[Punct. Si de la capat] Dani Macarie: Cred ca suntem facuti mai degraba din pierderi decat din acumulari si incerc sa ma consolez cu acest gand

2023 a fost incredibil de frumos si oribil de greu, spune Dani Macarie, Creative Director Wunderman Thompson. A invatat sa vada oamenii mai mult cu inima si mai putin cu mintea, a intrat pe TikTok si a cunoscut Romania profunda, a dat frau inclinatiilor didactice, s-a intors la cele literare, a inteles ca pierderile, oricat de dureroase, ne dau contur, si a ramas cu speranta ca totusi, impreuna, putem schimba putin cate putin lumea. 

"Doar impreuna vom muta muntii de prostie si lene si nepasare si vom face o tara si o lume asa cum merita copiii nostri. Doar asa putem", spune Dani.

E vremea bilanturilor de orice fel si aici, la IQads, respectam traditia. Alaturi de oameni de bine marcam sfarsitul acestui an, pentru a face loc pentru urmatorul. Incepem cu Dani Macarie, care ne povesteste in randurile de mai jos care au fost lectiile lui 2023, ce lasa in urma si ce ia cu el in 2024. 

Cuvantul anului 

Pentru mine cuvantul anului 2023 a fost “impreuna” si sper sa ramana tot el si in 2024. Cred ca numai in solidaritate putem schimba lumea. Doar impreuna vom muta muntii de prostie si lene si nepasare si vom face o tara si o lume asa cum merita copiii nostri. Doar asa putem. Asa cum ne dovedesc in fiecare zi Carmen si Oana si Daruieste Viata. Tocmai s-au facut zece ani de cand am lansat Bursa de Fericire si iata ca impreuna cu alti 350000 de oameni am facut un spital cat un miracol.

Cum a fost 2023. Ce a fost frumos, ce a fost greu, ce a fost urat

2023 a fost incredibil de frumos si oribil de greu. Cel mai frumos si cel mai greu. Ultimul an din prima mea jumatate de secol. Suna atat de solemn ca ametesc si eu putin de la propria inaltime.

Dar dincolo de gluma, chiar a fost un an special. Am trait un timp (nici pe departe suficient) printre oameni care nu poarta ceasuri si telefoane mobile si am invatat sa raspund cu “azi” atunci cand sunt intrebat la ce ora am de gand sa fac un anumit lucru.

Am dat frau liber inclinatiei mele didactice si am ajuns pentru prima data tutore la Scoala ADC. Apoi am tinut tot pentru prima data un curs pe SKVOT si am fost atat de uimit si de incantat de studentii mei! Si acum sunt asa de mandru de ei! Nici nu va pot spune cat sunt de mandru. Am aflat o multime de lucruri de la ei si, dupa ce am strabatut impreuna in ambele sensuri distanta dintre catedra si banci, sunt tare fericit ca am ramas prieteni.

Am si pierdut o multime de lucruri dragi in 2023 dar incep sa cred ca suntem facuti mai degraba din pierderi decat din acumulari si incerc sa ma consolez cu acest gand. Cu faptul ca suntem ca David pe care il vedea Michelangelo in marmura. Ne nastem un bloc de piatra si tot pierdem din el pana cand ajungem statuie. Sau poate doar un cub. Sau o sfera. Sau pur si simplu o piatra diferita de cea de la inceput. Poate ca ontologia fiecaruia dintre noi tine mai mult de disparitii succesive si de golurile lasate in urma lor. Facuti din marmura si formati de absenta ei. Cred din ce in ce mai tare ca nu suntem nimic pana cand nu pierdem ceva. Si ca numai pierderea ne da contur.

Si daca v-am plicitisit deja cu filosofia asta usurica de Frudisiac sa stiti ca s-ar putea sa mai dati peste ea si prin alte locuri pentru ca da, am si scris destul de mult in 2023. Nu va insir aici proiectele mele literar-artistice dar sper sa ne vedem la anu’ pe vremea asta si sa povestim mai multe si mai concrete.

Legat de asta trebuie sa va spun si care a fost trauma lui 2023. La un moment dat a trebuit sa fac un pic de “research” legat de niste posibile personaje si ce parea la inceput o experienta sociologica detasata s-a transformat intr-un cosmar care a durat saptamani intregi si care m-a marcat cel mai probabil pe viata. De Tik Tok vorbesc. Dar nu de Tik Tok-ul amuzant al creatorilor de continut ci de mizeria si prostitutia si exploatarea de pe Live. A fost socant. Am vorbit noaptea cu toti interlopii, am dat manusa la X2 si apoi din gresala trandafir (intr-un meci asta echivaleaza cu uciderea din culpa), am ajuns la nivelul 22 ca sa am si eu un soi de diamant la profil si sa fiu remarcabil cand intru la cineva, m-a facut “sarac” in repetate randuri un om care transmitea topless cu pertele de chirpici mucegait in fundal, un fost puscarias mi-a spus cu blandete “boss, nu te supara, da’ esti poet”, m-am imprietenit cu o fata din Galati pe care a cucerit-o faptul ca eram singurul MVP din meciurile ei care nu-i scria nimic in privat (tacerea chiar e de aur) si in general am suferit ca un caine in fata spectacolului dezolant al lumii. Si toata experienta a fost amplificata de surpriza cu care a venit la pachet. Sala de box, vecinii de la tara si contactul ocazional cu mijloacele de transport in comun m-au facut sa traiesc cu impresia ca stiu Romania profunda si uite ca a venit Tik Tokul sa-mi arate ca nu stiam nici cat Jon Snow.

Proiecte in 2023

Dintre toate proiectele lui 2023 o sa ma opresc la cursul de management creativ de pe SKVOT pentru ca acolo am tinut 25 de prelegeri in care am fost obligat (si spun asta in sensul cel mai bun cu putinta) sa concentrez 25 de ani de experienta. Tot ce stiu si tot ce cred eu ca inseamna sa fii Creative Director a capatat pentru prima data o forma transmisibila si asta a dus la o experienta care m-a transformat profund.

Sub deviza “stop thinking like a leader, start thinking like a coach” le-am spus studentilor ca lumea businessurilor creative e plina de Alexandri Macedoni calare in fruntea ostilor si ca asta nu e neaparat un lucru bun si ca sunt din ce in ce mai putini cei dispusi sa stea in spatele respectivelor osti ca sa le antreneze. Le-am aratat cum un leader castiga personal bataliile in timp ce un antrenor pregateste echipa victorioasa si ca avem nevoie de mai multi antrenori pe lume. Am incercat sa-i invat o gramada de lucruri dar lipsa timpului si cateva clauze contractuale ma impiedica sa le reproduc aici.

Oricum, a fost incredibil. Studentii mi-au (re)dat o energie pe care o credeam pierduta si campania de promovare a cursului mi-a adus un soi de "mild celebrity" care m-a amuzat teribil. Ca sa nu mai vorbesc despre faptul ca la seminarii am invitat cativa buni prieteni care exceleaza in domeniile lor si faptul ca i-am vazut (pe unii dintre ei dupa mult prea mult timp) si felul in care au fost alaturi de mine in efortul meu pedagogic au fost amazing.

Rutine noi 

In 2023 mi-am recapatat scrisul si disciplina lui si sper sa nu le mai pierd niciodata. La polul opus sperantei, trebuie sa marturisesc ca am inceput sa fumez iar si asta chiar nu trebuie sa ramana.

La ce ai renuntat. Ce ai castigat

Nu cred ca am renuntat la nimic. N-as fi renuntat la nimic eu dar am pierdut (cum spuneam la inceput) cateva lucuri importante pentru mine, cum ar fi dorinta de a ma face astronaut si de a mai ajunge vreodata pe Luna. Poate ca era si timpul.

Cea mai frumoasa stire pe care ai citit-o anul asta

“Codrut, cainele Maiei Sandu, l-a muscat de mana pe presedintele Austriei, Liderul de la Viena a avut nevoie de pansamente”.

Cartea & filmul despre care s-a vorbit cel mai mult in jurul tau

Mereu se vorbeste despre filme si despre carti in jurul meu. Tocmai am avut o discutie interesanta si fara spoilere despre RMNul lui Mungiu pe care eu unul n-am reusit sa-l vad inca. Si discutia a dus inevitabil la starea cinematografiei romanesti si la noul val si la tot. E discutia pe care o purtam periodic la birou.

Cat despre carti, uimirea mea legata de Solenoid a declansat la randul ei o serie de conversatii. Este pentru prima data cand imi place cat de cat ceva scris de Cartarescu pe care nu-l credeam capabil sa ma ia prin surprindere si socul meu nu putea trece neobservat in cercurile apropriate. In rest, asteptam cu totii sa se traduca noul Murakami si nu mai stiu… De fapt, nu-mi amintesc nimic cu adevarat remarcabil in afara de Istoria Insulei de Evgheni Vodolazkin care este o carte incredibila cu o poveste perfecta si o scriitura/traducere pe masura. Plus un simt al umorului cu atat mai pretios cu cat din ce in ce mai rar in literatura. Am si citit-o cand eram pe o insula pentru efect maxim. Recomand.

A, si a mai fost ceva. Mina (Mina e fiica mea de noua ani) mi-a facut cadou pentru prima data o carte (aleasa cel mai probabil pentru cosmonautul de pe coperta) - Telescopul Optimistului de Bina Venkataraman. Am fost destul de impresionat. O citesc acum in paralel cu prea multe alte carti pentru ca devin un cititor din ce in ce mai dezorganizat, cu varsta.

Lectiile lui 2023

Aici o sa raspund cu un cliseu de adolescent sensibil ingropat in lecturi populare dar cred ca am invatat sa privesc oamenii mai mult cu inima decat cu ochii si respectiv cu mintea. Mintea te face sa vezi si sa faci tare gresit uneori. Da, stiu, asa cum i-a zis vulpea micului print. Scuze.

Campania anului

Nu stiu care a fost campania lui 2023 dar mi-a placut tare mult The Artois Probability. Am fost invidios si asta se intampla din ce in ce mai rar cand vine vorba de publicitate.

Rezolutii

In viata asta am mai raspuns gresit la intrebarea "tu cum vezi vitorul?". Nu stiu. Nu prea sunt eu omul rezolutiilor la final de an. Nu ma uit foarte des si nici cu relaxare in viitor. In general imi lipsesc proiectiile si asta m-a costat destul de mult in ultimul timp. Dar cred ca o sa fim ok.

Craciun fericit si la multi ani si (in nemuritoarele cuvinte ale Floricicai) “hai cu taptapurile, comunitatea mea!”