Iulia Jugaru și-a luat pauză un an înainte de a se înscrie în programul de mentorat pentru artiști emergenți Accelerator Brașov. Avea nevoie să își pună întrebări despre cercetarea ei artistică și putea face asta în mod onest, crede ea, doar dacă se distanța de lumea artelor. În cadrul expoziției de final a proiectului, a propus lucrarea „Are balta pește,” pornită dintr-o nevoie personală de a simți speranță, într-un moment în care revenea în lumea artei mai sigură pe ea.
Expoziția Fabulating About a Gelato Machinemarchează etapa de final a programului de mentorat și producție dedicat artiștilor emergenți, Accelerator Brașov, și poate fi văzută la Muzeul de Artă Brașov până pe 25 februarie 2024.
În rândurile de mai jos, Iulia povestește despre parcursul ei artistic, participarea la acest program și cum s-a schimbat de-a lungul timpului procesul ei de creație.
Etapele de formare
În liceu, am fost custodele unei galerii de artă din Brașov și acolo am dat nas în nas cu o realitate lipsită complet de boem, frumos, matur, artistic. Chestia asta m-a ambiționat să descopăr mai mult despre lumea asta, să mă conving că ceea ce știu este doar o excepție. Apoi, m-am mutat în București, unde oferta artistică era în expansiune. În București, am cunoscut artiști asumați, oameni care au curaj în artă, care riscă.
Formal, am absolvit liceul, licența și masterul în domeniul artelor.
Temele care te preocupă
Cercetarea sinelui în relație cu ce se întâmplă în exterior. Ce fac are o formă de expresie foarte intimă pentru mine, aproape ca un jurnal vizual. Caut să descopăr sensibilitatea, feminitatea și vulnerabilitatea din mine, pe care cred că le-am ținut prea mult timp într-un loc greu accesibil.
Ce te-a motivat să participi în programul Accelerator Brașov
Îmi luasem un an sabatic, în care să îmi pun întrebări despre cercetarea mea artistică și puteam face asta sincer doar dacă mă distanțam de lumea artelor. Când m-am simțit pregătită să revin, a apărut această oportunitate și am zis că este genul meu de start. Proiectul își propunea să îmi răspundă la întrebări pe care le-am acumulat de când mă știu și asta m-a ajutat enorm.
Lucrarea ta din cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine
Punctul de pornire al tripticului a fost nevoia personală de a-mi crea speranță.
Speranța pentru mine este un concept magic, motiv pentru care am folosit în mod simbolic, chiar optimist, cifrele 3 și 7 în lucrare.
„Are balta pește” cuprinde:
- Indicii vizibile: 3 pânze, 3 flori ale paradisului, 3 obiecte, 3 plase cu 7 pești
- Indicii invizibile: 3 dorințe, 3 momente de criză, 3 săptămâni de muncă a câte 7 zile pe săptămână și ideea că orice minune durează 3 zile.
Procesul de creație
Am căutat un proverb, o zicală, o expresie, care să se potrivească stării mele de atunci. Aveam nevoie de alinare. Voiam să știu că totul va fi bine. Ulterior, a urmat procesul de fotografiere, editare, colajare a ideilor. Când ajung la compoziția pe care o consider cea mai satisfăcătoare, cea care exprimă cel mai bine ce simt, mă apuc de transpunere acelei idei pe pânză. Sunt un om care acoperă negativismul cu umor, așa că balta mea plină de pește, e de fapt o baltă fictivă și pictată, goală și lipsită de speranță. Îmi place să merg pe linia asta subțire de tragicomedie. Mi-am dorit să finalizez acest proces cu o lucrare care pare super pozitivă la prima vedere, cu La Vie en Rose kind of vibe, și apoi să existe un plot-twist.
Investigarea trecutului
Cred că este general valabil să încercăm să înfrumusețăm trecutul, indiferent cât de îngrozitor a fost. Eu o fac de dragul alinării prezentului. Am nevoie să fiu bine cu mine în prezent și, atunci, îmblânzesc fiara trecutului ca să nu mă tragă înapoi. Fiecare dintre lucrările mele răspunde la întrebarea interioară: „cum a fost?!” iar „ Are balta pește” nu face excepție. Prin întrebarea asta investighez eu trecutul personal.
Ce ai descoperit în procesul de cercetare
Mă descopăr pe mine. Este un proces care nu cred că are finalitate.
Cum s-au schimbat procesele tale de creație
Am căpătat curaj și asumare. Nu simt că mai bâjbâi. Am certitudinea că dacă ceva e sincer pentru mine, lucrurile vor ieși ok. Orice fac trebuie mai întâi să mă convingă pe mine și apoi pe ceilalți.
Rolul artiștilor
Cred că pandemia a fost excelentă pentru toată lumea dintr-un singur punct de vedere. Oamenii au conștientizat că au nevoie de entertainment, de artă, de filme, de orice depășește mundanul. Dintr-o dată, chestiile de bază, nu mai erau suficiente. După ce s-a încheiat perioada pandemică simt că a fost o schimbare pozitivă în ceea ce reprezintă aprecierea artiștilor.
Rolul meu de artist este să creez indiferent de anul în care mă aflu.
