Daniel Florea este preocupat de absențe, obiecte găsite, peisaj - cu tot ce presupune el. Acestea sunt sursele lui de inspirație, dublate de desene cu plante, flori, frunze, ciulini, mărăcini, ferestre, șerpi, păsări, dinozauri, dar și de pietre, pământ, jocuri video, pixeli, digitizare și imagine digitală ca preocupări secundare.
În cadrul expoziției de final din cadrul programului de mentorat Accelerator Brașov, Fabulating About a Gelato Machine, Daniel Florea propune două lucrări care conțin frunze găsite, pe care a desenat găuri care seamănă cu niște urme lăsate de omizi. El le vede ca pe niște emoji-uri cu expresii nuanțate, neutre, vesele sau triste.
Cum e drumul de la obiecte găsite la artă, povestește Daniel Florea în rândurile de mai jos:
Etapele de formare
Parcursul meu a fost liniar, fără schimbări mari de direcție sau mediu. Imediat după ce am absolvit liceul de arte plastice (acum Colegiul de Arte Carmen Sylva, Ploiești), am urmat cursurile pentru licență și masterat la UNArte, secția Grafică. Semnificative pentru formarea mea au fost discuțiile cu profesorii Nicolae Alexi și, mai apoi, Carmen Apetrei.
În ultimii doi ani de studiu, am fost bursier în programul Tinere Talente inițiat de Fundația Regală Margareta a României. Pe lângă faptul că mi-au oferit oportunități multiple de a expune și de a participa la workshopuri, a fost un important sprijin moral și financiar. Imediat după finalizarea studiilor, am început să lucrez ca grafician (VFX Compositor). Acest nou cadru a schimbat modul în care mă raportez la ce fac, și astfel practica mea artistică a căpătat o nouă formă, mai bine structurată și mai riguroasă.
Temele care te preocupă
Absențe, găuri, gropi, peisaj sunt principala mea zonă de interes, dublate de obiecte găsite, desene cu plante, flori, frunze, ciulini, mărăcini, ferestre, șerpi, păsări, dinozauri, dar și de pietre, pământ, jocuri video, pixeli, digitizare și imagine digitală ca preocupări secundare.
Ce te-a motivat să participi în programul Accelerator Brașov
Am aplicat cu gândul că mă va ajuta să îmi regândesc și să îmi restructurez practica într-un mod mai complex, complet și convingător. Să învăț cum să lucrez mai bine împreună cu o galerie și curatorul, cum să scriu despre mine și despre ce lucrez. Și că sesiunile individuale de mentorat mă vor ajuta să obțin un punct de vedere critic asupra întregii mele practici artistice. Lucru care s-a și întâmplat, poate chiar mai bine decât speram, astfel încât am câștigat în claritate și în exprimare.
Lucrarea ta din cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine
Am încercat să fac, pe frunze găsite, desene-găuri care sa semene cu niște urme lăsate de omizi. Alăturate, eu le văd ca pe niște emoji-uri cu expresii nuanțate, neutre, vesele sau triste. Ele sunt o coincidență plăcută și o metaforă pentru viața interioară a frunzelor.
Dimensiunile lor mici cheamă la o privire mai atentă și îl lasă pe privitor să își scrie propria narațiune.
Etapele procesului de creație
Pentru că urma să lucrez cu structuri vegetale, primul pas a fost să strâng cât mai multe frunze de texturi și culori, forme și dimensiuni cât mai variate, apoi să le testez rezistența și fragilitatea. Din ele am decupat fragmente de mici dimensiuni. Imediat apoi am făcut pe fiecare în parte un desen figurativ folosind o linie punctată obținută prin alăturarea, repetiția și suprapunerea găurilor. Mai apoi le-am uscat și presat. Pentru că semănau cu niște emoji-uri, le-am împărțit în două categorii în funcție de tipul de desen reușit: vesele sau triste.
În final le-am grupat câte trei pe patru rânduri, despărțite de o fâșie îngustă de hârtie roz care le ordonează. Apoi am încercat să umplu în mod egal și decorativ spațiul din jur cu resturile rămase în urma perforațiilor în frunze. Așa am obținut cele două lucrări prezente în expoziție.
Timpul petrecut afară adunând frunze și, în interior, lucrând cu ele a declanșat în mine tot felul de stări confuze și amintiri îndepărtate. Îmi e neclar dacă sunt amintiri autentice sau doar amintiri ale acestor amintiri.
Cum s-a schimbat procesul de creație
Cu timpul, am descoperit la mine o sensibilitate și o preferință pentru obiectele găsite. Am începutul să le privesc mai de aproape și mai atent, să le fragmentez și să lucrez în serii extinse de desene. Le expun sub formă de instalații modulare, după care le arhivez.
Între timp, mi-am creat reguli, rigori gramaticale și compoziționale (pe care le încalc în anumite condiții). De exemplu, trebuie să fie un acord între tipul de material pe care îl folosesc și desenul pe care îl fac, sau invers să i se opună complet; când folosesc materiale de la un ecran tv, desenele sunt întotdeauna pixelate, iar dacă folosesc un material metalic, desenez forme organice: flori, plante sau păsări. Treptat am trecut la un desen figurativ, non-narativ.
Pentru a obține o imagine digitală finală mizez pe tehnici de scanare pe care le-am perfecționat în ultimii ani. Așa m-am orientat spre digitizare și imaginea digitală, modalități de compresie și glitch.
Încerc să prezint serii de imagini cu desene și forme, obiecte și texturi (uneori banale și derizorii), pentru ca privitorul să își scrie o narațiune proprie sau să rescrie o narațiune deja existentă. Ce înseamnă că un lucru este absent? Ce sunt găurile? Și mai departe să regândească aspecte ce țin de modul în care se raportează la obiect, și la imagini, la ecran.
