[Obsesii part-time] George Apetrei: Actoria m-a învățat să fiu om, lucru necesar în zona comunicării, și job-ul m-a învățat să lucrez profesionist și să fiu ceas

Actorie, DJ-eală, publicitate. Important e să fie cu creativitate, spune George Apetrei, Account Manager VMLY&R, care se încăpățânează să găsească timp pentru toate trei. A început cu teatru, în liceu, la 16 ani, și nu a renunțat la această pasiune, chiar dacă între timp și-a găsit job în advertising, domeniu generos de altfel cu aptitudinile lui artistice. Apoi a descoperit că îi place și la pupitrul de DJ. 

”Cu Dj-eală am început chiar într-un spectacol. Puneam muzică pentru ultimul spectacol făcut cât încă eram în trupă și, ulterior, pe la petreceri, când se monta sunetul sau la soundcheck”, povestește George. 

Povestim cu George în rândurile următoare despre cum se intersectează pasiunile lui de dincolo de job cu industria de advertising, ce a învățat din fiecare experiență și care au fost descoperirile până acum:

Drumul tău în industria creativă

Drumul meu în industria creativă a început încă din perioada liceului când am în trupa de teatru Gong (din Roman). Acolo a fost primul moment când am prins încredere în mine și am început să experimentez/ arăt lumii perspectiva mea din această latură. Prin teatru, sau mai bine zis datorită trupei am descoperit și evoluat în mai multe directii (am scris și mai scriu poezii când mă taie inspirația, am luat primul aparat în mână, cel digital și după am trecut la cel pe film, am făcut lumini și sunet pentru spectacole care mai târziu a evoluat în djeală).

Publicitatea a venit cumva adiacent fiindcă nu mi-am dorit foarte tare să ajung actor și pe cealaltă parte nu m-am simțit cel mai talentat, așa că am ales să fac altceva care să îmbine tot ce am făcut in perioada respectivă. Toata povestea a cu teatrul a pornit la 16 ani, in perioada liceului fiind o trupă pentru tineri amatori.

George și sora lui, la Ideo Ideis

Pasiunea de dincolo de job

Pasiunea a fost înaintea jobului ca apariție. Teatrul la inceput nu a fost o atracție, m-am dus la o întâlnire cu trupa mai mult de gura colegelor fiindca „mai jucasem” într-o micuță scenetă în limba franceză unde făceam niste efecte sonore (beatbox type). Amuzant atunci, acum mă amuză. Ulterior a inceput să-mi placă energie și faptul că plecam prin țară cu spectacolul și eram aceste mici vedetuțe – cel puțin în capul nostru.

Treaba cu DJ-eala a fost așa, cumva mai timidă însă din pasiunea pentru muzică. Îmi place foarte mult muzica, să ascult, să descopăr și având și multi prieteni care făceau asta, cumva ei au fost modelele. Asta și faptul că am pornit ca rap-head din copilărie, iar fiindca vocea nu m-a ajutat și nu am avut răbdare să învăț un instrument, am pus mână pe altul.

Ce a urmat 

După ce-am fost primit în trupă, au urmat cei mai frumoși ani din perioada liceului: multe ore petrecute sediul trupei unde repetam, multe plecări, multe scene pe care am urcat, zeci de oameni pe care îi cunoști și cu care interacționezi, lacrimi, alcool, nopți nedormite, dureri de burtă de la râs. A fost uimitor.

Cu Dj-eală am inceput chiar într-un spectacol. Puneam muzica pentru ultimul spectacol facut cât încă eram în trupă și ulterior pe la petreceri când se monta sunetul sau la soundcheck.

Cum ai învățat

În trupa de teatru am avut parte de o super rigurozitate și seriozitate. Ne-am luat în serios și uitam parțial că suntem amatori, fiindca la inceput am avut niste training-uri asemănătoare cu ce fac studenții în anul 1 si foarte multe jocuri de coeziune a echipei. Am avut și 2 oameni: Cătălina Bostan – coordonatoarea trupei și Vlad Ianuș – fost membru al trupei care acum este actor și noua ne regiza spectacolele. Ei au fost mentorii nostri. Cei mai buni.

În zona de muzica am „furat” meserie de la toți oamenii care făceau asta. Mereu puneam întrebări și analizam ce face fiecare. Petreceam mult timp analizând și încercând să deslusesc ce se întâmplă. Bazele le-am învățat singur și mi-am dat seama că e bine în momentul în care am facut o trecere și reacția lor a fost: „ah, wow, nu mă asteptam”. După am profitat, intrebat oameni (cu ocazia asta mega mulțumiri Tux, Totir, Merski, Codrin, Ghiness și toți oamenii care au crezut în mine).

Cum s-au schimbat și te-au schimbat aceste pasiuni

Teatrul e singura pasiune care s-a transformat. În prezent nu mai joc, însă sunt parte activă a trupei. Una din cele mai mari dorințe a fost să avem și noi festivalul nostru de teatru, fiindcă celelalte trupe aveau și ne doream și noi. Așa că, acum ne-am făcut și noi propriul festival de teatru: Festivalul de teatru GONG – unde am pornit ca un voluntar și am ajuns Director de Imagine și Comunicare. Teatrul m-a ajutat mega mult, datorită lui am devenit mai serios, mai profesionist și am experimentat foarte mult în foarte multe arii. Ulterior am ajuns în organizarea Festivalului Ideo Ideis – cel mai mare festival de teatru pentru tineret – un festival unde am fost în trecut ca participant și acum sunt organizator. Un vis devenit realitate.

Cu muzica încă mai experimentez și descopăr lumea asta. Nu stiu unde vreau să ajung și dacă vreau să ajung undeva. Profit de orice ocazie. Mi-ar place ca oricui să pun pe niste scene mari sau medii și în locuri unde știu că muzica care-mi place ar rupe.

Cât timp le dedici

Acum în zona de teatru am 2 perioade pe an unde investesc mai mult timp – când sunt cele 2 festivaluri. Pentru dj-eală, lucrez constant în ideea în care caut muzică și descopăr și verific pe colegii de birou ce piese găsesc.

Cea mai frumoasa parte e bucuria și energia pe care o primesc de la oameni. Nu pot descrie sentimentul. E unic.

Disciplină

Cred că e nevoie doar de dedicare și pasiune, fiindca timp și dedicare găsesti pentru lucrurile pe care le iubesti.

Nu cred într-o disciplină în zona asta, eu trăiesc după modelul „fac ce simt și cum simt”. Singura regulă de care țineam și țin cont e să-mi placă mie ce fac.

Momente în care ai vrut să renunți

Normal. În ambele situatie m-am luptat cu frica de penibil și uneori nu am destulă încredere în mine, însă mereu sentimentul și output-ul mă făcea să continui. Energia primită de la public mă facea să continui.

Ce ai descoperit

Că-mi place să am emoții și să simt acel stress inainte de a incepe. Tensiunea aia – e dubioasa însă așa simt că traiesc și le folosesc pe post de propulsie.

Surprizele mereu au venit de la oameni: ba au avut încredere în mine și m-au chemat să organizez lucrurile sau să pun muzica, ba au profitat de experiența și cunoștințele mele, iar reacțiile au fost surprinzătoare, foarte multe felicitari și aparent și eu am fost o surpriză pentru ei.

Mi-ar plăcea să mai joc, macar o dată.

Unde se întâlnesc actoria & comunicarea

Actoria e comunicare. Nu cred că e un cuvânt mai bun care să descrie actoria. Eu am aflat ulterior asta. Tot ce am făcut cât am fost în trupa de teatru m-a ajutat mai târziu în ceea ce privește job-ul. Actoria m-a învățat să fiu om, lucru necesar în zona comunicării și job-ul m-a învățat să lucrez profesionist și să fiu ceas, lucru important în publicitate. Cred că sunt interconectate și uneori am impresia ca publicitatea și job-ul sunt o mare scenă, unde poti fi impecabil, poti greși textul și nimeni să nu știe sau poți orchesterzi cel mai mare show.

Job-ul e job și pasiunea pasiune. Sunt momente când cele două se intersectează, însă rare. Mi-ar placea să o fac mai mult și de ce nu să lucrez mai mult pe zona artistică.