Indie Box, inițiativa din spatele mai multor proiecte artistice ai ultimilor 6 ani, precum [m]others, [ship of fools], Danstopic și Movemental, a lansat anul aceasta un nou proiect de terapie prin artă și cercetare artistică a cărui implementare s-a petrecut pe parcursul acestui an în două spitale de psihiatrie din țară: Spitalul Voila din Câmpina și Spitalul „Eftimie Diamandescu” din Bălăceanca.
Ce s-a întâmplat din martie și până acum? 48 de ateliere de terapie prin dans, pictură și fotografie la care au participat în total peste 400 de pacienți, o rezidență artistică de o săptămână în cadrul căreia 8 artiști au locuit în Spitalul de psihiatrie Voila, alături de pacienți și au folosit experiența pentru a pune bazele unei instalații performative, instalație care este accesibilă publicului între 22 - 28 noiembrie la Rezidența9.
Proiectul mind-moving este o chemare la empatie, înțelegere și destigmatizare, care își propune să transforme perspectiva asupra sănătății mintale dintr-una de etichetare, într-una de explorare a experiențelor umane autentice. Despre impactul și necesitatea terapiei prin artă, precum și despre provocările prin care trec pacienții psihiatrici, au discutat Alexandra Bălășoiu, fondatoarea Indie Box și inițiatoarea proiectului mind-moving; Loredana Larionescu, coordonatoarea atelierelor de dans-terapie, Oana Dorneanu, coordonatoarea atelierelor de pictură și Irina Minescu, directoarea Spitalului de psihiatrie Voila, din Câmpina.
Beneficiile terapiei prin artă
Alexandra: Terapia prin arta ne oferă acces la ceea ce nu poate fi exprimat verbal și mobilizează resurse invizibile ale individului. Pentru mine acest dialog cu inefabilul la care putem ajunge prin arta a fost esențial în construcția motivației de a aduce acest tip de activități în spitalele de psihiatrie, unde cred că oamenii ajung adesea tocmai dintr-o lipsă de conexiune cu lumea la nivelul ei mental, verbal și utilitar cu care suntem obișnuiți.
Loredana: Posibilitatea de a exprima ceea ce este inexprimabil prin cuvinte, fie din pricina naturii experienței (de exemplu traume stocate în memoria implicită, corporală), fie prin forța caracteristicii non-verbale a persoanei (determinată de vârstă sau de neurodiversitate).
Oana: Art terapia e un mod prin care beneficiarul se reconecteaza cu sine, cu corpul său, intrând în contact cu emoțiile sale și redându-le prin intermediul mijloacelor artistice. Aceasta poate ajuta la crearea unui spațiu în care individul poate să se distanțeze de problemele sale, permițându-i să își examineze experiențele dintr-o perspectivă mai obiectivă și să găsească modalități de a le înțelege și de a le gestiona mai eficient.
Irina: Îmbunătățește relaționarea cu alți pacienți și socializarea în cadrul terapiilor de grup, crește stima de sine, pentru că e o activitate la care „chiar și un pacient de la psihiatrie” poate participa. Reduce simptomele de însingurare și depresie prin catharsisul pe care arta îl produce. Refocalizează atenția de la simptome către alte aspecte ale vieții.
Credit foto: Florin Constantin
Stigmat, tabu, prejudecăți
Alexandra: Cred că cea mai dificilă conversație și motivul pentru care mulți dintre cei care au diverse diagnostice medicale pe care preferă să le ascundă, se naște dintr-o lipsă de încredere în ei ca ființe egale, valoroase, care pot aduce un plus în sistemele în care sunt incluși. Mi-aș dori să învățăm să privim eticheta unei boli mintale ca pe un acces la perspective noi. Toate aceste percepții diferite ale realității s-ar putea să ascundă bogății și înțelepciuni pe care le blocăm pentru a fi eficienți, toate aceste trăiri intense s-ar putea să indice spre moduri de funcționare ale societății care ne sunt toxice tuturor. Cred că trebuie să ne amintim ca nimeni nu ajunge în aceste situații de unul singur. Ne dezvoltăm în sisteme care prin frica sau iubirea lor, prin grija sau furia care ne-o adresează, ne trasează construcția interioară.
Loredana: „Din asta nu mai scapi", „nu vei mai fi niciodată o persoană de încredere", „discernământul îți va fi mereu pus la îndoială". Și să nu uităm de „sigur ai păcătuit cu ceva de ai fost pedepsit cu asta"...
Oana: Persoanele care se confruntă cu probleme mintale sunt discriminate bazat pe lipsa de înțelegere a acestor probleme. Mulți oameni consideră încă greșit că depresia este doar o „tristețe obișnuită” și nu o afecțiune medicală serioasă. Acest stigmat poate duce la subestimarea suferinței persoanelor cu depresie și la lipsa de sprijin emoțional sau profesional adecvat. De asemenea, se poate manifesta și prin prejudecăți legate de faptul că persoanele cu depresie ar fi „slabe” sau „lipsite de voință”. Este important ca oamenii să cunoască adevărata natură a depresiei și să fie promovată înțelegerea și sprijinul pentru cei care se confruntă cu această afecțiune.
Irina: Că diagnosticul psihiatric e un diagnostic pe viață, că te va condamna la însingurare…
DAR, Nu! Nu ești diagnosticul tău! Diagnosticul este o etapă… Tratamentele de astăzi sunt eficiente și, în majoritatea cazurilor, cu un suport familial adecvat poți trăi în societate chiar dacă ai un diagnostic psihiatric.
Cum se diferențiază proiectul propus de mind-moving
Alexandra: Cred că punctul forte al programului este că adresează în mod direct una dintre cele mai fragile comunități. Mergem acolo unde oamenii au ajuns când au rămas fără resurse, când niciun alt loc nu a reușit sa le creeze un cadru în care existența să fie posibilă. Psihiatria nu e un capăt de drum, așa cum ne povestea doamna doctor Irina Minescu, însă cu siguranță e un loc în care ajungi după ce te-ai întâlnit cu câteva drumuri blocate.
Loredana: Prin complexitatea pachetului de intervenții - acționăm pe mai multe planuri: formare de calitate pentru specialiștii din echipa de intervenție, împreună cu personalul spitalelor; spectacole și ateliere în spitale; instalație performativă în două țări.
Oana: Acest proiect a pornit de la o nevoie reală de exprimare prin artă atunci când cuvintele nu sunt de ajuns. Proiectul vine în ajutorul persoanelor instituționalizate aducându-le posibilitatea de a se întâlni cu mediul artistic preferat (dans, pictură sau fotografie) și să se exprime prin intermediul metaforei.
Fiecare terapeut modelează propria intervenție în funcție de orientarea sa terapeutică și în funcție de bagajul acumulat de experiențe și cunoștințe.
Irina: Prin faptul că a fost o echipa de terapeuți PROFESIONIȘTI, formați exact pentru art-terapie. Aveau know-how-ul necesar.
Credit foto: Florin Constantin
Concluzii & descoperiri
Alexandra: Mi s-a confirmat încă o data cât de necesare sunt aceste demersuri și cât de mult pot crește dacă le hrănim. Am văzut cu bucurie ca oamenii sunt dornici să se implice și să se alăture pe acest drum. Și am învățat să am răbdare, căci schimbarea se întâmplă. Fiecare întâlnire declanșează trăiri autentice și reconfirmă valoarea acestor activități, spitalele încep să fie locuite de ecourile lor și din ce în ce mai multe aspecte din practicile noastre se scurg către rutina spitalului în absența noastră. Încheierea seriei de ateliere ne-a pus din nou față în față cu necesitatea de a transforma aceste tipuri de activități în normalitate, de a trasa în structura spitalelor mecanismele financiare și logistice care să le poate susține cu regularitate, pe termen lung.
Loredana: De partea pacienților, setea de acceptare, de exprimare, de interacțiune și de energie optimistă adusă din exterior. De partea personalului, nevoia de un spațiu de respiro, de ieșire din rutină.
Credit foto: Florin Constantin
Oana: Ce am observat eu e nevoia mare a pacienților internați de a fi văzuți, de a fi auziți, de a le fi ascultată povestea și de a fi însoțiți în călătoria lor prin labirintul suferinței și al regăsirii de sine. Pacienții cu probleme de sănătate mintală au nevoie nu doar de tratament medical, ci și de o abordare umană, empatică. Acest lucru poate contribui la procesul de recuperare.
Irina: Nevoia comunității psihiatrice de terapeuți specializați în art-terapie și nevoia de socializare a pacienților internați. Nevoia de a fi ascultați și de a fi implicați în viața socială.
Background
Alexandra Bălășoiu: performer, coregraf și coordonator al activității Indie Box, o ‘cutie’ cu proiecte independente condusă artistic împreună cu Denis Bolborea. Construiește proiecte ce pun accentul pe proces și pe relația cu mediul din care se nasc. Este membru co-fondator al Colectivului AREAL – spațiu pentru dezvoltare coregrafică, pe care îl conduce ca și co-director artistic alături de Cristina Lilienfeld, Cosmin Manolescu, Valentina de Piante.
Credit foto: Victor Vido
Loredana Larionescu: se împarte de mai mulți ani între coordonarea de proiecte culturale și psihoterapia verbală și dans-terapia, făcând parte din echipa unor programe precum Cercul de Sprijin, Moving [m]others, Danstopic, Călușul - de la ritual la terapie și Movemental.
Oana Dorneanu: este psihoterapeut analist jungian și consilier în Art Terapie Phronetik. Formarea ei practică în art-terapie a avut loc la Spitalul de Psihiatrie din Paris, Saint Anne, condusă de Universitatea Paris René Descartes și a înglobat toate tipurile de art terapie (arte vizuale, teatru, muzică, modelaj, dans, scris).
Irina Minescu: medic specialist în psihiatrie pediatrică, doctor în medicină, cu numeroase specializări în managementul serviciilor medicale. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, Facultatea Medicină Generală și din 2007 este medic specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului. Din 2008 este medic specialist în cadrul Secției Sanatoriale a Spitalului Voila.
