[Obsesii part-time] Florentin Dumitru: Găsește echilibrul dintre frică și curaj, iar atunci o să știi să iei decizii cu adevărat

Florentin Dumitru a descoperit Adobe Photoshop în liceu, ca hobby, și la 21 de ani transformase deja pasiunea în job. Acum e Digital Designer la Cognition și a descoperit alte pasiuni în afara jobului. Atras mereu de adrenalină, Florentin a încercat mai multe experiențe și două i-au rămas aproape: snowboardingul și motociclismul. Acest duo îl ține activ tot anul și l-a învățat mult despre frică, limite, curaj și alegeri potrivite. 

”Snowboardingul m-a învățat că deși simțim frica, nu putem înainta dacă ne conduce, ne vom bloca și vom rămâne la același nivel dacă nu o depășim și nu acționăm împotriva ei. După ce am învățat să acționez împotriva fricii, motociclismul m-a învățat că nu trebuie să o ignor total, am nevoie de ea ca să conștientizez riscul”, spune Florentin.

Despre design, comunicare și adrenalină, riscuri și frică, povestim mai mult cu Florentin, în rândurile următoare:

Drumul tău în industria creativă

De când mă știu am avut înclinație spre desen și arte plastice, eram un copil super activ dar când găseam o foaie și un creion sau minunata plastilină, nu mă mișcam din loc cu orele. Mai târziu, prin 2012, dupa perioada de jocuri video, am descoperit pe un forum Adobe Photoshop, care m-a captivat mai tare decât orice joc de la vremea aceea. Imediat ce ajungeam acasă de la liceu, căutam tot felul de tutoriale, astfel învățând manipularea fotografiilor în Photoshop. Bineînțeles, a fost doar la nivel de hobby, o lungă perioadă, nu îmi trecea prin cap că aș putea monetiza asta.

Puțin mai târziu, prin 2016, am fost la momentul potrivit și locul potrivit, descoperind prin prieteni că o mică agenție de publicitate din Buzău (Zarr Advertising) cauta pe cineva cu acest skill. Acolo am început cu adevărat cariera în acest domeniu și mi-am șlefuit skillurile cu diverse proiecte. Atunci am știut că asta vreau să fac. Nu are rost să discut despre salariul de atunci, însă pot spune că eram fascinat că cineva mă plătește să fac ce îmi place, părea ireal, în special pentru vârsta mea de doar 21 de ani atunci.

Timp de aproximativ 2 ani, am căpătat noi skill-uri în Adobe Photoshop, Adobe Illusrator și multă experiență pentru un timp atât de scurt. Împreună cu agenția am conturat proiecte frumoase atât de digital cât și BTL și am învățat să realizez design pentru: website, email, banners logo, flyers, mesh, casete luminoase, totems și multe altele.

Însă Buzău este un oraș mic, frumos de altfel, dar mic pentru acest domeniu, așa că am simțit nevoia de mai multă provocare, iar Bucureștiul urma să fie următorul plan. Iar aici trebuie să recunosc că eram îngrozit. "Oare mă descurc? Pot face diferența? Ma pot face observat?" Știți celebrul citat "When it feels scary to jump, that is exactly when you jump!"? Nu pot spune că mi-am bazat toată viața pe această expresie, însă este descrierea perfectă a momentului acela, pentru că deși frica era nelipsită, mi-am făcut bagajele, mi-am luat chirie și ajuns în București, am inceput să îmi caut job.

Pe parcursul anilor am lucrat cu diverse companii, acumulând și mai multă experiență, ajungând cumva să cred că până aici a fost, de aici nu mai am ce face nou. În acel moment a apărut la orizont Cognition, agenția cu care lucrez de 2 ani, agenție care mi-a pus noi provocări pe tavă și mi-a adus din nou ambiția și curiozitatea față de domeniu, la fel ca la începutul drumului în publicitate.

Pasiunea de dincolo de job

Mereu am fost atras de adrenalină, am încercat diverse experiențe, însă cu 2 dintre ele am rămas aproape, anume snowboardingul și motociclismul.

Pentru mine reprezintă duo-ul perfect, mă țin activ pe tot parcursul anului.

Snowboardingul a început în liceul, unde timp de câțiva ani, am văzut destul de rar pârtia și frica încă mă conducea, nereușind astfel să învăț să îmi îmbunătățesc skill-urile. Adevărata lecție de snowboard a fost după ce m-am „încărcat” cu 3 shot-uri din „esența” preferată, curajul a început să îmi fie prieten și brusc am început să exersez manevre de care mă temeam. Abia atunci am simțit cu adevărat plăcerea snowboarding-ului, libertatea și bucuria pe care o aduceau copilului din mine erau la un alt nivel.

Cât despre motociclism, nu pot spune același lucru legat de shot-uri. Dimpotrivă, aici frica îmi este cel mai bun prieten, cu ajutorul ei am reușit să iau lucrurile încet încă de la 16 ani cu cu cilindree mici. Da, aceeași adrenalină, aceeași libertate și bucurie, însă spre deosebire de snowboarding, motociclismul te maturizează. În momentul în care realizezi cât de ușor poți pierde tot, înveți să îți asumi riscuri calculat și să te bucuri de momentul prezent fără regrete din trecut și griji pentru viitor, ești aici și acum.

Cum ai învățat

Atât pentru snowboarding cât și pentru motociclism există școli, însă reprezintă un nivel basic, baza cum s-ar spune. Cunoștințele de acolo te ajută să te deplasezi dar nu neapărat sa te bucuri cu adevărat de experiență.

Însă mereu am fost un autodidact, am căutat singur informația de care aveam nevoie, am analizat persoanele din jur, am adresat întrebări și am cerut sfaturi unde am considerat, pe care ulterior le-am pus în practică. Iar internetul este plin de oameni care te învață chiar și în aceste două domenii. Tot ce ai nevoie este să ai această dorință sau obsesie și cu siguranță vei găsi ulterior soluții, fă doar primul pas.

Despre frică și curaj

Deși amândouă sunt sporturi extreme, pline de adrenalină, m-au învățat lecții diferite.

Snowboardingul m-a învățat că deși simțim frica, nu putem înainta dacă ne conduce, ne vom bloca și rămâne la același nivel dacă nu o depășim și nu acționăm împotriva ei. Curajul a fost ceea ce am dobândit în urma acestui sport.

Privind din altă perspectivă, vine lecția numărul doi din capitolul FRICĂ. După ce am învățat să acționez împotriva fricii, motociclismul m-a învățat că nu trebuie să o ignor total, am nevoie de ea ca să conștientizez riscul, pentru că orice moment de bucurie aici, poate aduce consecințe reale.

De ce continui? Pentru că cele două sporturi împreună mi-au adus în față maturitatea de care aveam nevoie și pe care o reflect în toate perspectivele din viață, inclusiv profesional. Găsește echilibrul dintre FRICĂ și CURAJ, iar atunci o să știi să iei decizii cu adevărat.

Acum ca „side job” lucrez ca să monetizez aceste două pasiuni: de curând am început să fac content pentru social media. Nu este extraordinar, încă, dar am învățat că mai frumos este să pornesc pe un drum cu pași mici și să mă bucur de etape decât să stau pe loc gândindu-mă doar cum să ajung mai repede și mai simplu la destinație. 

Cat timp dedici acestor pasiuni

Snowbordingul a fost prezent în fiecare iarnă din 2014 până în prezent. Cât despre motociclism, de 6 luni am reintrat în legătură cu această pasiune pe care am avut-o între 2012 și 2015. Nu aș putea vedea nicio parte grea în acestea. Poate există, dar eu nu le-am întâlnit.

Da, nu sunt pasiuni neapărat ieftine, dar trebuie să știi care îți sunt obiectivele. Mi s-a tot spus „Cu banii aceștia puteai plăti avansul pentru un apartament!” sau „Puteai lua o mașină ca orice om!”. Puteam face asta sau multe altele, opțiuni mereu sunt. Însă nu toți avem aceleași obiective, nevoi sau dorințe, nu pe toți ne împlinește același lucru.

De altfel, nu există nici o „cea mai frumoasă parte”, de fiecare dată când învăț ceva nou în aceste două zone se simte ca cea mai frumoasă zi, așa că sunt multe momente încadrate la „cea mai frumoasă parte” și din fericire continuă să fie pentru că mereu este loc de învățat și evoluat.

Disciplină & reguli autoimpuse

Pentru început să îți dorești, poate chiar obsesiv. Nu există confort nici în snowboarding nici în motociclism. Sunt sporturi în care te întâlnești cu obstacole constant, partea bună este că fix atunci devine cu adevărat plăcut și real.

Mai știți perioada în care se cumpărau huse de iPhone înainte de a se cumpăra iPhone? Asta trebuie să faci și aici, echipamentul este pe primul loc. Nu există întrebarea „Oare mă voi accidenta?” ci doar „Când mă voi accidenta?” iar răspunsul nu îl ai, așa că trebuie să fii mereu pregătit.

Sunt sporturi libere, nu există reguli impuse, cu condiția să fii în zone amenajate nu zone publice (trafic), pentru că fiecare își formează propriul stil și propria perspectivă.

Totuși, dacă ar fi să dau un sfat: fii cât mai atent la tine, nu te supraestima însă nici subestima, fii cât mai aware și obiectiv, ai curaj să îți asumi că ești pregătit și recunoaște-ți frica atunci când nu ești.

Momente în care ai vrut să renunți 

Momente reale? Nu, doar gânduri la cald, sau mai bine spus, la rece: când în ambele sporturi în unele momente frigul, vântul, ploaia te fac să îți fi dorit să te fi apucat de croșetat la marginea sobei. Nu spun asta din aroganță, ba chiar îmi aduc aminte când mă învăța bunica să croșetez fulare și mănuși, de care acum aș avea mare nevoie, știa ea ceva.

Ce ai descoperit

Oamenii! Știu, poate părea un clișeu. Dar e uimitor cât de uniți pot fi oamenii când îi leagă doar o simplă pasiune. Brusc vei avea sentimentul că viața ta e plină de prieteni și oameni buni, că totul e frumos în lume. Știu că e doar un sentiment, că poate nu sunt cu adevărat prieteni, încă, dar e împlinitor și oricât de obosit ți-ar fi corpul după 1 weekend de pârtie sau de pilotat pe serpentine, vei avea un zâmbet cald pe față și o nouă perspectiva, ce înainte numai probleme, acum sunt doar simple "task- uri".

Adrenalina & comunicarea

În ambele sporturi întâmpini obstacole, pentru o călătorie plăcută și safe trebuie să fii mereu cu câțiva „pași” în față, nu poți să îți planifici totul de la început la final, însă nici să lași la voia întâmplării. Știi unde vrei să ajungi, însă doar pe parcurs vei descoperi cum ajungi acolo.

Această situație am întâmpinat-o mereu și în plan profesional. Clientul mereu (deseori) știe unde vrea să ajungă, datoria mea și a echipei este să descoperim cum îl ajutăm să ajungă acolo. Niciodată primul plan nu a fost și ultimul, mereu a fost adaptat, cu fiecare client întâlnești obstacole din diverse perspective, uneori schimbi planul (ruta) alteori faci ajustări, trebuie doar să ai curajul să pornești la drum. Este foarte greu să te detașezi de decizii și să îți asumi că uneori decizia trebuie schimbată sau ajustată pentru că doar așa poti ajunge la rezultat (destinație) asa cum ți-ai propus inițial.

Timpul nu este neapărat o problemă, în ce privește împărțirea lui între partea profesională și cele două pasiuni. Împreună sunt sustenabile, jobul îmi oferă resursele pentru a mă bucura de aceste pasiuni iar, la rândul lor, pasiunile îmi eliberează mintea și astfel fiecare săptămână o încep din nou gata să fiu creativ și receptiv la noile provocări.