[Start in industrie] Andra Marinescu: Am avut mereu ambiția să mă întorc în țară. Mi se pare că ne plângem cu toții de România, dar nici nu facem ceva în sensul ăsta

Facultatea de Media & Comunicare în UK, master în publicitate la Milano, primul job în România, după o perioadă intensă de căutări și interviuri. Andra Marinescu, Senior Digital Account Executive VMLY&R Romania, a avut mereu ambiția să se întoarcă în țară și să schimbe paradigma mioritică ”aici nu se poate face nimic”. La început, nu știa prea bine ce vrea să facă: a dat la Facultatea de Limbi Străini, a vrut să fie actriță, iar primul ei job, în liceu, a fost la service-ul de telefoane al tatălui ei, unde sorta telefoane stricate.

”Generația mea e una vocală, ambițioasă, care pune suflet în tot ce face, preocupată de ce se întâmplă în jur. Suntem o generație de oameni care nu se dau bătuți la prima privire urâtă de la un senior, care își argumentează părerile, ideile și dorințele”, spune Andra. 

Povestim cu Andra Marinescu în continuare despre experiențele din Milano și Marea Britanie și primele ei aventuri în advertising.

Etapele care te-au adus aici  

Puțin despre mine: sunt Andra, am 26 de ani și lucrez în departamentul de Client Service VMLY&R. Sunt o tipă sensibilă și sociabilă, îmi place să râd, să mănânc și să mă plimb.

Când am terminat liceul nu cred că știam ce vreau să fac, în afară de faptul că mă învârteam în zona de comunicare. Mi-au plăcut materiile umaniste, româna, limbile străine, istoria.

M-am înscris la Facultatea de Limbi Străine, pentru că deși intrasem la facultate în UK, nu voiam să plec din țară. Am făcut un an la Limbi Străine, un an foarte cloudy, n-aveam nicio direcție. Și tocmai pentru că nu aveam direcție, am găsit un curs de teatru, care mi-a schimbat viața, am zis „Gata, eu asta trebuie să fac, vreau să fiu actriță”. Între timp, îmi dădusem seama că nu-mi place la limbi străine și am aplicat din nou în UK, unde intrasem și cu un an înainte.

Long story short, visam să fac pregătire pentru admiterea la actorie, să fiu pe scenă, aplaudată de mulțimi, dar am avut încredere în mama ca nu e ce trebuie să fac și am plecat în UK, unde am studiat Media & Comunicare. Probabil cea mai bună decizie pe care puteam să o iau. După am făcut un master la Milano (în publicitate) și de atunci a fost clar că asta îmi doresc să fac.

Am avut mereu ambiția să mă întorc în țară. Mi se pare că ne plângem cu toții de România, dar nici nu facem ceva în sensul ăsta. Majoritatea oamenilor mișto, deștepti, care ar putea să schimbe ceva, nu se mai întorc niciodată. Eu am vrut să aduc o schimbare, să fiu schimbarea. :)

Prima întâlnire cu industria creativă   

Cred că știam de mică ce sunt menită să fac, sau măcar în ce domeniu: comunicare. Am cochetat cu multe idei de carieră, de la profă de engleză/română, până la actriță. Mama a lucrat de când mă știu în publicitate și marketing, așa că am știut mereu cu ce se mănâncă industria asta, more or less.

În vacanțele de vară veneam în țară și făceam internshipuri prin agenții de publicitate. Am învățat cum se mișcă lucrurile, am avut discuții cu oameni din diverse departamente, am început să prind gustul și să mă interesez din ce în ce mai mult despre industrie.

După a intervenit și masterul, care a fost unul neobișnuit. Pe lângă materiile teoretice, petreceam 4 zile pe săptămână într-o agenție de publicitate din Milano, unde lucram pe briefuri reale, de la început până la final. În fiecare lună schimbam agenția, interacționam cu oameni din toate departamentele, de la Client Service, la Strategie și Creație. Atunci mi-am dat seama că mi se potrivește rolul de Client Service, desi toți îmi spuneau că e greu și că nu merită :).

Decizia a venit destul de natural: după ce am terminat masterul, m-am întors în țară și am început să aplic la joburi în publicitate.

Perioada de căutări  

Perioada de căutări a fost super intensă. Am terminat masterul online în noiembrie 2020 și am început să caut joburi prin agențiile în care fusesem la internship. Din păcate, am prin un moment instabil pentru job search. Era pandemie, lumea încă nu vedea luminița de la capătul tunelului.

Am avut multe interviuri în care am fost refuzată din cauza lipsei de experiență (se pare că internshipurile și masterul nu se puneau ca experiență). Am găsit câteva joburi care m-au acceptat, dar fără plată, iar eu trecusem de perioada „fără plată”. Aveam un master și vreo 3-4 internshipuri, aveam impresia că mă atestă, îmi aduc credibilitate și experiență, dar păreau că nu contează.

Am reușit într-un final să mă angajez (cu bani :)) la începutul lui 2021, dar nu era job, era internship, fază de care, iarăși, mi se părea că trecusem. Am terminat internshipul de 3 luni și am fost contactată de o agenție de publicitate care căuta un junior în Social Media. Nici nu mai conta că eu voiam client service sau strategie, am zis da instant si am ajuns în agenție.

Experiența de la interviuri 

M-a ajutat mereu feedbackul pe care îl primeam după un refuz, știam ce să fac la următorul interviu. În schimb, ce nu m-a ajutat, a fost faptul că foarte puțini îmi dădeau feedback :)).

Experiența de interviuri a fost nasoală, cred că eram văzută ca o puștoaică fără experiență (deși aveam), mi se părea că sunt luată peste picior când îmi spuneau că mă angajează, dar fără bani.

E drept că n-am știut să mă vând așa cum ar trebui, nu ceream nimic niciodată, acceptam orice mi se spunea, încercam să nu am nicio opinie prea strong ca să nu incomodez pe nimeni și am învățat the hard way că nu e ok așa.

Sfatul meu este ca la un interviu să fii sigur pe tine, să știi ce vrei și să știi să ceri ce vrei. Dacă tu îți știi calitățile (și crede-mă că nimeni nu le știe mai bine ca tine) și știi să le prezinți, nu mai ai nevoie de altceva. Practic, nevoie de un strop de curaj, o găleată de încredere și un zâmbet cu care să intri in interviu :D.  

Deschiderea industriei față de juniori 

Cred că e mai greu să intri în industrie fără sfaturi și insighturi din partea unor peroane cu experiență, dar nu imposibil. Și o dată ce intri e greu :) Muncă multă, uneori peste program, clienți care caută nod în papură... Dar industria are nevoie de tineri care să navigheze noile trenduri și să aducă stropul ăla de freshness, pe care toată publicitatea îl caută. Și o dată ce îți iese un proiect mișto, uiți că ai muncit nopți și merită tot efortul.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea   

Credeam că e boemie in publicitate. Mă așteptam la creativitate, evenimente, party-uri, cafele, țigări, brainstorming, moodboards, PPT-uri coafate și nopți de lucrat care se transformă în băute. Știam că e un domeniu fast-paced, iar asta mi s-a confirmat și când am intrat în industrie.

În schimb, nimic nu m-a pregătit pentru creat CE-uri, bugete, financiarele de la final de lună, execuții fără input creativ și statusuri săptămânale. Managementul clientului este iarăși foarte important și nu realizam asta. Îmi imaginam un Mad Men din secolul XXI, joke’s on me :)).

Cât contează baza teoretică  

Am făcut facultatea în UK, la Oxford Brookes, unde am studiat Media și Comunicare. Tot ce am făcut acolo a fost teorie, care m-a ajutat să iau examenele, dar o dată ieșită din facultate s-a sterș ușor, ușor. Totuși, acolo am deprins soft skills cum ar fi public speaking și critical thinking, skilluri pe care le folosesc zi de zi, atât la job, cât și în viața de zi cu zi.

De unde ai învățat 

Am mai povestit despre master, acolo am învățat cam tot ce știu la nivel de hard skills necesare unui publicitar. Am citit articole, am vorbit cu oameni din industrie, dar  internshipurile mi-au oferit un knowledge pe care nu aveam cum să îl aflu din povești. A, și m-am uitat la Mad Men :). Deși e din altă eră, sunt acolo niște lucruri pe care poți să le prinzi despre publicitate.

Cărțile care au ajutat 

Nu cred că a fost o carte anume care sa ma ajute în carieră, ci mai mult m-a ajutat faptul că citesc mult. Mi se pare mișto că în cărți găsești lumi întregi în care poți să te pierzi, la fel ca în publicitate uneori, când lucrezi la un proiect care devine lumea ta timp de 2-3-4 săptămâni/luni.

Experiența de început  

La început a fost frustrant pentru că simțeam că nu sunt valorificată așa cum merit. E foarte posibil să fi fost și vina mea, nu am fost suficient de fermă și nu mi-am expus părerile și ideile de teamă să nu fie greșite.

În timp am învățat care e treaba și cum trebuie eu să mă raportez, atât la oamenii din jur, cât și la proiectele pe care lucram.

Primul job

Primul job… se pun și cele din liceu? :))) Dacă da, primul meu job a fost într-o vară, cred că treceam a 9-a, la service-ul de telefoane al tatălui meu, unde sortam telefoane stricate și introduceam IMEI-uri într-un Excel.

Dacă vorbim de publicitate, primul job a fost unul scurt, dar intens, de unde am învățat multe și despre mine, dar și despre industrie. Am ajuns în VMLY&R acum 2 ani și aici e o poveste funny.

Mergeam spre o clasă de yoga și în autobuz am deschis LinkedIn. Am văzut că aveam un mesaj de vreo 3 zile de la o tipă care întreba dacă sunt interesată de un job în Social Media.

Eu nu eram tocmai bine acolo unde eram, dar mi se părea că e prea rapid să schimb jobul (eram angajată de 5 luni). Am zis „Eh, lasă, altădată”. Am terminat yoga, iar instructoarea ne-a dat fiecăruia un bilețel cu o afirmație, iar pe al meu scria „Spune DA oricărei oportunități”. Am zis că e un semn de la univers și am răspuns instant pe LinkedIn. Așa am venit eu în VMLY&R, și nici că se putea să nimeresc o agenție care să mi se potrivească mai bine ca asta.

Echipa & atmosfera 

Am fost adoptată, ca să zic așa, cu brațele deschise, echipa nu mai e formată din colegi, ci mai degraba din prieteni. Și să lucrezi in fiecare zi cu prietenii tăi nu e rău deloc.  <3 

Atmosfera e destul de relaxată, mai puțin atunci când arde ceva sau vine un deadline peste noi. Ce e super mișto e că ne ajutăm între noi, chiar dacă nu ține neapărat de atribuțiile noastre. Dacă unul din noi e îngropat în treaba, punem toți mâna pe lopată să îl scoatem la lumină :).

Primul proiect 

Parcursul meu în industrie a fost unul destul de neobișnuit. Am lucrat cam un an și jumătate în Social Media, iar apoi am migrat în Client Service, care clar mi se potrivește mai mult.

Primul proiect serios din Social Media a fost o campanie de Crăciun pentru un client. A fost super intens, mai ales pentru ca managerul meu era în concediu. Am rămas două junioare, eu și Cristina, colega mea, și a trebuit să coordonăm calendarul campaniei și să pregătim postările pentru tot parcursul ei (cam 8-10 zile). Evident că au fost schimbări la modificări și am refăcut materialele și calendarul până am ajuns la Calendar_V182 :).

Era aproape Crăciunul, am avut nopți în care am stat până la 10-11 noaptea în call-uri cu clientul și cu creația – dar a fost proiectul la care am simțit că a ieșit ceva din mâna mea, primul de altfel.

Primele greșeli  

Ce funny – când am avut interviul la VMLY&R, asta a fost una dintre întrebări și am răspuns cu o fază din facultate când trebuia să predau un eseu pe o platformă cu deadline. Eu aveam eseul gata de 3 zile, dar am vrut să mai arunc un ochi pe el înainte să-l trimit. Cu o noapte înainte de predare am ieșit în oraș și am dormit a doua zi până după deadline... m-am dat peste cap să iau scutire la medic pentru o durere de burtă fantomă și am reușit să primesc deadline extension.

Acum serios vorbind, greșelile pe care le-am făcut la job nu au fost fatale. În Social Media n-am pus poză la o postare și în Client Service n-am cerut clientului toate detaliile în primul mail și a trebuit să dau două :).

Poate că una dintre greșelile de la început a fost că nu eram suficient de sigură pe mine.

Din toate astea, am învățat că deadline-ul e sfânt, am învățat să fiu mega-atentă la detalii, am învățat că dacă eu am încredere în mine și alții vor avea.

O zi obișnuită de muncă   

La noi în agenție cafeaua e sfântă, deci ziua de muncă începe abia după cafeaua de dimineață :)

Ce e mișto e că nicio zi nu e la fel și atunci chiar n-ai cum să te plictisești. Când ajung în birou pornesc radioul și fac cafeaua. După deschid mailul, verific taskurile zilei de pe listuță și mă pun pe treabă.

Când suntem la birou avem momente de concentrare maximă, nu se aude decât muzica, dar avem și momente în care vorbim, povestim și râdem de ne auzi de pe hol. Când suntem în WFH, știi cum e, mai dai un mail, mai bagi o mașină la spălat, mai termini un task, arunci legumele în ciorbă :)).

Proiecte recente  

Recent am lucrat la campania de lansare a unui joc video pe piața din România. A fost o experiență 360, care a surprins tot procesul – de la creație până la filmare și lansare în online.

Tot în 2023 am lucrat la lansarea unui brand de votcă în România, lansare care a avut componente de SM, ATL, BTL și Digital. Zubrowka este un brand care îmi e tare drag, este primul pe care sunt lead și îmi doresc să creștem frumos împreună.

Așa cum ziceam că nicio zi nu seamănă cu alta, niciun proiect cu seamănă cu celălalt și toate mi-au îmbogățit experiența într-un fel sau altul.

Cea mai grea parte. Și cea mai frumoasă   

Cred că și cea mai grea parte, dar și cea mai frumoasă, ca CS, este lucratul cu oamenii. De la clienți, la creație. Toți sunt atât de diferiți, trebuie să știi care, cum și la ce reacționează. Trebuie să știi cum să-i iei pe fiecare, de la artul căruia nu-i place să lucreze pe un proiect, până la clientul căruia i-ai trimis un material greșit. Și de ce să mint, îmi place să fac pe psihologul :)) E și asta o artă, Arta Conversației, cum zice Ileana Vulpescu.

Cine și ce te inspiră   

Mă inspiră oamenii, caterinca și călătoritul. Cu fetele de la mine din birou, cam o dată pe lună, găsim câte un brand căruia să îi facem o campanie. Deși totul începe la mișto, de acolo se leagă niște frânturi de idei, pe care după le folosesc în diferite proiecte. De aia zic că mă inspiră oamenii și caterinca :)

Generația ta

Generația mea e una vocală, ambițioasă, care pune suflet în tot ce face, preocupată de ce se întâmplă în jur. Suntem o generație de oameni care nu se dau bătuți la prima privire urâtă de la un senior, care își argumentează părerile, ideile și dorințele.

La noi în agenție cred că se aplică vorba „Cine se aseamănă se adună”. Seniorii îmbrățișează tot ce înseamnă trenduri, iar juniorii sunt open și la stilul clasic. Se creează un mix mișto de păreri și idei care generează la final rezultate wow. 

Normal că apar și opinii diferite, dar mereu se ajunge la un numitor comun, care să mulțumească ambele tabere.

Ce aduc eu nou este un boldness, un curaj și o îndrăzneală pe care vreau să le pun în proiecte și cu care vreau să schimb ceva, oricât de mic, să-mi pun amprenta în industrie.

De la seniori am de învățat o grămadă, de la anduranța de care dau dovadă până la creativitatea cu care scot câte o idee. De la cum era în anii 2000 în publicitate, până la cum s-au adaptat ei schimbărilor care au apărut în industrie.

Învățături 

Am învățat să fiu fermă, cred că mă tot repet cu chestia asta, dar pentru mine a fost o adevărată lecție. Să fiu fermă în păreri și în atitudine, pentru că opiniile mele sunt valoroase.

Am mai învățat că întotdeauna, o a doua pereche de ochi e mană cerească, te poate salva de multe greșeli :).

Creativitatea. Definiție personală 

Creativitatea este ca o cafea, pe care o faci de dimineață și o savurezi caldă, gustoasă (ăsta e momentul în care ideile curg, sunt multe, toate par wow). După, cafeaua se răcește (acum nicio idee nu mai e bună, renunți la toate și nu-ti mai place nimic). Dar totuși, pe după-amiază, mai iei o gură din cafea și începe să-ți placă, chiar și așa rece (aici deja reiei brainstorming-ul și rămâi cu ideile cele mai strong, încep iar să-ți placă). Iar la final rămâne zațul. Esența cafelei. Ideea câștigătoare, genială, care rămane.

Industria peste 20 de ani 

Peste 20 de ani… e o întrebare grea, dar cred că îmi pot imagina. Momentan încă gândesc in terms of “cum o sa fie mâine”, nu prea ajung peste 20 de ani :).  

O să fie liberă în exprimare, people oriented, brandurile se vor conecta la un nivel mai adânc cu consumatorii. Publicitatea va adopta din ce în ce mai des cauze sociale, tocmai în ideea de a ajunge mai aproape de oameni. O să fie din ce în ce mai mișto. O să ne bucurăm cu toții de ce urmează să se întâmple, eu așa zic.