și schimbă ordinul astfel încât clopotele sa fie trase zilnic la ora 12, celebrând minunata victorie. Lucrul acesta încă se întâmplă zilnic, worldwide.
Credit foto: Casa de Cultura a Municipiului Timisoara
Mix-ul de tur istoric cu storytelling, glume și analogii între trecut și vremurile actuale
Sunt adeptul tururilor cronologice. Adică nu caut sa ajung din punctul A în punctul B, iar pe parcurs să povestesc despre ce vedem în jur, ci creez traseul astfel încât să putem auzi povestea orașului în mod cronologic. Asta și pentru că istoria Timișoarei și a Banatului e destul de complicată și altfel ar fi destul de greu de urmărit. O informație e ca o piesă de puzzle: singură nu prea are valoare. Dacă reușești să o legi de alte piese, poți obține ceva foarte frumos: o imagine, o poveste. Informațiile de la tur sunt relevante în momentul în care participantul reușește să le lege de ceva ce știe deja, când reușește să completeze, să întregească sau să îmbogățească ceva deja existent. Bineînțeles că analogiile ajută în procesul acesta, la fel și descrierea contextului istoric. Glumele pot fi sarea și piperul, ele fac turul și mai entertaining, însă le poți folosi doar dacă stăpânești foarte bine celelalte aspecte.
Cred că am început să le folosesc chiar pe la început, pentru că nu îmi mai aduc aminte. Probabil mai întâi am încercat să le folosesc la elevi, ei fiind cel mai greu public. E foarte complicat să-i ții conectați, dar când vezi că râd când tu spui că „în 1683 otomanii organizează un city-break la Viena, la care reușesc să înscrie 300.000 de participanți” îți dai seama că le-ai captat interesul și vor fi atenți cel puțin pentru următoarele minute.
Interesele turiștilor români, dar și străini
Depinde foarte mult de background-ul lor cultural. Unii sunt extaziati de arhitectură, alții sunt mișcați până la lacrimi de povestea Revoluției din 1989, alții de perioada anilor 1900. Spre exemplu, cu un grup de timișoreni pot petrece și 3,5 ore doar în centrul orașului, fără ca ei să se plictisească, pe când cu un grup de taiwanezi sunt suficiente 1,5 ore, iar singurul lucru de care vor fi mișcați e Memorialul Revoluției, deoarece știu deja ce e comunismul și probabil își imaginează cum ar fi ca țara lor mamă, China, să scape de acest flagel.
Credit foto: Casa de Cultura a Municipiului Timisoara
Atuurile Timișoarei
Patrimoniul arhitectural, zona pietonală din centru - cea mai mare din România, parcurile și malurile Begăi, muzeele, viața artistică sunt câteva dintre atuuri. Consider că nu sunt destul de bine puse în lumină deoarece, până nu demult, exista un cor de timișoreni care obișnuiau să spună „Ce să vezi în Timișoara?” și un altul care spunea „În Timișoara nu se întâmplă nimic”. Personal eram foarte frustrat pentru că în același timp aveam parte de reacțiile „Wow!” din partea turiștilor. După alegerile din 2020 lucrurile au început să se schimbe.
La început cu pași mici, iar în ultimul an tot mai hotărât, evident și sub impulsul titlului de Capitală Europeană a Culturii. Da, ar putea să fie, mult mai bine și o sa fie mult mai bine. Pe lângă centrul orașului, Timișoara mai are încă 3 cartiere istorice: Fabric, Elisabetin, Iosefin, toate trei cu piețe, clădiri și parcuri foarte frumoase. Există proiecte de regenerare urbană pentru aceste cartiere și în același timp tot mai mulți proprietari își renovează clădirile. Dincolo de asta, Timișoara trebuie să lucreze la promovarea imaginii în țară și străinătate. Sunt orașe din România care fac asta deja de ani buni, cu rezultate bune, fără să aibă potențialul Timișoarei.
Timișoara de acum versus Timișoara din urmă cu 20 de ani
Cum spuneam, acum 20 de ani Timișoara era extraordinară. Comparată cu celelalte orașe, chiar avea un aer occidental. Pe parcurs însă și-a pierdut avântul, a intrat într-un con de umbră, s-a plafonat. S-a văzut asta pe finalul administrației Ciuhandu (2010-2012) și în toți cei 8 ani de administrație Robu care i-au urmat. Chiar dacă la nivel declarativ se promova „dezvoltarea în forță”, în fapt vedeam doar idei retrograde puse în practică de oameni mediocri a căror principală calitate era lingușirea celor puternici. Iar rândurile acestora din urmă se îngroșau tot mai mult. Proiectul capitalei culturale se prefigura a fi nu o prăbușire măreață, ci un fâsâit patetic. Din punctul ăsta de vedere pandemia ne-a ajutat amânând implementarea pentru 2023. După alegerile din 2020 lucrurile au început să se miște tot mai bine de la an la an, iar lumea a început să-și recapete speranța.
Top 3 personal cu recomandări de văzut și trăit în Timișoara
O să trișez și o să spun mai multe: tur de oraș, relaxare la cafea/restaurant în zona pietonală, vizită la Muzeul de Artă, plimbare prin parcuri și pe malurile Begăi, vizită la Scârț + piesă de teatru Auăleu, plimbare prin cartierul Fabric pentru atmosfera anilor 1900, plimbare pe străzile din jurul în parcului Doja unde este o adevărata oază de Art Nouveau, vizită la Memorialul Revoluției, plimbare cu vaporașul.
Timișoara 2023. Cum ai trăit-o
Am trăit-o cu emoție, cu bucurie pentru fiecare vizitator sau timișorean entuziast pe care l-am văzut, cu încredere că tot anul o să fie unul reușit. Am fost foarte bucuros că am putut să fac tururi pentru jurnaliștii invitați de Asociația Timișoara 2023 și foarte frustrat pentru că banii de la guvern pentru promovarea evenimentului au ajuns abia după jumătatea lui octombrie, anul acesta. De aceea promovarea în afara țării s-a făcut mai ales începând cu noiembrie 2023, ceea ce e de-a dreptul absurd.
Timișoara a arătat foarte bine în haine de capitală culturală. Îi stă bine așa, astea sunt de fapt hainele ei. Au văzut-o așa și timișorenii și turiștii, unii dintre ei fiind genul care vizitează în fiecare an capitalele culturale. Experiența va fi dusă mai departe de cei care s-au implicat în proiectele din acest an și mai ales de generația care se formează acum. „Tinerii din ziua de azi” sunt bine, sunt avizi de nou, dornici sa facă lucruri și să schimbe lumea. Trebuie să-i ajutăm să facă asta și să fim atenți la ei, pentru că și noi avem ce învăța (Da, am ajuns să spun asta :) ).
