Cinematografe, săli de teatru, închisoare. Cel mai recent film regizat de Cătălin Saizescu, Visul, combină, în premieră, scene filmate la Penitenciarul Rahova, în scenele și culisele teatrelor Odeon și Excelsior, precum și la cinema Gloria. Actori profesioniști din generații diferite și actori neprofesioniști din domenii diferite fac parte din distribuția celei mai recente premiere românești.
”Mi-a luat ceva timp până când am văzut filmul în minte, am căutat aceste chei care să decodifice supratema care este de fapt aceea că arta reușește să schimbe oameni și destine. Nu e un lucru mic, pentru că de fiecare dată arta este lăsată la urmă, mai ales dacă ne gândim la latura politică sau administrativă a vieții”, spune Cătălin.
Filmul poate fi văzut în cinematografe, din 12 decembrie, și este distribuit de Bold Film Studio. Mai multe despre aceasta productie ne spune regizorul Cătălin Saizescu, printre emoțiile premierei.
Povestea VISUL
Totul începe acum vreo 5 ani când, la premiera din Pitești a filmului Scurtcircuit, m-am întâlnit cu actorul și scenaristul Gabriel Gheorghe și am stat la un pahar de vorbă despre posibile scenarii. Povestea lui - trimis la un penitenciar trimis să organizeze o trupă de teatru cu care să participe la festivalul „Descătușare prin cultură” - mi s-a părut amuzantă și mai ales mi s-a părut că avea idei foarte importante. Căutam să fac o comedie, nu doar pentru că publicul vrea comedie, ci și pentru că îmi place comedia, voiam să lansăm și niște teme de gândire, ca spectatorul să plece acasă cu un gust mai aparte și nu mă refer la cel amar.
Credit foto: Eduard Botofei
L-am încurajat să scrie scenariul și apoi am participat la concursul CNC unde am avut mare noroc cu tema de comedie și am luat primul loc.
Titlul VISUL a venit de la Gabi, mi-am dat seama că prin simplitatea lui conține mai multe mesaje, iar simplitatea asta e de fapt complexă: pleacă de la visul unui actor de a fi liber, de a trăi o relație frumoasă, de a putea juca în teatru, conține visul deținuților a fi liberi și pentru unii de a deveni actori. Sunt vise și visuri pentru toate personajele din film și implicit și pentru noi cei care am făcut acest film, a devenit visul nostru al tuturor. Și bineînțeles, are legătură cu titlul „Visul unei nopți de vară”.
Castingul și munca alături de actori
Cu Adi Nartea, Silviu Mircescu, Ștefan Lupu, Nae Alexandru, Gloria Găitan - dintre numele de pe afiș, sunt la prima colaborare, sunt actori deosebiți, cu alți actori am mai colaborat, toți au fost impecabili, abia aștept să-i descoperiți.
Vlad Logigan face un rol excepțional. Personajul lui este, săracul, bătut de soartă, de replici, de scene și de restul personajelor. La un moment dat toată lumea de pe platou spunea că trebuie să aibă un moment de ieșire din această hulire generală și începuse să-și pună problema chiar și el… să fie nesigur, așa că i-am zis să meargă pe încredere că o să iasă bine. Și am lucrat foarte bine împreună. Cred că i-a ieșit.
Mă bucur că am făcut repetiții, că am lucrat cu fiecare în parte.
Pariurile mele au fost doi actori neprofesioniști. Unul din ei mai jucase și în alte filme, se ocupă cu pictura, Serghei Mizil. Lumea îl știa cumva „nestăpânit”, dar am surpriza plăcută de a vedea că respectă pactul pe care l-am făcut, de abstinență de la alcool și de seriozitate, era cel mai punctual, nu scos nicio vorbă deși era frig și el trebuia să poarte un anumit costum, și-a învățat mereu textul, a răspuns mereu la indicații, a participat trupe și suflet la proiect.
Al doilea pariu a fost Nosfe. O minunată descoperire. L-am cunoscut prin intermediul prietenul meu Vlad Popescu, la studioul lui, când eu tot căutam un deținut cu înclinații muzicale, nu găseam, eram cu puțin înainte de începerea filmărilor chiar. Am făcut un casting ad-hoc cu el a doua zi, a venit cu textul învățat din prima, am văzut că am cu cine să lucrez, mai ales că eu căutam un anumit tic pe care să-l aibă acest Botișor, un personaj hiperactiv care nu putea să stea locului sau să-și țină mâinile la loc. Și am aflat că așa fusese și el în copilărie.
Din păcate, pe Nosfe, l-am pierdut mult prea devreme, era un om extraordinar, un artist bun și un om foarte bun, deschis și comunicativ, îl iubeam toți și dispariția lui ne-a îndurerat pe toți în egală măsură. Sper că ne privește și ne însoțește peste tot, pentru că e cu noi nu doar în filmul VISUL, unde face un rol extraordinar.
Îi mulțumesc Mădălinei Crețan, soția lui Nosfe, pentru tot sprijinul și dăruirea ei, ne-a însoțit la TIFF, a fost inima filmărilor clipului piesei „Muzica” - Nosfe feat. Feli, produsă de Vlad Popescu și lansată chiar recent, la un eveniment dedicat memoriei lui Nosfe, este alături de noi și la premiera filmului. Sper ca visele lui Nosfe să dăinuiască: atât muzica lui cât și rolul acesta, iar familia lui minunată are grijă să-i păstreze cele mai calde și frumoase amintiri, cu iubire.
Pregătirile și filmarea
Mi-a luat ceva timp până când am văzut filmul în minte, am căutat aceste chei care să decodifice supratema care este de fapt aceea că arta reușește să schimbe oameni și destine. Nu e un lucru mic, pentru că de fiecare dată arta este lăsată la urmă, mai ales dacă ne gândim la latura politică sau administrativă a vieții - indiferent că e vorba de teatru, film, dans, muzică și asta s-a văzut în perioada pandemiei.
Filmul ăsta vine să spună că arta e parte din viața urbană și în general din viețile oamenilor - reușind să aducă pe drumul cel bun niște oameni prin reeducare. Nu știi dacă te întorci asupra eului mai mult făcând teatru decât punând faianță, cum e o vorbă în film, dar totuși teatrul reușește să schimbe niște destine pierdute.
Înainte de-a intra în filmări nu știam dacă vom reuși sau nu să filmăm în penitenciar, era pandemie, se anulau nenumărate lucruri. Aducem mulțumiri celor care ne-au facilitat intrarea în Penitenciarul Rahova. Am ținut mult să filmăm acolo pentru că nimic nu se compară cu realitatea, prefer să filmez în locație, nu să recreez ceva în studio. E adevărat că o parte a trebuit să reproducem în studio, pentru a nu perturba activitatea celor din penitenciar.
Filmarea propriu-zisă în închisoare nu a fost chiar cea mai plăcută parte pentru nimeni. Toți cei din echipă ne-am simțit ca Alex, personajul care intră pentru prima dată în acest mediu.
În momentul în care trebuie să intri pe bune acolo și dai cu ochii de deținuți te trec fiori pe șira spinării. Ne-am obișnuit totuși destul de repede cu situația, pentru că am avut alături niște oameni deosebiți din cadrul aparatului administrativ de conducere a penitenciarului și nu numai. Prin urmare, atmosfera a fost extraordinară.
În general, la filmări s-a râs, dar am fost foarte serioși, am încercat să ne ținem de program, mai ales când nu e buget nelimitat, ci buget de film românesc, nu avem parte de finanțări hollywoodiene și trebuie să fim stricți cu programul, cu prezența actorilor.
Ne-am descurcat până la urmă cu toate datorită sprijinului sponsorilor și finanțatorilor, am reușit să ducem la bun sfârșit filmul și vreau să le mulțumesc pe orice cale pot tuturor celor ne-au ajutat.
VISUL la cinema
Aș vrea ca oamenii după ce văd filmul să rămână cu o senzație de bine.
Chiar dacă e și dramă și comedie, am vrut să și distrez și să pun pe gânduri spectatorii, ca după ce ies să mai stea puțin cu filmul în minte.
Visul meu e ca filmul meu să devină și al vostru, al publicului, să îl vedeți la cinema, pentru că a fost gândit pentru marele ecran, de la încadraturi, mișcarea camerei, decupaj, lentilele cinemascop, sunet, colorizare. Dacă nu ajungeți în primele două săptămâni la cinema e posibil să nu ne mai țină pe ecrane, așa că e important să mergeți și să ne transmiteți comentariile voastre.
