Anca Țintea a urmat un pacurs „clasic”. A terminat facultatea de arte și a devenit, apoi, artistă independentă. În practica ei, Anca se folosește foarte mult de fotografie și de modurile în care aceasta poate fi adusă la o formă fizică, precum imprimarea sau integrarea ei alături de obiecte sau în instalații. Lucrările ei urmăresc interacțiunea umană cu peisajul, atât natural, cât și construit sau imaginat. O interesează spațiul fizic și elementele lui și modul în care acestea se conectează mai departe cu varii contexte, de regulă de natură socială sau politică.
Recent, Anca a participat la expoziția Fabulating About a Gelato Machine, care marchează etapa de final a programului de mentorat și producție dedicat artiștilor emergenți, Accelerator Brașov. Expoziția poate fi văzută la Muzeul de Artă Brașov până pe 25 februarie 2024.
”Pentru programul Accelerator am avut aproape o lună din punctul 0 până la expoziție. A fost un ritm alert, care mi-a grăbit foarte tare procesul de a experimenta, de a încerca conexiuni pe care nu le mai făcusem”, spune Anca.
Povestim cu Anca Țintea în continuare despre artă, temele care o preocupă în procesul ei de creație și cum a fost experiența din cadrul programului Accelerator.
Etapele de formare
Parcursul meu a fost unul clasic, urmând facultatea de arte și, mai departe, devenind artistă independentă. Pe de-o parte, expozițiile la care am fost invitată mi-au dat întotdeauna prilejul de a învăța mai multe despre propriile mele lucrări, în special referitor la relația pe care o au acestea cu diferite tipuri de public.
De la artist-run spaces, la galerii private și muzee naționale, cu fiecare experiență, am devenit mai sigură pe mine și pe munca mea. Pe de altă parte, din participarea la rezidențe, atât naționale, cât și internaționale, am experimentat un mod diferit de lucru, în locuri noi pentru mine și având perioade mult mai scurte de timp pentru producerea unei lucrări. Asta mi-a diversificat practica și cadența în care experimentez și duc la bun sfârșit un proiect. M-am implicat de-a lungul timpului în câteva inițiative locale (precum rezidența Sounds like a Book sau Atelierele Scânteia), care m-au responsabilizat în relația mea cu comunitatea artistică.
Temele care te preocupă
Lucrările mele urmăresc interacțiunea umană cu peisajul, atât natural, cât și construit sau imaginat. Mă interesează spațiul fizic și elementele lui și modul în care acestea se conectează mai departe cu varii contexte, de regulă de natură socială sau politică, dar nu numai. Integrez elemente și materiale naturale, precum solul, copacii sau construcțiile în ceea ce fac. Îmi place să valorific ideea de urmă sau amprentă pe care acestea le lasă împrejurul lor.
Mă folosesc foarte mult de fotografie și de modurile în care aceasta poate fi adusă la o formă fizică, precum imprimarea sau integrarea ei alături de obiecte sau în instalații.
Lucrarea ta din cadrul expoziției Fabulating About a Gelato Machine
Lucrarea cu care am participat la expoziție, Land/Marks, to witness is to hold., se înscrie în seria temelor care mă preocupă recurent: segmentarea spațiului prin borne fizice și felul în care acestea definesc un teritoriu. Aici, copacul și în aceeași măsură și covorul, unul natural/exterior, unul domestic/interior înregistrează memoria cu aceeași cadență, prin scoarțele sau fibrele lor. În general, îmi plac lucrurile reduse la forme simple, motiv pentru care am încercat să conturez un spațiu prin doar două elemente, pe ambele axe, vertical și orizontal.
Procesul de creație
Aproape întotdeauna, în prima etapă de creație îmi desenez finalitatea ideii. Desigur, pe parcurs las lucrurile să se dezvolte, însă mă ajută să-mi păstrez un fir congruent. Odată ce am avut ideea lucrării, am avut nevoie să găsesc copaci pătrunși de un fenomen natural sau un accident vizibil. M-am îndreptat către copacii străfulgerați, arși. O condiție dură, afectată, prezentă. Integrarea lor în covor m-a pus pe gânduri o vreme, dar am decis să-i delimitez de acesta printr-o ramă de metal. Aproape ca o graniță, copacii plutesc ancorați, insulari.
Textul a fost ultima parte a procesului, însă a venit de la sine. Pentru multe dintre lucrările mele scriu texte, însă foarte rar le atașez în munca finală. M-a preocupat să dau volum textului, să devină un obiect în sine. Teancul de coli este ferit de o piatră pe care am găsit-o în zilele panotării la Brașov.
De obicei când lucrez la ceva, îmi place să îmi iau mai mult timp. Prefer să revin peste perioade mai lungi la schițe vechi și să le îmbin cu lucruri noi la care mă gândesc. Urmăresc îndeaproape cum mi se dezvoltă ideile și cum răsar una din cealaltă, formând un fir inconștient. Pentru programul Accelerator am avut aproape o lună din punctul 0 până la expoziție. A fost un ritm alert, care mi-a grăbit foarte tare procesul de a experimenta, de a încerca conexiuni pe care nu le mai făcusem. Pentru mine, timpul a fost scurt pentru o producție total nouă, dar mă bucur că s-a aliniat cu ce conturasem încă de la început.
Evoluție
Eu am început făcând fotografie. Ideile mele erau aproape pur observaționale, urmând să încheg la final o suită sau un proiect bazat pe imagine. Întotdeauna am fost pasionată de print, iar pentru o vreme eram foarte preocupată să adun întregul sub forma cărților foto de artist. Deși încă sunt interesată de asta, focusul meu s-a schimbat pe obiect, și alăturarea lucrurilor palpabile alături de imaginile pe care le produc. Fizicalitatea unui lucru îi crează o prezență, o împământenire. Mă interesează ocuparea unui spațiu sau crearea lui de la zero. Singurul lucru care a rămas de-a lungul timpului în întregime este tema peisajului. Atât observațiile din trecut, cât și interesele pe care le am acum, privesc întotdeauna peisajul.
Rolul tău ca artistă în 2023
Nu știu exact să definesc lucrul ăsta. Mă simt responsabilă față de temele pe care le propun, în special dacă privesc fotografia. Consider că mediul îmi oferă o putere, prin simpla dinamică a aparatului, în fața unui subiect, cu precădere dacă este uman sau dacă aleg să spun o poveste. E important pentru mine să fac lucrurile cu grijă. Sunt conștientă că, fiind artist, mă alătur unei comunități mai largi, o serie de voci care prezintă către public anumite idei.
Ideile pe care le propun vizează întotdeauna ce mă preocupă personal și nu țintesc în a fi o portavoce pentru mai mulți. Din contră, e benefic ca toată lumea să aibă propriul canal exprimare pentru perspectivele sale. Mă bucur mult că am ocazia să colaborez și expun cu alți artiști, însă rolul meu în peisajul larg este unul mic. În prezent, îmi place să experimentez și să-mi dezvolt și prin alte medii propriile lucrări.
