Două femei din România care urmează traiectorii atipice de carieră, relații și stil de viață, încearcă să își stabilească o poziție reprezentativă în domeniul sportului competitiv. Ebru Bolat și Cristiana Oprea sunt protagonistele Princess: Warrior, platformă digitală multimedia care își propune, prin mecanisme artistice - video, foto 3D, audio și colaje, să cartografieze portrete inedite de sportive.
Ebru Bolat, campioană europeană de junioare la yachting, luptă pentru Jocurile Olimpice din 2024. Cristiana Oprea este prima româncă pilot care a concurat în Campionatul Mondial de Raliuri și în Campionatul European de Raliuri FIA ERC. Povestea lor este spusă într-un documentar de Ioana Țurcan, cineastă & producător cultural, inițiatoarea proiectului Princess Warrior.
Scena sportivă actuală are multe similitudini cu cea artistică în ceea ce privește egalitatea de șanse și stereotipurile de gen. Există, în sfera culturală, roluri care sunt asimilate masculinului. Diferența majoră este aceea că performanța sportivă are indicatori clari, axiomatici. În consecință, stereotipurile de gen se manifestă la practicarea anumitor sporturi.
Conform sondajului Eurobarometru 2014 din rândul tinerilor (SPORTUL ȘI EGALITATEA DE GEN) bărbații au mai multe șanse decât femeile să practice un sport: 45% dintre bărbați fac acest lucru cel puțin o dată pe săptămână, comparativ cu 37% dintre femei. În timp ce femeile sunt atrase de sporturile în care se pune accentul pe expresia fizică (dans, gimnastică și patinaj), bărbații se regăsesc în mare majoritate în sporturile de luptă, sporturile de echipă jucate pe terenuri mari, sportul cu motor și sporturile extreme.
Cu toate acestea, unele fete și femei traversează liniile acestor stereotipuri de gen și practică halterofia, fotbalul, cursele cu motor și alpinismul în cluburi și asociații sportive sau chiar în competiții. Aceste sportive sunt referințe pentru noile modele culturale.
Pentru a obține însă egalitatea dintre femei și bărbați în lumea sportului este nevoie de demersuri susținute și colaborative, iar Princess: Warrior este un proiect cultural român în care cultura și sportul de performanță vor împărți aceeași scenă, cea online.
”Mai presus de trofee, sportul are puterea de a inspira, de a te ridica și te a te ajuta să îți găsești curajul și creativitatea. Și eu mă inspir din felul în care alți sportivi trec peste provocări și prejudecăți. Însă nu ne putem atinge potențialul maxim dacă nu vedem jumătate din populație, așadar reprezentarea feminină este în centrul misiunii mele”, spune Cristiana.
Povestim în continuare cu Ioana Țurcan, Ebru Bolat și Cristiana Oprea despre sport și feminism, lupta cu prejudecățile și nevoia de a inspira noile generații prin modele noi de artiști și sportivi.
Cultură & Sport
Ioana: Eram în primul meu an la Colegiul de Arte Vizuale și Performative în Statele Unite, tocmai ce primisem bursa Fulbright și m-am alăturat clubului de box, deoarece mai participasem la ore de tae kwondo când eram copil și îmi lipsea. Și nici nu pot să mint că atunci când îmi căutam activități în campus, și totul era atât de nou cu atât de multe posibilități, când am intrat în sala de box, m-a dus direct cu gândul la filmele americane, la cum înainte de meci, cobora microfonul în ring ca să anunțe referee-ul evenimentul serii.
Când am început să activez la club m-am lovit de multe reacții neobisnuite, de ce fac eu box că o să-mi distrug fața și nu o să mă curteze nimeni, sau cum de eu conduc antrenamentele etc. Și nu știam cum să răspund pentru că nu m-am confruntat cu astfel de "limitări" nici când am crescut, nici de la părinții mei, și era ciudat cum persoane care nu mă cunoșteau și abia ce intrau în sală îmi spuneau ce pot sau nu să fac și se îndoiau de abilitățile mele înainte de orice.
Iar de acolo au mai durat câteva luni până am participat la naționale, amator, și eram curioasă de ce mereu antrenorul meu Phil, mă ruga să mă uit la înregistrări cu boxeuri. Știam că unele stiluri de luptă asemănătoare mie însă pur și simplu mă plictisea aceiași energie sau să văd mereu o constituție a corpului diferită. Mă întrebam cum m-aș apăra sau dacă aș putea executa un astfel de lovitură și cum ar arăta aceiași mișcare executată de altcineva.
Cum a apărut conceptul Princess Warrior
Ioana: Din start focusul era pe găsirea a cât mai multe atletele ce aduc o schimbare în domeniul lor sportiv chiar și prin simpla lor prezență și activitate. Căutarea nu a început intenționat ci din simpla curiozitate de a simți că am o referință, acel “model de urmat” pe care îl căutăm când suntem tineri și ne simțim mai motivați și mai inspirați să continuăm sau să încercăm.
Cred că o dată ce eram curioasă de traiectoria femeilor din sport, pur și simplu s-a dezvoltat natural, ajungeau la mine tot mai multe știri sau evenimente, recorduri de tot felul, lupte și realizări. A fost și este greu să te rezumi la un singur film, un fel de un singur episod cu atâtea atlete minunate, de toate vârstele care pur și simplu își doresc o anumită traiectorie în carieră, au o pasiune sau își creează un stil de viață ce le permite să fie mai aproape de cine sunt ele cu adevărat, să își asume riscuri și frici, îndoieli și câteodată să simtă că din păcate par a fi împotriva tuturor. Poate fi și un mecanism de a face față unei situații, a unui context dificil sau restrictiv. Prin urmare cred că e naturală decizia de a realiza un serial.
Cred că încă mă simt tot la start, că abia începem, că mai sunt multe de explorat și că abia acum reușim să facem publice primele noastre demersuri în a dezvolta proiectul însă abia aștept să se așeze și să cunoaștem cât mai multe atlete cu perspective diferite.
Castingul
Ioana: Ebru și Cristiana sunt pur și simplu protagonistele din propriul lor demers și sunt destul de generoase să ne permită să asistăm, să fim martori în primul rând în acest proces al lor.
La Cristiana am ajuns prin Andreea Giuclea deoarece ea era referința mea ca jurnalist sportiv din România ce scria despre femeile în sport cu o atenție la detalii incredibilă, creând povești multifațetate și complexe ce au rămas aproape de mine. Iar Ebru este foarte cunoscută în cercurile de yacthing și am ajuns la ea prin soțul Cristinei, producătoarea acestui proiect, ce practică sailing, am discutat cu tatăl lui Ebru, apoi am avut un call pe zoom pentru a-i povesti despre proiect.
Cred că acest “casting“ e invers realizat, eu dau mai mult un casting de încredere, și desigur dacă e de interes pentru ele acest tip de proiect exact în acest moment.
Primele curse
Cristiana: Încep prin a spune că atunci când eram mică nu am avut niciun contact cu motorsportul, visam să mă fac medic veterinar. Nici măcar când m-am făcut mare nu visam să devin pilot de raliu. Am absolvit liceul de mate-info Tudor Vianu, apoi am studiat în paralel două facultăți la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu din București”, Urbanismul și Arhitectura, pe care le-am absolvit în 2014, respectiv 2017.
Motorsportul l-am descoperit întâmplător și destul de târziu, la 21 de ani, când am fost copilot-invitat la o etapă de viteză în coastă. Am fost fascinată de atmosfera de la curse, am urmărit cu atenție gesturile pilotului de lângă mine și nu mi-a fost deloc frică, așa că mi-am propus să încerc și eu să pilotez cândva, pentru că aveam deja permis de la 18 ani.
La primele curse totul a fost la nivel de hobby, pentru că nu vedeam cum asta ar putea fi un “job adevărat”. Pas cu pas, cu susținerea mamei mele și a primilor parteneri, am înțeles că pot transforma această joacă într-o carieră. La volan am simțit cu adevărat că pot să schimb lumea în bine, așadar am luat doar ce mi-a fost util din arhitectură și urbanism și mi-am urmat pasiunea pentru mașini.
Astăzi, sunt pilot de raliu și antreprenor, fiind vorba de un sport foarte scump. Crearea de conținut online este o activitate-suport pentru cariera sportivă, însă cel mai important este că mă ajută să îmi aduc povestea aproape de oameni care poate nu sunt pasionați de motorsport, dar găsesc ceva valoros și se inspiră din parcursul meu și din felul în care abordez fiecare pas sau depășesc provocările.
Este un echilibru dificil de menținut pentru că fac treaba mai multor oameni. Nu am impresar sau manager, eu mă ocup de toate activitățile: contracte cu sponsorii și obligațiile față de parteneri, creare de conținut, sunt speaker la conferințe, îmi planific cursele cu tot ce înseamnă logistică pentru deplasări, cazări, comunic cu echipa care ne pune la dispoziție mașina de curse și asistența tehnică la raliuri. Toate astea pe lângă partea de pregătire sportivă obișnuită: antrenamente fizice, pe simulator sau cu mașina, pregătire mentală, o rutină corectă.
Ebru: Cred că cele mai puternice și plăcute amintiri pe care le am au fost momentele de la concurs, unde m-am uimit și pe mine de cât de bine pot să merg. Am mai multe amintiri în care am simțit că m-am autodepășit. Dar cea mai puternică este atunci când eram la un concurs internațional la Malcesine, unde am mers extraordinar de bine, mult mai bine decât mă așteptam sau mersesem eu până atunci. Îmi amintesc că în ultima cursă am făcut o greșeală mare la început și am plecat ultima de la start.
Dar nu m-am dat bătută și am continuat să trag de mine să încerc să recuperez cât se poate de mult. Și concentrându-mă pe barca mea, să merg cât se poate de repede, am tot recuperat și recuperat, întreceam bărci din fața mea, deși ele îmi puneau capac, adică eu în spatele lor primeam vântul lor folosit, și am recuperat până la prima baliză undeva pe locul 15-17. Iar apoi, pe travers, am întrecut 3-4 bărci și am dublat următoarea baliză pe 12. Iar pe pupa am recuperat până pe locul 3, iar pe următorul strâns am depășit încă o barcă până când la linia de finish am trecut în același timp cu un alt băiat și am ieșit amândoi pe 1. Nu-mi venea să cred. Până când și antrenorul m-a felicitat pentru recuperarea enormă pe care am făcut-o după cel mai prost start pe care l-a văzut tot concursul.
Singura femeie la start
Cristiana: Când am debutat în Campionatul Național de Raliuri am fost singura femeie pilot la start, în 2016 și 2017. Am primit multă atenție din partea publicului și a mass-media, dar și reproșuri stupide că mă promovez “prea mult”, deși tot ce făceam era să răspund cu bucurie tuturor cererilor pentru interviuri sau apariții la TV. Dintotdeauna mi-am dorit să fim mai multe fete la start, să fim o normalitate a sportului și să dispară presiunea care vine la pachet cu statusul de excepție. Din păcate, în România încă există foarte multe stereotipuri de gen, nu doar în legătură cu mașinile, ci și în alte domenii.
Apoi în 2018, eu și copiloata mea de atunci, Diana Hațegan, am devenit primul echipaj feminin românesc care a concurat la un raliu în afara țării în ultimii 50 de ani, la Rally Sliven, în Bulgaria. Pentru mine a fost o descoperire surprinzătoare și o motivație să fac mai mult pentru reprezentarea feminină din motorsport, ceva mai presus de exemplul personal.
În martie 2019 am lansat platforma www.femeiinmotorsport.ro prin care promovez femeile cu diferite roluri în automobilismul și motociclismul românesc. Îmi place să văd că proiectul este o inspirație și o încurajare atât pentru tinerele care sunt la început de drum, cât și pentru cele care visează să se apuce de acest sport și au nevoie de un mic imbold.
Fiecare premiu sau recunoaștere a acestui proiect mă bucură nespus și îmi demonstrează încă o dată importanța unor astfel de demersuri pentru reducerea disparității de gen. Însă cea mai mare satisfacție vine de la fetele care se bucură să fie parte dintr-o comunitate mai mare și înțeleg că fiecare în parte suntem importante pentru progresul colectiv, indiferent de experiență sau palmares. Reprezentarea este primul pas esențial pentru performanța sportivă consecventă.
Perseverență & ambiție
Ebru: Am câștigat titlul de VICE-campioană mondială în 2014 la Zoom8. Am pierdut aurul în ultima zi. Îmi amintesc că eram foarte tristă, pentru că l-am pierdut la egal de puncte sau un punct. Dar asta e în sport. Ai zile bune și zile proaste și te antrenezi ca și zilele proaste să fie cât se poate de bune. Nu toate zilele poți să ajungi de pe ultimul loc pe primul, ca la cursa de care povesteam mai sus. Așa că trag tare să mă îmbunătățesc cât mai mult, ca performanța generală, pe parcursul competițiilor, care la noi durează o săptămână, să fie per total cât se poate de bună. Știu că la nivelul Olimpic, toate fetele au aceleași obiective ca și mine. Toți vrem o medalie Olimpică. Și admir perseveranța și ambiția lor pe care o împărtășesc cu ele.
Așa că eu admir pe oricine care luptă, muncește din greu și face sacrificii pentru a-și atinge obiectivul. Știu cât de greu e să înduri zile departe de casă, singură, sau să nu-ți permiți o pereche de încălțări pentru că mai degrabă îți trebuie o scotă sau niște scripeti, sau nu ieși în oraș timp de câteva luni ca să economisești bani să ai echipament bun pentru un concurs important. Te izolezi complet de lume pentru un vis pe care îl perseverezi, iar nu toată lumea înțelege sau te sprijină așa cum declară verbal. Cam toți sportivii de succes știu ce sacrificii mari înseamnă. Nu poți să devii un om deosebit dacă faci lucruri obișnuite.
Responsabilități
Cristiana: În primul rând, sunt fericită că mi-am urmat curiozitatea și visul și am deschis astfel un drum pentru fetele care vin din urmă și văd că pot visa oricât de mult și de departe, pentru că totul devine posibil prin muncă și pasiune. Când concurez reprezint valorile oamenilor și companiilor care mă susțin, parteneri naționali și internaționali care cred în mine și în importanța demersului meu. Responsabilitatea mea este față de ei și față de mine însămi: să nu renunț să cred în mine, să învăț din greșeli și să muncesc în continuare pentru a progresa către nivelul sportiv pe care îl țintesc.
În ciuda parcursului atipic către sportul de performanță, fac tot ce ține de mine să progresez cu resursele pe care le am la dispoziție. Este o competiție în care bugetul contează enorm, așa că eu aleg să mă compar în primul rând cu mine însămi, să îmi depășesc propriile limite. Chiar dacă e un sport “individual”, cu siguranță mă bucur să promovez România peste tot unde merg să concurez și să inspir viitoarea generație de sportive, fie ele din România sau din altă țară.
Pentru mine, este vorba în primul rând despre nevoia de reprezentare, fără de care nu poți avea performanțe. Însă mulți nu înțeleg că nu poți ajunge imediat de la 0 la 100, de la zero femei pilot la o femeie pilot care să aibă performanțe sportive excepționale, fără o susținere consecventă într-un sport în care rezultatele depind în mare parte de buget.
Ebru: Cred că ceea ce mă definește ca războinică este că eu dau totul din mine când sunt pe apă. Fie un concurs, fie antrenament, eu vreau să fiu cea mai bună. Sunt all in, ca la poker, pun totul în joc. Nu prea știu să mă relaxez sau să mă odihnesc pe apă. Când mai plimb lumea cu barca, mă plictisesc enorm. Vreau să mă întrec cu alții și să fim cei mai rapizi, pe când restul vor doar să se simtă bine și să se relaxeze… lucru pe care eu nu-l înțeleg. Eu vreau să fiu cea mai bună în ceea ce fac. Orice fac. Sportul de performanță este ca un drog, care îți dă ambiția asta să te autodepășești și să vrei să câștigi. Mi se pare un drog sănătos, față de altele. :)
Momente definitorii
Cristiana: Am fixat o serie de borne de-a lungul carierei mele, nu neapărat pentru că mi-am propus, ci au venit firesc ca rezultat al muncii și perseverenței mele.
După două sezoane complete (2017-2018), am obținut locul 5/13 în clasamentul general Cupa Dacia 2018. Asta deși în vara lui 2018 am avut primul abandon, m-am răsturnat pe o probă de macadam și mi-a fost frică să revin la volanul mașinii de curse, am vrut să renunț. Am avut alături oamenii potriviți care m-au ajutat să trec peste moment și să înțeleg că aceste accidente fac parte din proces.
Sezonul 2019 l-am început cu un podium, locul 2 general Cupa Dacia, devenind prima femeie pilot care urcă pe podiumul general în toate cele 13 ediții de până atunci ale cupei monomarcă.
Urmărind pe social media alte fete pilot care concurau la nivel internațional, m-am gândit că e un moment bun să fac și eu pasul către Campionatul European, pentru că îmi doream să văd care este nivelul competițiilor. Așadar debutul meu în European, în 2019, a pornit dintr-o curiozitate. Cea mai mare satisfacție am avut-o când am încheiat atunci ERC Rally di Roma Capitale pe podiumul dedicat fetelor și pe locul 8 la clasă, fiind primul meu raliu cu acel model de mașină. De reținut că în raliuri nu există campionat de fete, singura diferență între clasamente o fac specificațiile tehnice ale mașinilor de concurs.
Lucrurile au stat puțin altfel în 2022, debutul în mondial la Raliul Croației fiind cea mai dură și valoroasă lecție pe care am trăit-o până acum în raliuri. Am avut un accident la mare viteză chiar în primii kilometri, deși ne-am descurcat bine la antrenamentele oficiale. Echipa tehnică a reparat mașina și am concurat în a doua și a treia zi, terminând cu bine raliul. Mi-a fost foarte greu să pilotez pentru că îmi era frică, nu mai aveam deloc încredere în mine, în mașină sau în dictare. Cea mai mare satisfacție am avut-o când am ajuns la finish, pentru că mi-am demonstrat că pot să trec peste orice și pot să reușesc orice îmi propun, indiferent ce provocare apare pe parcurs. Am fost impresionată de susținerea și încurajările primite de la organizatori, arbitri, voluntari și spectatori. Am fost singura fată pilot la start și mulți m-au felicitat când am ajuns la final.
Am înțeles și mai bine că reprezentarea femeilor este importantă pentru că inspiră, motivează și schimbă perspective, în special într-un sport care are în teorie oportunități egale pentru bărbați și femei, însă în realitate suntem încă privite ca excepții. Uitându-mă în urmă, văd cât de important a fost să am 100% încredere în visul meu, să muncesc ca să îmi ating obiectivele indiferent de zgomotul din jur. Iar asta mă motivează mai departe.
Spre Jocurile Olimpice 2024 din Paris
Ebru: Vreau să devin cea mai bună. Îmi aduce o satisfacție enormă. Nu știu de ce, dar sunt sigură că nu sunt singura sportivă care resimte asta. La yachting se spune că cel mai bun din lume este cel care ia aurul la Jocurile Olimpice. Deoarece este un antrenament fizic și psihic pe care îl faci în pregătire pentru acea săptămână de concurs.
Patru ani te antrenezi de fapt ca să performezi o săptămână, cât mai bine, la Jocurile Olimpice, unde toți ochii sunt pe tine și toată țara te sprijină. Și eu vreau să-mi fac țara cât mai mândră și să arăt cât de bine merge România la yachting. Vreau să documentez munca din spatele unei campanii Olimpice, și mai ales pentru cineva care vine dintr-o țară fără succese anterioare la un nivel așa înalt. România acum stabilește cu mine tiparul pentru a cucerii o medalie Olimpică la yachting.
Cum te-ai decis să faci parte din filmul Warrior Princess
Cristiana: Toate experiențele de până acum mi-au cristalizat misiunea mea de a folosi sportul ca un catalizator pentru schimbare. Mai presus de trofee, sportul are puterea de a inspira, de a te ridica și te a te ajuta să îți găsești curajul și creativitatea. Și eu mă inspir din felul în care alți sportivi trec peste provocări și prejudecăți. Însă nu ne putem atinge potențialul maxim dacă nu vedem jumătate din populație, așadar reprezentarea feminină este în centrul misiunii mele.
După ce am văzut trailerul Warrior Princess, am fost impresionată să văd cum poveștile noastre se întrepătrund, iar eu și Ebru parcă ne continuăm una alteia frazele, fără să ne cunoaștem. Suntem parte din același demers care aduce perseverența individuală laolaltă cu magia solidarității.
Ebru: Proiectul "Warrior Princess" se concentrează pe femei deosebite în domenii deosebite pentru ele. Adică sfărâmarea stereotipurilor și stabilirea de exemple. Sper ca pe viitor să motiveze mai multe femei să-și atingă obiectivele și să nu lase stereotipurile sau opiniile altora să le afecteze pasiunea pe care o au pentru proiectul lor.
Sper ca lumea să fie inspirată din "Warrior Princess" să vrea să devină din ce în ce mai bună și orice treabă pe care să o facă să o facă cât mai bine. Cred că atât societatea cât și progresul umanității vor beneficia de un astfel de mindset.
Un proiect feminist și curajos
Ioana: Cred că în unele situații deschiderea către anumite teme și abordări crește, sau măcar curiozitatea în timp ce în timp ce în alte situații același subiect, prezentat altor insituții de finanțare este minimizat, discreditat sau chiar cenzurat. Nu cred că se poate ști, însă într-adevăr există un flux de proiecte din ce în ce mai bune și mai curajoase în această zonă, însă nu înseamnă că toate și sunt acceptate de un public mai larg; subiectul feminismului mai ales a celui intersecțional e mai ușor de discutat și abordat aici în acest interviu decât după o proiecție sau pe stradă.
Vizibilitatea unei forme de feminism a crescut însă nu neapărat și practicarea unui feminism incluziv; actiunile luate in directia asta în inițiative și proiecte pot fi câteodată superficiale, fie că sunt docile sau normative.
Planuri
Ioana: În viitorul cel mai apropiat îmi doresc să pot să petrec mai mult timp cu proiectele pe care le derulez, care acum au prins elan; aș vrea să le pot acorda atenția cuvenită și spațiu de desfășurare fără să mai iau alte proiecte, sau cel puțin nu proiecte așa de mari.
Spațiu Incert e format împreună cu partenerul meu de viață ca o identitate prin care să abordăm crearea Muzeului Pierderilor Ambigue. Acest duo ni-l imaginăm modular, ca un colectiv ce își creează colaborări în funcție de proiect. Primul nostru proiect a fost Solitar, un proiect pilot destinat îngrijitorilor la domiciliu pentru a identifica diferite tipuri de pierderi incerte și modalități de a trăi cu acestea. Acum vrem să ducem mai departe acest demers pentru a explora pierderile nu doar în contextul de îngrijire, a relației îngrijit-îngrijitor ci și pierderile climatice, de identitate și așa mai departe. Pe termen lung sperăm să creăm împreună cu diferite comunități ritualuri care să ne ajute să procesăm aceste pierderi și să trăim cu ele.
La ArtsLink am aplicat la îndemnul unei prietene dragi, Andreea Lăcătuș și deși ea abia se întoarce din State, nu știu ce va însemna în mod concret. Însă știu că e o rezidență ce selectează creatorii și demersul lor, nu un proiect. Rezidența online începe în mai și cea din State, e programată pentru luna octombrie.
Cristiana: Pentru 2024 am un obiectiv foarte clar: să concurez un sezon complet în Campionatul European de Raliuri, opt raliuri. Acum muncesc pentru a construi noi proiecte și parteneriate care îmi pot asigura un parcurs corect, consecvent, fără compromisuri în ceea ce privește antrenamentele sau constanța cu care particip. Îmi doresc să devin mai rapidă și să urc pe podiumul clasei la care concurez, iar în următorii doi-trei ani obiectivul este să trec la o clasă superioară de mașină și să concurez un sezon complet în Campionatul Mondial de Raliuri FIA WRC - nu știu încă cum o să fac asta, dar sunt convinsă că voi reuși.
Background
Ioana Țurcan este cineast, artist interdisciplinar și producător cultural, cu o educație formală în Cinematografie, Fotografie și Media, un masterat de Film Documentar și un program MFA în Producție de Film, realizat în cadrul bursei Fulbright.
Documentarul ei de mediu metraj, The Other Life of Charon (2015), a fost nominalizat la categoria Cel mai bun scurtmetraj la Premiile Gopo România iar scurtmetrajul de ficțiune Empiric (2021), despre o tânără muncitoare din perioada comunistă, a fost prezent în peste 30 de festivaluri.
Ioana lucrează și cu formate experimentale și medii performative, creând expoziții pentru galerii și spații publice pe diferite teme legate de ecosistem, constelații familiale și procesul de adaptare la o pierdere ambiguă. În ultimii ani a co-dezvoltat inițiative locale facilitând ateliere de fotografie analog, scriere creativă, sport de contact și cinematografie.
Din 2021 face parte din duo-ul Spațiu Incert, abordând subiecte legate de îngrijire, pierderea, ritualuri și dependența fizică în proiecte precum Solitar și Punctul de Fugă/Vanishing Point. În 2022, împreună cu colectivul transnațional de artiști, an office, a dezvoltat activări site specifice prezente la Documenta 15 (Germania), Fotograf Festival (Republica Cehă) și Centrul de Proiecte (România).
Ioana face parte din programul ArtsLink International Fellowships: US Residency, 2024.
Cristiana Oprea este prima româncă pilot care a concurat în Campionatul European și apoi în Campionatul Mondial de Raliuri. Cristiana are un parcurs atipic în sport nu visa să devină pilot de curse. A absolvit două facultăți la Universitatea Ion Mincu din București, arhitectură și urbanism, apoi și-a urmat pasiunea pentru mașini și și-a transformat-o în carieră, cu certitudinea că la volan poate „schimba lumea în bine”. În 2019 a fondat platforma Femei în Motorsport, prin promovează femeile din automobilismul și motociclismul românesc.
Mai presus de trofee, crede că performanța este un catalizator pentru schimbare, iar primul pas către performanță în sportul feminin este reprezentarea. De aceea împărtășește povestea din motorsport în mediul online, cu misiunea de a inspira următoarea generație de sportive să aibă curaj să își urmeze visul.
În 2022 a făcut pasul definitiv către competițiile internaționale și a concurat alături de copilotul Alexia Parteni într-un format hibrid: în Campionatul European de Raliuri și în Opel Cup, singurul campionat 100% electric de raliu din lume, promovând astfel și mobilitatea electrică și sustenabilitatea. Pentru 2024 are un singur obiectiv, posibil cu susținerea vitală a partenerilor și sponsorilor: să concureze un sezon complet în Campionatul European de Raliuri, unde are certitudinea că poate avea o evoluție consecventă și să demonstreze că un echipaj feminin de raliuri poate fi competitiv într-unul din puținele sporturi în care bărbații și femeile concurează de la egal la egal, în același clasament.
Ebru Bolat practică yachting de performanță reprezentând România. În trecut, a obținut titlul de campioană europeană la clasele Zoom8 și Optimist, precum și locul de vicecampionă mondială la Zoom8. Anul 2015 i-a adus pe locul 2 la Campionatul European Zoom8 și pe locul 5 la Campionatul Mondial. În 2016, am ocupat locul 6 la Campionatul European de Tineret la clasa 29er.
În prezent, deține titlul de campioană națională la clasa Ilca 6 la fete senioare, o clasă olimpică, și se află în top 50 mondial.
Ebru își propune să schimbe popularitatea yachtingului în România. Vrea să inspire cât mai mulți români să descopere acest sport și să îl iubească. Cu toate că fondurile sunt limitate, crede cu tărie că poate concura la nivel internațional și să califice România la următoarea ediție a Jocurilor Olimpice din 2024, de la Paris.
Echipa Warrior: Princess
RAZVAN CHIRILA – Operator cameră
CARMEN TOFENI – Operator cameră
RAREȘ DIACONU – Asistent cameră
LAURENȚIU COȚAC – Sunet
CONSTANTINE MINOV – Fotograf
CREIONETICA – Comunicare
CRISTIANA BUCURECI – Artist colaje
MARIA ZAHARIA – Montaj video
ROXANA CRISAN – Manager de proiect
ADRIAN BILA – Coordonator de proiect
CRISTINA BADEA – Producător
Platforma Princess: Warrior este produsa de Adenium Film. Proiectul este co-finanțat de AFCN Administrația Fondului Cultural Român.
