Când un actor din provincie este ocolit de succes și ignorat de un mare regizor din teatrul în care lucra, ce-i mai rămâne de făcut decât să dea curs unei provocări neobișnuite? Alex, personajul principal interpretat de Vlad Logigan în filmul „Visul”, ajunge să lucreze cu câțiva deținuți pentru a face împreună un spectacol de teatru inspirat de „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare.
De la primele întâlniri, până la prezentarea spectacolului, Alex trece printr-un șir de întâmplări și viața sa se schimbă. De partea cealaltă, în timp ce deținuții își croiesc personajele, se gândesc și la câteva scenarii de evadare.
Filmată într-o închisoare, pelicula regizată de Cătălin Saizescu („Scurtcircuit”, „Milionari de weekend”), după un scenariu de Gabriel Gheorghe („Groapa”), aduce în fața publicului dificultățile cu care se confruntă un actor în munca sa și vorbește, totodată, despre acceptare, prietenie și modul în care arta poate schimba destine. Produs de Nerv Film şi distribuit de Bold Film Studio, filmul întră în cinematografe pe 12 decembrie și îi mai are în distribuție pe Georgiana Saizescu, Silviu Mircescu, Ștefan Lupu, Florin Piersic Jr.
"Alex încearcă. Și ne plac oamenii, personajele care încearcă, ne place să ținem cu cineva care încearcă, ne place să vedem că reușește un om care a tot încercat și a tot încercat, când are un scop bun", spune Vlad.
În continuare, povestim cu Vlad Logigan despre cum trăieste el bucuria și generozitatea în teatru, lucruri pe care și personajul său din „Visul” le caută.
Ce te provoacă zilele astea ca actor
Rolurile, personajele, întâlnirile cu colegii actori, cu regizorii, cu scenariile sau piesele, cu povești noi, pe care nu le-am mai jucat sau spus. Toate astea mă provoacă și mă bucură. Nu știu dacă îmi lipsește ceva, când am atatea motive să mă bucur.
Înapoi în timp, la începuturile în actorie
Nu aveam așteptări anume, doar o mare bucurie că aveam o șansă să fac asta toată viața. La debut tremuram, și înainte să se ridice cortina mi-am dat seama că tremur și mi-am zis o să se vadă că tremur, ce fac? Și m-am ținut cu mâinile de reverul sacoului cu care eram îmbrăcat, sperând să nu se vadă, dar n-a mers. S-a ridicat cortina și tremura tot costumul. După, m-am certat pe mine și mi-am promis să nu-mi dau voie să mai tremur așa niciodată. Și a mers.
Cum este acum, după ce ai căpătat experiență pe scenă, în film
Odată cu experiența, devine complexă actoria și felurile în care poți creiona un personaj și spune o poveste. Și asta e frumos, e provocator, te ține în priză într-un fel foarte interesant. Viața de actor din România? E frumoasă. Cel puțin a mea e. Joc personaje foarte diferite, la mai multe teatre, în filme, și mă bucur de ele. Provocarea mea e să nu fiu la fel, să nu poți spune înainte să vezi filmul sau spectacolul, ah, știu cum o să joace. Frumos e să reușesc asta, ușor.
Cum ai ajuns să lucrezi cu regizorul Cătălin Saizescu și să joci personajul principal în „Visul”
M-a chemat la casting, să dau probă. Nu ne cunoșteam, deși cu actrița Georgiana Saizescu, soția lui, am fost coleg de clasă în facultate. Ne-am cunoscut la probă. Mi-a dat câteva indicații, am încercat să le fac, am propus și eu o doză de naivitate personajului, care mă gândesc că i-a plăcut din moment ce mi-a dat rolul. Am lucrat foarte bine cu Cătălin, am descoperit un om minunat și un regizor foarte bun. Știe ce vrea și e deschis să audă și perspective la care nu se gândise. Mai e cate un regizor încuiat în viziunea lui și nu vrea să audă nimic altceva, ori mie îmi place să fiu creativ, să propun idei și perspective noi, să fie un tango între actor și regizor, artistic vorbind, un dans pe care nu știm cum îl vom dansa, dar ne lăsăm duși de muzica și de dansul celuilalt. Și aici a fost un dans frumos.
Scenariul. Ce te-a atras la el
E scris ca o comedie, dar am simțit că un plus ar fi să aducem o notă de duioșie, de candoare, care într-un moment sau în altul al filmului, poate crea emoție în spectator. Desigur, partea comică rămâne acolo, în fond e o comedie și își face treaba în acest sens, oamenii râd, aplaudă, se distrează. Pe lângă asta, mă bucur că filmul vorbește și despre acceptare, îngăduință, cu delicatețe.
Experiențe din viața ta de actor la care ai apelat pentru a-l crea pe Alex
La toate personajele folosești experiențe din viața ta sau analogii. La Alex am simțit din scenariu că este plămădit din materialul acela din care sunt făcuți oamenii buni, oamenii aceia care chiar și când se supără, nu te poți supăra pe ei. Plus că Alex încearcă. Și ne plac oamenii, personajele care încearcă, ne place să ținem cu cineva care încearcă, ne place să vedem că reușește un om care a tot încercat și a tot încercat, când are un scop bun.
Momente din cariera ta de până acum când, la fel ca Alex, te-ai simțit într-un impas
Am muncit și mi-am ținut în viață încrederea că impasul acela va trece, că e doar un moment, și că toate momentele trec. Niciun drum nu merge doar la stânga, și chiar dacă uneori nu vedem pădurea de copaci, pădurea e acolo, nu avea unde să plece.
Personajul tău din „Visul” le zice deținuților să se bucure de teatru, de scenă. Pe tine cum te bucură teatrul?
Oricând joc, oricând am spectacol mă bucur. Mă bucură jucatul, momentele în care ești pe scenă, o sală de oameni se uită amuțită la poveste, și îi emoționezi sau îi faci să râdă. Pentru mine, teatrul nu e ce se întâmplă pe scenă în timpul spectacolului, ci o comunicare nevăzută, nevorbită, între public și actori.
Generozitatea între colegi, față de public, despre care amintește și Alex
Fară generozitate, „viața e pustiu” ca să zic așa. E ca și cum te duci la o petrecere fără muzică. Dansul parcă nu mai e așa interesant dacă nu e muzica, nu? Așa e și cu generozitatea față de colegi și de public, se poate fără, dar ce frumos e cu!!!
Lucrul pe set cu ceilalți actori, cu colegul de teatru Ștefan Lupu, cu Silviu Mircescu căruia i-ai predat actorie
Da, Ștefan îmi este coleg la Teatrul Mic, dar nu lucrasem încă împreună, eu sunt venit mai recent în trupa de la Mic, iar Ștefan e veteran, ca să zic așa. E un partener foarte bun, generos, cu care aș mai lucra oricând. Silviu de asemenea, actor foarte bun, e prima oară când filmam împreună și ne-am bucurat de întâlnire. Întâmplări de pe platou au fost destule, ar fi greu de ales, ne-am amuzat și distrat unii cu alții în foarte multe momente, însă povestite nu știu cât haz au, erau multe glume de moment.
Arta ca generator de schimbare. Crezi că are puterea de a schimba destine?
Da, sigur că da. Inclusiv pe al meu, pentru că mă gândeam la un moment dat să mă las și să fac poate o altă meserie. Și i-am văzut într-un spectacol pe Marian Râlea și Mariana Mihuț, erau minunați, am plâns până acasă și mi-au reamintit de ce mă făcusem actor. Sau, o altă întâmplare - o doamnă, după un spectacol la Brașov, scrie vă mulțumesc! În șervețelul acesta am râs și am plâns cât nu credeam că se poate într-un șervețel.
Cu ce speri să rămână publicul
Nu sper, știu că vor râde, că se vor amuza, și sper, poate să fie ceva mai îngăduitori apoi, în viețile lor.
Proiecte de film și teatru mai departe
Sunt superstițios, nu anunț niciodată. N-am fost dintotdeauna așa. Am spus odată într-un interviu că repetam la un spectacol și când a ieșit interviul, spectacolul din varii motive, nu s-a mai făcut. Așa că am decis să nu mai zic. Anunț cu bucurie când e proiectul gata, când iese la public. Până una alta, vă invit să vedeți „Visul” și vă aștept la teatru la spectacole.
