[Povești de fotografi] Vlad Cioplea: Să fii fotograf pe un platou de filmare înseamnă să fii ninja, să te dai pe silent şi invisible mode ca să nu te vadă nimeni

Fotografiile în care sunt oameni, cadrele ce spun povești și care, fără să știe ceva despre personaj sau context, împing privitorul să-și imagineze o poveste sunt aproape de sufletul fotografului Vlad Cioplea. A fost înconjurat de mic de aparatele foto ale părinților săi și ale mătușii. În plus, vacanțele de vară le petrecea printre decoruri de film și în laboratoarele foto unde mătușa sau mama sa developau filme non-stop. A luat contact cu lumea filmului și i-a plăcut. L-a atras și fotografia, așa că astăzi le îmbină: este unul dintre fotografii cunoscuți în industrie pentru cadrele pe care le trage pe platourile de filmare din România.

"Până să devin fotograf am luat la rând aproape toate job-urile de pe un platou de filmare, ceea ce m-a ajutat foarte mult mai târziu pentru că am înțeles exact care este dinamica și workflow-ul de pe set și am respectat fiecare meserie în parte pentru că ştiam cât de importantă este".

Cu fotograful Vlad Cioplea povestim în continuare despre fotografiile din producțiile de film, rețeta portretelor bune și fotografia comercială.

Din biografie

M-am născut în București, dar am copilărit în Buftea pentru că ai mei lucrau la Studiourile Cinematografice din Buftea. Am terminat Facultatea de Imagine de Film și TV, iar în prezent sunt fotograf și director de imagine.

Descoperirea pasiunii pentru fotografie

De mic mi-a plăcut să fac poze, am fost înconjurat de aparate foto de la părinții și mătușa mea, iar odată cu angajarea părinților mei în domeniul cinematografiei am pătruns și eu automat în această poveste. Vacanțele de vară le cam petreceam printre decorurile de film, pe la grajdurile cu cai ale cascadorilor, în studioul mamei unde monta negativul și mai ales în laboratorul foto al mătușii mele care era fotograf și developa filme non-stop. Și nu a durat mult până să îmi dau seama că vreau și eu să am de-a face cu domeniul acesta, mi se părea magic cum fotografiile prind formă la developat.

Până să devin fotograf am luat la rând aproape toate job-urile de pe un platou de filmare, ceea ce m-a ajutat foarte mult mai târziu pentru că am înțeles exact care este dinamica și workflow-ul de pe set și am respectat fiecare meserie în parte pentru că ştiam cât de importantă este.

Povestea primului tău aparat de fotografiat. Primele fotografii

Primul aparat foto l-am primit de la mătuşa mea, era pe film şi făceam poze-experiment la orice prindeam, la peisaje, portrete, arhitectură. Dacă analizez acum acele poze fix asa mi se par, nişte poze experiment care m-au ajutat să deprind tehnica de fotografie, adică expunere, focus sau sensibilitatea filmului.

Primele poze îmi plac şi acum cel puțin la fel de mult pentru că reprezintă ceea ce eram atunci ca fotograf, viziunea mea de atunci, şi acolo e touch-ul meu personal şi deşi poate unele nu sunt perfecte, de fapt, pentru mine sunt, că mă reprezintă în etapa de la momentul respectiv.

Iar primul aparat profi mi l-am cumpărat din multe economii strânse, iar în timpul liber începusem deja să mă gândesc tot mai mult la ideea de a face un proiect personal. Aşa a apărut 100 Friends, adică o serie de portrete în care mi-am propus să scot în lumină pasiunea prietenilor mei. M-am oprit pe la 50, din cauza lipsei de timp liber, dar mi-am propus ca în 2024 să îl continui cu un mic update, adică să transform citatul care să îi reprezintă, aşa cum l-am lansat, în povestea din spatele pasiunii.

Cum ai învățat să faci fotografie profesională

Ca să devin fotograful de azi m-a ajutat tot ce am învățat de la mătuşa mea, de la şcoală, dar mai ales spiritul autodidact şi autocritica pentru că mereu am fost propriul meu critic şi "duşman", iar parcă o voce din cap îmi şoptea tot timpul că "se poate şi mai bine". Mentor nu am avut, dar l-am urmărit pe Steve McCurry, mi-a plăcut stilul lui de fotografie-documentar, în plus, petreceam mult timp pe site-urile de profil. Si mi-am dorit mult să ajung să transform pasiunea pentru fotografie în job, să nu rămână doar pasiune, aşa că am ştiut că trebuie să o duc cât de sus pot eu.

Învățăturile fotografiei. Cum ți-a schimbat percepția asupra lumii

Fotografia m-a învățat să văd frumosul din orice, chiar dacă poate sună clişeic. Şi când spun asta mă refer la un alt proiect personal, "Poveşti din gară", care mi-a demonstrat că mulți oameni sunt super calzi, deschişi, dedicați, cu o grămadă de poveşti de viață foarte mişto. Am stat multe zile în Gara de Nord şi am cunoscut oameni din multe colțuri ale lumii cu care am vibrat. Cu mulți am rămas şi prieten. Cumva, prin poveştilrle lor am arătat latura blândă, empatică, amuzantă sau ambițioasă a oamenilor. Ce m-a bucurat la acest proiect a fost feedback-ul extraordinar din partea oamenilor de pe Facebook care a făcut ca aceste poze poveşti să ajungă organic la peste un milion de useri. Au vibrat atât de mult cu aceste poveşti încât proiectul a devenit şi carte. Colegii de la Editura Trei au publicat proiectul care cred că încă se găseşte în librării.

Fotografia m-a învățat şi că un cadru poate spune o poveste de o mie de cuvinte, iar ca privitor, om care nu ştie nimic despre personaj sau context, te împinge să îți imaginezi povestea pozei.

Primii bani câștigați din fotografie

Primii bani i-am făcut odată cu primul aparat cumpărat, când am şi început să lucrez cu agențiile de publicitate, cu casele de producție, iar odată cu fiecare proiect veneau altele noi pentru că, la fel ca în orice domeniu, recomandarea este sfântă şi am avut norocul să creez nişte relații cu oameni care au fost super încântați de colaborările avute. Primele fotografii au fost de design interior pentru revista ElleDeco, dar şi fotografia de platou de film, care a fost dragoste la prima vedere. Am avut norocul să încep direct la nişte producții străine în colaborare cu MediaPro Studios. La scurt timp au început să apară şi colaborările cu agențiile de publicitate.

Fotografiile pe care le faci în prezent

În prezent fac fotografie de platou la filme şi reclame, fac fotografii portret, de design interior sau shooting-uri în studio. Cumva, fotografia care implică oameni este aproape de sufletul meu.

Acum câțiva ani am fost într-o expediție foto în Africa, Tanzania, unde am stat aproape o lună în savană, dar mai ales în mai multe triburi de africani Massai sau vânători Hadzabe. A fost o experiență senzațională pe care îmi doresc mult să o repet pentru că fotografia-documentar este fabuloasă.

Ce presupune să fii fotograf pe un platou de filmare Ce ai voie să faci, ce nu

În primul rând, să fii fotograf pe un platou de filmare înseamnă să fii ninja, să te dai pe silent şi invisible mode ca să nu te vadă nimeni. Zic asta pentru că este super important să nu stai în linia de privire a actorilor. În viață poți da peste actori care iubesc aparatul foto, dar există şi mai mulți actori care nu iubesc deloc fotografii.

Overall, eu am fost un norocos şi mi-a cam ieşit până acum partea asta cu "pititea" pentru că au existat mulți actori care mi-au mulțumit la finalul filmului că le-am oferit spațiu, că nu am stat non-stop cu aparatul îndreptat către ei şi că i-am lăsat să se concentreze.

De exemplu, la secvențele care implică nuditate pe set intră doar un minimum de echipă, iar eu nu am voie să fac poze. Se întâmplă şi ca fotograful să fie un fel de sac de box pentru actorii nesiguri şi stresați. Am avut un singur moment neplăcut cu un actor mare, cunoscut, de la Hollywood, care m-a rugat să părăsesc setul pentru că avea un text mai mare de spus, nu îi ieşea cum trebuie, aşa că s-a răcorit pe singura persoană pe care putea să facă asta. Adică pe mine, deşi eram ascuns într-un colț. Iar de atunci lui nu i-am mai făcut poze pe set la acel proiect că nu am mai vrut eu. :)) Şi nu din ambiție copilărească, ci pentru că nu mi-a respectat job-ul, deşi eu l-am respectat pe al lui, pentru că la finalul zilei eu trebuie să livrez nişte poze bune care vor ajuta în promovarea producției.

Cum arată niște stills foarte bune? Ce cauți să surprinzi

Nişte stills spectaculoase ies când ai decor un decor frumos, nişte costume speciale, când actorii îți oferă momente şi le joacă special pentru tine, nu doar în fața camerei, iar aici contează foarte mult să te imprieteneşti cu ei. Brieful vine de la publiciştii cu care colaborez direct pe toată durata filmului. Ei îmi spun secvențele importante pentru ei, iar apoi totul ține de mine de cum pot să ofer prin poze toată "carnea" de pe set, de la cadre largi, la prim planuri. Adică toate tipurile de încadraturi, dar am de acoperit si decorurile şi detalii cu hero props, şi aici mă refer la recuzita cu care joacă actorii, de exemplu cutițe, inele, pistoale sau crucifix. La Wednseday, de pildă, am avut o serie de props pe care a trebuit să le pozez.

Filmele fotografiate în 2023

Anul acesta am făcut poze la o producție Disney, un serial "We were the lucky ones", "Moromeții 3", "Klaus şi Barosso", iar acum lucrez la un serial Netflix în care joacă Ana Ularu şi Florin Piersic Jr., "Subteran".

Fiecare proiect vine cu provocări diferite. Niciun proiect nu seamănă cu celălalt, de exemplu, "We were the lucky ones" s-a filmat în spații foarte mici, au fost multe situații tensionate, cu stări puternice, de la râs, la plâns, cu secvențe din al doilea război mondial. Actorii au avut nevoie de consiliere psihologică pe set pentru că jucau personaje care au trăit în perioada

Holocaustului. Iar în tot acest context, mi-a fost destul de dificil să îmi fac loc pe set astfel încât să nu devin şi eu un factor de stres pentru actori.

Pe "Moromeții 3" îl aşteptam pentru că fusesem şi la "Moromeții 2" şi mi-era dor să fiu pe set cu actorii de la filmul precedent, dar şi cu regizorul Stere Gulea şi Dom' Profesor, cum îi spunem noi directorului de imagine, Vivi Drăgan Vasile. Acesta a fost un film relaxant.

La Klaus şi Barosso provocarea a fost că toată acțiunea s-a filmat într-un club de noapte, a fost lumină puțină şi mult dinamism, ceea ce pentru un fotograf nu eate tocmai Raiul pe pământ, dar a fost un proiect liniștit și amuzant, cu o atmosferă foarte mişto pe set lângă Micutzu si alți actori de stand-up.

Filmările la "Subteran" au început de curând şi pare un serial promițător. Nu as vrea să dau spoilere. :)

Criteriile unei fotografii portret bune

Din punctul meu de vedere, un portret bun este atunci când reuşeşti să surprinzi expresia sinceră a omului, când lumina îi pune în valoare trăsăturile, iar dacă avem şi elemente de atmosferă care să susțină jocul personajului, atunci chiar putem da cinci stele fotografiei. Un portret care îmi place mult este cel al lui Horațiu Mălăele în Moromeții 3, este unul dintre preferatele mele.

Strategii prin care îi relaxezi pe subiecții tăi

Când am o şdință foto în studio am grijă să am muzică bună în surdină şi nu ştiu dacă m-au păcălit sau nu, dar cei mai multi oameni pe care i-am fotografiat mi-au spus că am ceva anume care îi face să scape de tracul de cameră. Cred că mă deschid în fața lor şi simt şi ei asta, iar automat se creează un cadru prietenos. Deci, din fericire, prea multe nu conştientizez că fac. De exemplu, când făceam poze pentru cartea "Poveşti din gară", mulți oameni îmi spuneau că ei nu sunt fotogenici şi că nu ştiu să stea în fața aparatului, dar când vedeau poza la final, erau uimiți de cum au ieşit. Ce e drept, înainte stăm puțin de vorbă pentru a afla povestea lor de călătorie.

Trei fotografii preferate din portofoliul tău și poveștile lor

Poza cu Jena Ortega este făcută la serialul "Wednesday", productia Netflix&MGM regizată de Tim Burton. Îmi aduc aminte că era 3 dimineața şi mi-am dorit mult să pot să fac şi eu cadrul acesta pentru că în timpul filmarii am avut 0 şanse, aşa că am cerut timp special. Mi s-a dat, dar mi s-a zis "You have only 1 minut!", timp în care Tim Burton făcea 13-14 în spatele meu, iar alți 100 de oameni aşteptau să îşi continuie treaba. Minutul acela a durat cât o secundă şi am răsuflat uşurat pentru că Jena a fost super drăguță, a colraborat şi mi-a ascultat indicațiile.

Fotografia cu Colin Farrell este făcută în timpul filmării Voyagers, în 2019. Acțiunea se întâmpla într-o navă spațială într-un decor minuscul. Aici am avut noroc că fix secvența asta s-a filmat printre puținele încăperi din decor care aveau un perete mobil, iar în momentul acela a fost dat la o parte şi am reuşit să fur cadrul.

Iar poza cu Catherine Zeta-Johnes şi Luis Guzman este făcută tot la Wednesday. Cred că poza asta îmi place mult pentru că are valoare sentimentală, cumva, că sunt doi actori pe care îi urmăream la tv când eram mic. Cu siguranță am fotografii mult mai spectaculoase de atât, dar pe amândoi îi ştiu de când eram copil şi urmăream filme cu ei. CZJ mi-a plăcut mult în filmul Zoro, iar faptul că am colaborat direct cu cei doi mi-a dat o satisfacție profesională, că fix eu am ajuns să îi fotografiez şi să le dau indicații de cum să joace pentru poze.

Fotografia comercială: cum s-au schimbat nevoile și cerintele clientilor în ultimii ani

Fotografii comerciale fac dintotdeauna. Primul proiect mare a fost campania de 20 de ani a celui mai mare lanț de restaurante de fast food din România (McDonald's). Apoi a urmat o colaborare lungă cu Icon Films, care este una dintre cele mai mari case de producție de la noi care produce filme şi reclame internaționale. Aşa că am fost fotograf la tot felul de reclame pentru țări precum Germania, UK, Franța, India sau US. Portrete d-ale mele au fost OOH-uri în New York şi mi-a părut rău că nu am putut lua avionul să merg să-mi fac un selfie cu ele. :))

În ultimii ani nu am simțit că cerințele clienților s-au schimbat prea tare, poate doar la nivel de formate că au tot aparut platforme noi, dar prevăd schimbări în viitor, de fapt, au început deja odată cu AI-ul.

Până acum nu pot spune că am avut o negociere creativă la sânge cu clienții pentru că, de obicei, primesc brief-ul, apoi revin cu feedback şi cu input-ul meu, prezint cu argumente felul în care aş face eu diferit lucrurile (dacă e cazul), iar fără să exagerez, în 100% din cazuri clientul a aprobat propunerile mele. Sunt un norocos, ce să zic. :))

Recomandări pentru un necunoscător de fotografie, pasionat de această artă

I-aş recomanda să pună mâna pe aparat, de fapt, să doarmă cu el sub pernă, şi să facă poze la tot ce vede, ce prinde, ce simte. Să citească mult despre fotografie, dar să şi aibă curaj să încerce de toate ca să îşi poată da seama ce fel de fotografie i se potriveşte.