Matematică, arhitectură, design, pictură, sculptură. Pentru Eugen Berlo, toate sunt forme de expresie și de învățare, experiențe necesare pentru a cultiva măiestria. Eugen a studiat matematica și arhitectura la Universitatea din București și arta la Fashion Institute of Technology din New York. Timp de zece ani, a lucrat ca arhitect designer în New York. Din 2012, s-a concentrat pe pictură și sculptură și a ilustrat trei cărți pentru copii în colaborare cu Editura Frontiera: Mai isteț decât regele, Spre Polul Sud și Străbunicul meu, Emil Racoviță.
” O înțelegere mai adâncă a diverselor domenii pe care le practici evident își lasă amprenta si asupra trupului si va duce la mișcări in forme unice, dacă dai frau liber dinamicii si alchimiei interioare”, spune Eugen.
Eugen povestește în rândurile de mai jos cum a fost parcursul lui printre arte, de la mazgalelile de la 3 ani pe marginea cartilor, la magia desenului din prezent.
Cand a inceput relatia cu arta
Imi place foarte mult mazgaleala si este o memorie continua de la 3 ani. Am deprins atat constrangerea in limite fizice si conceptuale impuse cu drag de parinti si școală, dar momentul de explozie a libertății de exprimare a fost cand am decis ca pot desena direct peste ilustratiile si textul cărții "Cei trei purcelusi". A iesit o catastrofa morala acasa, dar impulsul creativ și-a urmat cursul.
Un alt moment a fost cand mi s-a furat plastilina la scoala, o plastilina mare colorata si adusă cu greu din Germania parcă. Am suferit zile. Tot la fel, s-a pierdut un creion tun cu mina reincarcabila, galben, dăruit de tata, vreau sa zic ca il căutăm in vis si îl găseam in cele mai ciudate locuri din casa, un apartament mare din bulevardul Dacia 85. Visurile s-au repetat si in studenție, si continua si azi într-o forma sublimata. Devenisera nu doar recurente dar aproape lucide.
Un alt episod a fost intr-o clasa primara cand la un concurs national de pictura, nu am auzit bine tema si eram blocat, pictam incet pe bajbaite, încercam să-mi imaginez care ar putea fi tema tragand cu ochiul la ceilalți participanți, până a venit invatatoarea si mi-a terminat desenul. M-am calificat, dar nu era al meu si nu m-am mai dus la următoarea etapă. Orele de pictura erau preferatele mele, le așteptam ca pe reintoarcerea acasa. Erau puse la sfarsit de obicei si atunci mă trezeam de fapt. No joking. Pictam urat oricum, dar nu asta conta. Esența relației cu arta nu s-a transformat, dar cu timpul se combina tot mai mult cu persoanele pe care le iubesc. Relația cu materialul si arta ramane la nivel ființial, este mai tare ca orice alcool sau cafea, euforie si trezie in același timp.
Cum s-a schimbat perspectiva
Desenul a fost magic la început, acum este super magic. Odată cu lărgirea conștiinței, am înțeles ca nu este doar magic, ci si semantic, cu funcții clare de comunicare; si nu doar intelectuale, si pană la urma si intelectul este magic luat pe ere largi ale timpurilor, știința axata pe intelect este magie.
Procesul de creatie
Formula matematică, poezia, semnul, mazgaleala, toate se bazează pe desen, o mișcare a incheieturilor, respiratiei si mentalului. Sa realizezi o articulare a celor trei este nu doar experiența, este măiestrie. Așa ceva nu este mainstream in arta, ce pacat, dar cu atat mai bine!
La intersectia dintre matematica, arhitectura, desen
Toate se cuplează si aliniază la ce îmi doresc sa fac... Nimic nu este degeaba. Totul are o cauza. De exemplu in ultima carte publicată cu Editura Frontiera, "Mai istet decat Regele", scrisă de George Shannon, am folosit geometria, algebra, formule matematice elementare. Dar o înțelegere mai adâncă a diverselor domenii pe care le practici evident își lasă amprenta si asupra trupului si va duce la mișcări in forme unice, dacă dai frau liber dinamicii si alchimiei interioare.
Experienta de la Fashion Institute of Technology din New York
Erau profesori foarte buni care predau si la alte facultăți. Mi-au placut cursurile de materiale, fabrics, desen si sculptură. Paradigma pe care am prins-o era încă la nivel clasic aplicat, de studiu de culoare, forma, material, concept. Nu știu dacă mai au asa ceva, vad acum cursuri modulate după politicile culturale mainstream.
Arhitect-designer la New York
Un capitol fericit si absolut formator ca mentalitate. Great minds think alike este un fel de spune ca experienta traita si asumată in branșa a venit la pachet cu cele mai riguroase si sofisticate practici si teoretizari vehiculate in cercurile arhitectilor de New York, formați la școli precum Yale, Columbia University, Cooper Union etc... Bine, era si un consens tacit, ca formarea si experiența se fac de fapt in practica, prin proiecte, in firme. Acolo este de fapt scoala.
Temele care te obsedeaza
Primitivismul, materialitatea, linia si dinamica formei mă preocupa in continuare. Si in egala masura procesele in care acestea sunt sublimate sau transformate in dimensiuni imateriale si viceversa.
Cauzalitatea este o noțiune care ar putea explica aceste transformări, fiind ca o determinare ce pătrunde la toate nivelele, materiale si imateriale; o noțiune care îmi preocupa cercetările artistice, care încearca sa surprinda aspectele conceptuale si fizice in conjunctie, ca un tot. O meditație asupra lucrării de arta văzută ca o simultaneitate coerenta cu un scop manifest, in perspectiva timpului.
Într-un alt plan tematic, lucrez si la o poveste, carte enciclopedica despre minunile antice ale Terrei.
Ce are special ilustratia pentru carti pentru copii
Ilustrația pentru copii presupune o atenție la formatul informației adresată unei anumite varste. Incapsularea momentului AHA, puterea de a starni curiozitate sau a ghida vizual sunt importante. Spațiul lăsat liber de o imagine este in egala masura esential dezvoltarii imaginative si rationale.
Pentru varste mai mari este poate mai importantă calitatea de rasturnare a unor superstitii prin perspectiva asupra conceptului de imagine. Mai puțin pentru varste mai mici. Povestea si magia lucrurilor sunt in prim plan aici.
Stilul tau de ilustratie
Stil este impropriu spus, in arta stilurile fiind perioade, dar maniera personală da, insa nu-l pot sau cred ca nu vreau să-l descriu. Cum palierele mele de practica sunt diversificate, îmi face plăcere sa folosesc mai multe tehnici, creion, tuș, acuarelă, linogravura, pastel, in funcție de cum cere proiectul, cum îmi imaginez ilustratia la momentul respectiv.
Pot relua o maniera grafica dacă trebuie pentru o alta carte, dar explorarea unui nou mod de a articula idea, linia, forma si culoarea, este atractiva pentru mine, cu riscul de a fi mai greu recunoscut pe piața. Dar desigur ca exista un feeling subteran, trăsături artistice care pot fi recunoscute la orice artist sau ilustrator profesionist cand ii cunosti opera mai pe larg.
Procesul de creatie pentru cartea “Mai istet decat regele”
Am vrut ca soluția grafica alb-negru si stilul liniei sa ramana într-o stare relativ primitiva, redusa, un pic "stangace", pe cat posibil, mentinand o consecvență pe întreaga carte.
A fost importantă si oprirea asupra unei secvențe care sa dea mai mult sau mai puțin solutia la poveste. As fi vrut sa o ilustrez într-o maniera similara desenelor primitive regăsite in multe locuri de pe glob, in mai multe culturi, dar pană la urma aspectul acesta s-a concretizat in cartusele de stil egiptean cu caracter explicativ si sumarizant care apare in majoritatea povestilor.
Cartile iubite in copilarie
“Calutul cocosat”, “Cei trei purcelusi”, o carte in format mare cu animale de la zoo, nu mai știu exact cum se numea, cred ca "La zoo", dar avea o ilustrație cu linie foarte groasa, colorata, foarte construită, geometrică. Fetele animalelor erau cat pagina, numai linie. Era de colorat.
Ce carte clasica de copii ti-ar placea sa ilustrezi
I love "The Very Hungry Caterpillar" scrisa si ilustrată in 1969 de Eric Carle. David si Peter, copiii mei, au crescut cu ea. Sau “Everyone Poops” de Taro Gomi. Prefer poezia prozei, sau afirmații scurte si cuprinzatoare in loc de povesti lungi descriptiv explicative.
