Stabilită în Berlin, artista vizuală Patricia Moroșan expune zilele acestea la București prima expoziție personală în România, în cadrul Salonului de Proiecte. „(I) Remember Europe” explorează conceptul granițelor arbitrare, din perspectiva multiplelor „centre geografice” ale Europei.
În 2016, Patricia descoperea pe internet o informație din care afla că centrul geografic al Europei se află într-un sătuc lituanian, lângă Vilnius. Cercetând această știre, a aflat că există, de fapt, mai multe țări care pretind că găzduiesc centrul geografic: Lituania, Polonia, Germania, Belarus, Estonia, Slovacia și Ucraina. I-a venit ideea să realizeze o călătorie-proiect către cele șapte centre georgrafice europene, pe care a transformat-o într-o investigație subiectivă bazată pe legăturile emoționale dintre oameni și mediul în care trăiesc.
Lucrarea expusă zilele acestea la București îmbină fotografiile Patriciei Moroșan cu imaginile captate de oameni din locurile documentate, care au primit aparate foto de unică folosință și au fost rugați să elaboreze niște scrisori vizuale din locurile natale.
"Proiectul este mai puțin o încercare de a înțelege esența unei presupuse identități europene, cât o dorință de a renunța la o astfel de idee pentru a descoperi, cu fiecare întâlnire, noi centre care, la rândul lor, desemnează noi "margini ale lumii", noi spații intermediare", spune Patricia.
Expoziția artistei Patricia Moroșan, „(I) Remember Europe”, se poate vedea până pe 3 decembrie la Salonul de Proiecte.
Reintalnirea cu Romania
Am reluat legatura cu Romania in 2019 si de atunci expun in fiecare an in Bucuresti, majoritatea fiind insa expozitii de grup (la MNAC, MARe, Galeria 2/3, Switch Lab). Ultima oara am venit in martie anul acesta pentru expozitia de grup “Ce-i de vazut.Fotografia in Romania dupa 2000” de la MARe, institutie care din pacate este o mare dezamagire din perspectiva unui artist. “(I) Remember Europe” din cadrul proiectului artistic Centrul se destrama este prima mea expozitie solo in Romania si ma bucur enorm, ca este gazduita de Salonul de Proiecte, care este din punctul meu de vedere unul dintre cele mai valoroase proiecte curatoriale care exista in Bucuresti.
Publicul român și comunitatea creativă din București
Urmaresc cu mare interes ce se intampla in comunitatea creativa din Romania si de multe ori imi pare rau ca nu sunt la fata locului sa particip zi de zi la pulsul creativ al momentului. Pare ca, de cativa ani exista o diversificare in comunitatea creativa independenta si ma bucur mult ca se intampla lucrul asta.
Din pacate, comunitatea creativa este in continuare lasata sa existe intr-o precaritate financiara de neimaginat pentru cineva care traieste in afara tarii si vede si alte realitati culturale; iar in dezvoltarea ei pare, ca nu exista o structura de sustinere reala. Sper ca politica culturala din Romania sa inteleaga intr-o buna zi cat de valoroasa este comunitatea creativa contemporana si sa investeasca intr-o existenta culturala diversificata.
Cum s-a născut „Centrul se destramă”
Anul trecut am publicat a doua mea carte de artist la editura Fotohof in Austria. Dupa lansarea cartii la Paris Photo in noiembrie 2022, am inceput sa gandesc impreuna cu galeria mea din Berlin o expozitie solo intineranta, in cadrul careia sa prezentam si cartea. Am inceput cu expozitia proiectului in Berlin, apoi in Paris. In paralel am inceput anul acesta sa lucrez cu Antje Ehmann, care a curatoriat programul de film prezentat la institutul Goethe.
In cadrul acestui program este prezentat si un fragment din lucrarea mea “Telepoetics”. Programul de film “Borders and Barriers / Tresshold and Separations” a fost intital aratat pentru prima oara in aprilie 2023 la festivalul de arta video din Gabes/Tunisia. Centrul se destrama s-a nascut dintr-o colaborare cu producatoarea creativa, Bianca Oana, impreuna cu care ne-am gandit sa prezentam in Romania un proiect mai complex, care sa uneasca expozitia mea solo cu programul de film si lucrarea lui Anca Benera & Arnold Estefan.
Lucrările din expoziția solo „ (i) Remember Europe”
In 2016 am descoperit o informație ciudata pe un website, care susținea că centrul geografic al Europei se află într-un sat de lângă Vilnius, in Lituania. În timp ce cercetam această afirmatie curioasă, mi-am dat seama că există mai multe țări care pretind că se află în centrul geografic al Europei. Cele sapte presupuse centre geografice sunt situate chiar in șapte țări diferite, anume: Lituania, Polonia, Germania, Belarus, Estonia, Slovacia și Ucraina – si fiecare dintre ele indica acest lucru cu propriul monument. Acest lucru mi s-a părut o contradicție fascinanta, care m-a făcut să realizez că, o calatorie-proiect catre cele sapte centre geografice al Europei este in sine o cautare existentiala, in demersul careia ideea de centru devine o metafora poetica-politica.
Deoarece există diferite metode de calculare a centrului geografic, mai multe locuri revendică acest titlu. Schimbările sale de la un loc la altul nu sunt doar rezultatul "marii" istorii, ci și al mișcărilor și ajustărilor trăite zilnic de toți cei care cutreieră aceste țări. Proiectul “(I) Remember Europe”este mai puțin o încercare de a înțelege esența unei presupuse identități europene, cât o dorință de a renunța la o astfel de idee pentru a descoperi, cu fiecare întâlnire, noi centre care, la rândul lor, desemnează noi "margini ale lumii", noi spații intermediare. Având în vedere acest lucru, in lucrarea aceasta merg dincolo de definițiile politice și explorez psihicul uman.
Paradoxul celor șapte centre geografice m-a fascinat încă de la început, deoarece subliniază existența unor realități simultane și paralele în Europa. In calatoriile pe care le-am facut timp de doi ani (2017-2018) catre centrele geografice, am descoperit ca realitatea unei țări precum Lituania, care definește semnificația "Europei" prin apartenența sa la Uniunea Europeană, este foarte diferită de realitatea țării vecine, Belarus. Există istorii diferite, atât geografice, cât și politice. Cu toate acestea, aceste locuri sunt legate între ele nu numai prin faptul că au în comun o identitate europeană, ci și prin faptul că există experiențe umane fundamentale comune care ne traversează existența. Emoții precum singurătatea și dezorientarea sunt universale, deși realitățile care le provoacă pot fi diferite.
Călătoria în centrele Europei a fost și călătoria mea dinspre "Vest" (din Berlin) spre "Est", care mi-a adus, la nivel personal, întâlniri cu amintiri din copilărie. În timp ce călătoream în Europa de Est, am recunoscut atmosfere sau situații care au fost si ai ramas alocuri ca un construct comun ce traverseza toată Europa de Est: un fel de teren comun de experiență și memorie și reprezentări ale Europei ramas din perioada Războiului Rece: care ne bântuie și acum. Dar, pentru mine, "Estul" și "Vestul" sunt doar ficțiuni, construcții istorice care au fost create la granița subțire dintre realitate și ficțiune. Acest aspect de documentare a realității și de creare a unei ficțiuni este un element important în proiectul meu (I) Remember Europe.
Procesul creativ, de la idee până la ceea ce se vede
Pentru proiectul (I) Remember Europe, m-am referit la centrele geografice în termeni de psihogeografie. Aceasta înseamnă că am fost interesata să reflectez asupra subiectului într-un mod emoțional. Proiectul meu a devenit atât un documentar, cât și o investigație subiectivă, bazată pe legăturile emoționale dintre ființele umane și mediul lor fizic. În afară de geografie, principala mea fascinație constă în ideea de centru, de apartenență și de excludere. Acest lucru conferă proiectului meu o dimensiune existențială, pe lângă semnificația sa politică. El indică vremurile actuale, dar încearcă și să le transcendă.
Am inceput sa calatoresc si sa fotografiez in martie 2017 si am terminat de fotografiat in septembrie 2018. In principiu am gandit proiectul de la bun inceput precum o carte de artist, care reunește mai multe elemente. Lucrarea îmbină fotografiile mele cu foile de contact (trimise de șapte protagoniști diferiți care locuiesc în aceste locuri). Acestor sapte protagonisti, le-am dat aparate foto de unică folosință atunci când am vizitat aceste locuri și i-am rugat să-mi "scrie" scrisori vizuale.
Apoi exista o parte de cercetare artistica, monumentele cu istoria lor, un jurnal de calatorie si texte scrise de curatoarea Marta Jecu si Sonia Voss si o serie de harti brodate. Incepand din 2019 am expus proiectul colectiv de multe ori in mai multe tari, inclusiv la renumitul festival Rencontres d’Arles. In 2019 am castigat premiul juriului in Montpellier; iat proiectul a fost nominalizat ulterior la mai multe premii in Germania. In Germania si Franta au existat si niste achizitii de lucrari din acest proiect. In 2021 am inceput sa lucrez cu editura Fotohof din Austria pentru publicarea cartii, pe care am lansat-o in noiembrie 2022 la Paris Photo. In momentul actual cartea a castigat premiul juriului din Maribor – Slovenia si este nominalizat pentru premiul de carte germana – in categoria carte fotografica de artist. Dupa cum am mentionat mai sus, am gandit expozitia ca fiind intineranta.
Din expozitia colectivă „Borders and Barriers – Thresholds and Separations”
In expozitia colectiva de la Pavilionului institutului Goethe arat un fragment din lucrarea Telepoetics, pe care am dezvoltat-o in 2020/2021 impreuna cu Bianca Oana. Lucrarea s-a nascut dintr-o nevoie de a depasii prin metode artistice distanta din pandemie. Este mult de povestit despre lucrarea asta, dar in principiu lucrarea s-a dezvoltat dintr-un experiment telepatic care s-a derulat timp de 8 luni si care are la baza un text al filosofului Jacques Derrida. Lucrarea este o manifestare lirica a unei prietenii profunde cu Bianca Oana.
Înapoi în timp, cum a început legătura ta cu artele vizuale
Am inceput legatura cu artele in primul rand printr-o relatie poetica cu mediul meu inconjurator. In Berlin m-am imprietenit cu fotografi din colectivul francez Temps Zero, in cadrul caruia ulterior am devenit si eu membra si co-curatorare a expozitiilor colective. Prietenia cu fotografii din Temps Zero au marcat estetica si sensibilitatea mea. M-am indreptat catre fotografia ca experienta senzoriala, empatica, introspectiva. Dupa ce am studiat filmologie si istoria artei la Berlin, mi-am continuat studiile in fotografie la Ostkreuzschule Berlin si Academia de Arta din Leipzig.
Cu ce pleci din această intalnire cu Bucureștiul
Plec din Romania cu o mai mare dorinta de colaborare cu comunitatea creativa din Romania si sper ca in viitor sa revin mai des. Deocamdata ma aflu intr-o rezidenta de artist in Suedia, si anul viitor voi fi o mare parte din an intr-o rezidenta in Franta. Impreuna cu editura franceza sun/sun editions, planuim sa lansam cartea de artist “Telepoetics” la Paris Photo 2024.
