Gazetarul-icon post-decembrist Mircea Dinescu avea o poezie, "Moartea citeste ziarul". Publicitarii din ultima vreme se pare ca nu-l mai citesc nici macar pe diagonala. Cum nu se mai opresc de vreme buna nici la pagina 5, reclamele pe care le fac pentru titluri din presa sunt cel putin necugetate.
Sunt ziarist, sunt sensibil la ce se vehiculeaza despre breasla mea. Nu-s de ala cu mersul in pas saltat pana-n panzele albe cand vine vorba de aparatul tagmei in randurile careia prestez. Jurnalistii din Franta zic in proportie de 2/3 ca nu se vad facand presa toata viata. Nici eu, chit ca-i vorba de facut asta aici, in Romania. Raman totusi sensibil la ce plus si minus valori ni se atribuie. Reclama cu cuierul si capsatorul din Ziua m-a inspaimantat. Sa va explic.
Antecedente bune
Ziarul la care lucrez e cel mai bun. Nu e spalare pe creier, e convingere personala. Iar cand vorbesc despre cele doua reclame pentru ziare centrale pe care le-am vazut, n-o voi face din perspectiva angajatului la concurenta. Contraexemple: "Gazeta Sporturilor" a avut, cred, cea mai tare reclama facuta vreodata pentru un ziar romanesc. Sloganul "Cea mai buna echipa din Romania" si Ioanitoaia care aranjeaza gulerul unui coleg de redactie inainte de intonatul imnului national m-ar face, in cazul in care m-ar interesa suficient de tare fotbalul, sa cumpar zi de zi de la tarabe ziarul cu pricina. La fel de buna a fost si comunicarea pentru "Academia Catavencu", cu sloganul "Cititorii nostri sunt mai inteligenti decat ai lor". Macar ca agentia cu care s-a lucrat n-a trebuit sa-l scoata din joben pentru ca cei de la "Catavencu" il aveau lipit pe frunte de vreme buna.
Baietii destepti de la Ziua
Ce ma sperie, totusi, e reclama de la "Ziua" . Iar aia de la "Romania Libera" nu ma convinge foarte tare. Sa le luam pe rand. Aia de la "Ziua". Presa romaneasca are inca probleme de credibilitate. O spun studiile, o spun vanzarile ridicole de presa ne-tabloida. Cand tu, jurnalist la "Ziua", vorbesti cu un capsator, un scaun, un cuier si o veioza, e o problema. Nu numai ca dupa reclama asta n-am nici un motiv sa te cred in vreun fel mai mult decat pana acum, dar o sa te pun sa te cauti la mansarda, oricat mi-ai spune tu despre metafora din spate. Una la mana. Doi: ce naiba de jurnalist de an 2007 e ala in care urli precum apucatii la sursele tale? Si mai ai si privirea aia de psycho. Fratilor, avem extra-fresh in memorie imagini de tortionari, Priboi si alti din astia. Nu trebuie sa ne amintiti voi despre ei si metodele lor. Guri carcotase din jur imi spun ca abordarea e pe calapodul portretului robot al jurnalistilor din redactia inca "securizata" de la Ziua. Altele imi spun ca e un anumit gen de public rezidual care asteapta coaie de la jurnalisti, pitbullie pentru propasirea natiei. Sa-si ia o viata, publicul ala, dupa cum bine ar zice englezul. Sloganul de Gica-Contra e foarte bun in contextul acesta: "Nu credem, deci vom cerceta". Asta nu, nu inseamna verificatul informatiei din trei surse, cum spune deontologia, ci un pe fata "Fie-va frica de noi", amenintator aproape. Cu plus in toata povestea asta horror: replica "Tacerea ta imi spune multe", intrata in folclor la mine in redactie. E obsesiva, se lipeste de creier.
Romania Libera la minte
In contrapunct cu reclamade la Ziua este cea de la relansata "Romanie Libera" . Mai senina, fara nori negri, fara demonizari voluntare au ba la adresa celor de prin redactii. Cel mai tare ma bucura ca exista oameni cu blazoane printre jurnalisti, garanti buni, adica. Ceea ce m-a mai linistit dupa experienta anterioara. Hurezeanu intra in cadru in reclama de la Romania Libera si bine face. A mai facut-o si Ioanitoaia si echipa sa , mult mai notorie, formula editoriala fiind de altfel si mult mai bine inchegata acolo. A facut-o si Cotidianul la relansare, cand a scos la inaintare trei marturisiri de jurnalisti, in frunte cu redactorul-sef de atunci, Robert Turcescu. Avem branduri si e bine. Amenda: Hurezeanu intra in cadru in reclama de la Romania Libera si nu o face foarte bine. Nu e foarte convingator. Nu e vajnic si coleric precum Cristian Tudor Popescu si asta e totusi bine. I s-a dat insa, nesabuit zic eu, un rol de dur ("De maine e obligatoriu sa aduceti fotografii cu prietenii vostri. Cine n-are prieteni, e dat afara" - catre angajati). Si nu-l prinde cum s-ar cere. La plus: umanizarea redactiilor. Ideea cu pusul de poze pe birouri e foarte buna, mai atenueaza senzatia de hala de productie de stiri la norma pe care o au redactiile. La minus, dar poate ca-s eu prea sensibil sau deja chitibusar: replica "De-acum, va rog, ganditi-va la prietenii vostri cand scrieti". Sintagma "prietenii vostri" ma duce parca cu gandul la grupuri de interese. Nush de ce. La plus cu coronita: follow-up-ul cu echipa de la investigatii mi s-a parut foarte tare, salvator ca David Hasselhoff in filmele cu salvamari. Baietii aia aveau prieteni de care nu stie nimeni in afara lor, asa ca slabe sanse sa-i vedeti vreodata inramati, domnule Hurezeanu. Super tare ideea!
Comentarii