[România care ne place] Sandra Ecobescu: România mea e mai degrabă un spațiu atemporal, care cuprinde toate lucrurile bune din trecut și din prezent, toți oamenii care au făcut bine și care fac bine astăzi

Am stat să mă gândesc o vreme de ce îmi (mai) place România, cred că de la oboseala ultimilor ani, marcați de conflicte, de crize politice și sociale. Uitasem că țara asta nu înseamnă doar politicieni corupți și reforme aberante, care nu au în centru omul. Și nici doar construcțiile ridicate după ureche, care au urâțit orașele, pădurile defrișate ilegal, lipsa spitalelor și autostrăzilor.

România înseamnă și frumos. România este societatea civilă, care s-a unit când a fost nevoie să țină piept abuzurilor ori să construiască un spital. România este istoria noastră.

România este un amestec de bine și rău, de roz și gri, de cald și frig. România este ca viața, colorată cu toate culorile curcubeului, iar viața așa îmi place.

Am hotărât să colecționăm la IQads motive de optimism de la oameni cărora încă le place România. Vrem să aflăm de la ei unde văd binele și frumosul din țara noastră. Cum arată România lor. Ce anume povestesc străinilor despre ea.

Sandra Ecobescu este unul dintre acești oameni. De 16 ani, conduce Fundația Calea Victoriei, unde organizează cursuri și evenimente educative pentru toate vârstele. Sandra spune despre România ei că este o doamnă trecută de prima tinerețe, cu chef de viață și multă imaginație.

Ce te ține în România, cu toate crizele din ultimii ani prin care trece

Eu cred că aceste crize, aceste momente dificile fac parte din istoria lumii, din istoria unei țări, sunt inerente, din păcate, și mereu avem de-a face cu ele. Mă bucur foarte tare că am reușit să prind schimbarea de la comunism la capitalism, cu bune și cu rele, dar mai ales cu bune, cu aducerea libertății pentru fiecare dintre noi de a putea face alegerile sale. Schimbarea din 1989 a adus foarte multe oportunități pentru oameni, libertatea de expresie, care este esențială, dar și o lume mai competitivă, diferențe mai mari ca înainte între clasele sociale. Cu toate astea am convingerea că există un progres, chiar dacă uneori este dificil să îl vedem cu ochiul liber, mai ales în zona aceasta a Europei, unde lucrurile nu au stat prea bine în a doua parte sec. XX.

Locuiesc cu mare bucurie în țara mea, mi se pare natural și firesc să trăiesc acolo unde m-am născut, îmi plac aerul, natura, orașele, patrimoniul, tradițiile dar mai ales oamenii, românii. Aici simt că îmi este locul, aici simt că pot aduce o schimbare, aici sunt inspirată să continui ce au făcut sau au început înaintașii noștri, poate suna romantic sau de modă veche, dar asta simt, un fel de datorie.

Îmi place în România cam totul, sunt mai puține lucrurile care nu îmi plac, și aici mă refer la construcțiile din perioada comunistă, la felul în care omul a urâțit sau a distrus ce era înainte, dar înțeleg că au fost necesare la un moment dat chiar și aceste lucruri.

Credit foto: Ioana Calota-Philippide

Locuri și lucruri foarte diferite de România pe care le-ai găsit în călătoriile tale prin alte țări

Sunt multe lucruri diferite, și asta e bine pentru că probabil de aceea călătorim, să avem alte experiențe, să descoperim lumi diferite, noi, suprinzătoare. Evident în țările mai bogate, care au avut în trecut însă ceva colonii sau conducători care au vrut să cucerească lumea, văd multă opulență în arhitectură, piețele publice, ordine, curățenie, ceea ce nu este specific României. Deseori toate aceste lucruri vin cu un preț sau cu o istorie în spate, care este diferită de a noastră, cu o cultură foarte bogată și cu o tradiție impresionantă din antichitate sau Evul Mediu, dacă ne gândim la Italia sau Franța, de exemplu. Asta mă impresionează și când mă întorc acasă realizez din nou diferența dintre cultura noastră și cea a unei mari puteri, fie ea și din trecut.

Cum arată România ta

Ceea ce este diferit și îmi place mult dincolo de oameni, este folclorul și faptul că avem păstrate foarte multe lucruri, tradiții, obiceiuri, costume, clădiri atât în zona rurală, în anumite zone ale țării, cât și în unele orașe. Atmosfera din Ardeal îmi place foarte mult, orașele cu atmosfera lor așezată, patriarhală, toate acestea într-un decor natural, spectaculos și foarte divers.

Oamenii eu cred că sunt deschiși, mai ales în locurile unde stresul, ritmul de viată nu sunt foarte intense, există o bucurie a vieții pe care o au și grecii, o deschidere, un fel de a fi un pic copilăros și plin de curiozitate, lucru care place și străinilor care ne vizitează și acum, dar și cei care ne vizitau cu secole în urmă. Știm cum să ne distrăm, primim străinii cu bucurie în cercurile noastre, asta nu se întâmplă în alte țări cu atâta ușurință și generozitate.

Recunosc că România mea e mai degrabă un spațiu atemporal, care cuprinde toate lucrurile bune din trecut și din prezent, toți oamenii care au făcut bine și care fac bine astăzi, toate mirosurile copacilor care înfloresc primăvara, lacurile și râurile frumoase, păsările care cântă la soare, oamenii care râd și se bucură de viață, toate bisericile vechi, mănăstirile ascunse prin păduri sau pe munte, palatele și conacele, cafenelele noi sau locurile unde se strâng tinerii în orașe, cuplurile de pensionari care se țin de mână, copiii din parcuri care aleargă, oamenii care mătură frunzele de pe stradă, pisicile care circulă prin grădini, mirosurile care se simt în case unde se gătește ceva, luminile, seara, pe care le vedem pe geamul caselor, totul.

Cum ar putea fi mai bine

Ar trebui ca fiecare om să se gândească cum ar putea face mai bine ceea ce face, fiecare pe bucățica lui, că de fapt ăsta ar fi pasul pentru a crea o nouă elită sau normalitate, despre care vorbim atât de mult. Să nu ne mai uităm ce face vecinul, să nu mai pierdem timp cu bârfa și cu lamentările, să ne suflecăm fiecare mânecile să schimbăm în bine locul în care suntem, comunitatea, orașul, instituția. Să fim schimbarea pe care o dorim în lumea noastră, să nu așteptăm salvatorul, Vestul, americanii etc.

Convenția de a fi român. Ce definiție i-ai da

A-ți asuma că nu te-ai născut aici din greșeală, a înțelege că aici au trăit strămoșii tăi și a respecta ceea ce au făcut ei bun și a duce asta mai departe pentru copiii tăi.

Credit foto: Mihaela Petre

Simți vreo mândrie că ești român?

Simt mai degrabă o stare de bine, o instalare firească în condiția de român, cu bucurie. Mai degrabă mă bucur că Maria Tănase e de-a mea, Brâncuși, Arghezi, Andrei Pleșu, David Popovici, Maia Morgenstern, că Regina Maria a fost aici și a iubit mult țara asta, că am moștenit atâtea de la oamenii mari dinainte, cât și din prezent.

Gânduri de emigrare

Nu am avut. Am avut, în schimb, o bursă de un an în Grecia, la Atena, bursa Onassis de studiu și m-am întors mai devreme cu 2 luni, terminasem lucrarea și îmi era dor de țară, părinți, rude, prieteni, mirosuri, aer, locuri.
Dor dureros. Deci nu m-am gândit niciodată la asta, știu că nu aș putea trăi în altă țară.

Dorul de țară

Am trait 3 ani în Grecia, o țară superbă pe care o consider a doua mea țară. Dorul se simte precum dorul de un prieten drag pe care nu l-ai văzut de mult, e ca o durere în piept, pentru mine, senzația pe care o descrie Sting în cântecul I am an Alien.

Cum simți tu plecările celor din jur

Este vorba despre decizia fiecăruia, despre viața fiecăruia, deci respect alegerile individuale. Înțeleg motivele și le respect.

Mă enervează când văd pe Facebook că scrie lumea ca e din ce în ce mai rău la noi (nu este adevărat acest lucru, este o aberație, am învățat de la Vintilă Mihăilescu despre asta multe), și că ne anunță că ei, ele pleacă din țară pentru că nu știu ce politician a făcut ceva, ca și cum ne-ar amenința, sau că noi, ăștia care rămânem, suntem niște fraieri, fricoși, lași etc.

Credit foto: Mihaela Petre

Prin România în timpul tău liber

Îmi place să descopăr locuri noi, mai puțin cunoscute, despre care să povestesc apoi, să dau mai departe vestea ca avem locuri atât de frumoase. De asemenea, îmi place să merg și în locuri dragi mie, cum este orașul Brașov pe care îl ador. Sunt pasionată de descoperirea monumentelor vechi, case memoriale, muzee, mănăstiri, locuri sacre etc.

Dacă ai fi ghid pentru străini, ce le-ai povesti prima dată despre țara ta

Am fost ghid pentru prietenii din străinătate și le-am povestit întâi despre comunism și perioada interbelică, pentru a porni de la ceva mai recent, apoi despre câteva personalități marcante, toate astea prin oraș sau prin țară, i-am plimbat prin Bucovina, Maramureș, Delta Dunării, Sinaia, Brașov, Sibiu etc. Au fost fascinați de tot ce au văzut, oameni care călătoriseră enorm prin lume. Le-au plăcut în Maramureș bulzul și oamenii, casele lor tradiționale.

Brandul România

Are foarte multe lucruri bune, multe le-am menționat mai sus – istorie, tradiții, monumente, locuri naturale de o frumusețe extraordinară, este o țară foarte safe.
În acest moment cred că fac mai mult pentru brandul de țară agențiile mici de turism, ghizii locali decât instituțiile statului care sunt încremenite în birocrație sau lene.

Dacă ai putea crește reputația țării

Aș schimba felul în care muzeele comunică către publicul larg, aș deschide cafenele și locuri de socializare pentru români și turiști lângă muzee, monumente, clădiri de patrimoniu, palate, conace, castele, cum se întâmplă în Occident, aș însufleți trecutul și aș aduce oamenii acolo. Aș face festivaluri, expoziții, aș atrage tinerii acolo prin evenimente vii și interactive.

Ce faci tu în România

Eu organizez cursuri și evenimente educative pentru publicul de toate vârstele la Fundația Calea Victoriei care anul acesta a împlinit 16 ani.

Merită să lucrez în domeniul meu pentru că am resurse și posibilități infinite, oamenii sunt foarte deschiși și zona asta de patrimoniu, cultura este foarte interesantă și dinamică la noi în țară, sunt multe provocări, dar îmi place să le rezolv, ca un puzzle.

Ghid personal de supraviețuire în România

Asta cred că e valabil în orice țară, trebuie fiecare să fie atent la ce îi place, să lucreze în direcția asta și să împărtășească cu alții. Să ne uităm la ce este frumos, bun, valoros în jurul nostru și să mergem în direcția asta. Dar mai ales să ne bucurăm de viață și oameni.

O imagine despre România ta

România mea e o doamnă trecută de prima tinerețe, dar care se ține foarte bine, cu chef de viață, uneori și de bârfă, cu multe amintiri, cu multă imaginație, chef de lucru. O doamnă, o mamă care își dorește ca tinerii ei, copiii care pleacă la studii în străinătate să nu uite limba română, să să se mai întoarcă și acasă, precum făceau elitele în secolul al XIX. Pentru că sunt atâtea lucruri de făcut!