A fost odata ca niciodata o banca. De fapt au fost mai multe, dar mi-ar lua o vesnicie ca sa scriu despre toate. Asadar. A fost odata ca niciodata o banca. Care a fost si inca mai este. (Parol! Asta chiar e bine de stiut). Iar banca asta nu era nici mai fitoasa si nici mai devreme acasa decit altele, dar pentru ca m-am gandit sa scriu despre ea, cred ca ar fi mai bine sa zic ca era cea mai cea.
"Figura" calda, cu dragoste de oameni si ospitalitatea specifica romanului sadea cu influente olandeze, ING, caci despre ea este vorba, a pozat in pisica, dar intr-una care se abtine sa zgarie rau sau in leul imblinzit, dupa cum preferati. Multi chiar s-au ingramadit sa o salute si chiar sa beneficieze de pe urma marinimiei sale (ca era si bogata pe deasupra) pana cand intr-o zi de iarna cand soarele stralucea prea tare din cauza incalzirii globale, fata mosului si a babei a constatat ca mai sunt si altii chiar mai marinimosi decat ea, ceea ce a facut-o sa-si puna niste semne de intrebare. "Is it me?" plangea fata vazand cum popularitatea i-a cam scazut pana prin coada Topului 10.
Firea bataioasa nu i-a tinut insa obrajii inlacrimati departe de opinia publica astfel ca, odata cu primii ghiocei, a revenit cu forte proaspete si un nou look. Si ce mai look! O schimbare radicala nu alta. Si-a pus intr-un colt blana groasa de leu prietenos si a imbracat hainele de circ. A luat cu sine si cateva personaje ce nu ar trebui sa lipseasca intr-un basm modernist care se respecta, adica un pitic, o femeie-dulau, mai multe cadane si alte personaje de gen si a inceput sa invite lumea la spectacol. Mai stia sa faca si o vrajitorie, adica sa ofere norocosului spectator mai multi bani decat acesta a strans la ciorap.
Punctul cheie al reprezentatiei? O ghicitoare: "Care din giumbuslucurile de pe scena se pot intampla in realitate?" Sa fie oare dansul odaliscelor? Mersul piticului? Ori poate personajul cu corp de femeie si cap de caine care iti umple poala cu aur sau multiplicatorul de bani? Si aici vine schepsisul! Ori una, ori alta, ori amanpatru. Adevarul adevarat, solutia solutiilor, rezolvarea rezolvarilor pot fi deslusite doar daca el, spectatorul, face o vizita la ING. Curiosi care este adevarul?
Nu stiu daca voi sunteti dar eu, unul din multii spectatori din sala, sunt. Dar nu de concursul de "ghici ghicitoarea mea", ci de demersul in sine sau mai degraba de cum functioneaza la romani curiozitatea. Mai ales ca, a spune o poveste despre circari, cabaret sau pitici cand concluzia vrea sa fie "grea", este extrem de dificil. Nestiind in ce proportie se mai trezeste copilul din posesorii pungilor cu aur, in ce masura spiritul ludic isi mai poate scoate capul la iveala, risti sa te trezesti ca scrii o carte pentru copii ce ajunge de fapt in mainile celor mari. Si atunci ajungi la intrebarea: Este Harry Potter o carte pentru copii? In mod sigur ca da, dar ii captiveaza si pe cei mari.
Este insa povestea cu ING pentru copii? In mod evident nu. Urmeaza insa o noua intrebare. Este ING o poveste convingatoare pentru cei mari? Cum nu pot intreba pe fiecare in parte, o sa rezum "recenziile" catorva: " reclama asta nu prea este potrivita pentru o banca care ar trebui sa dea impresia de seriozitate".
Si acum nota autorului. Si eu cred in aceeasi masura ca aceasta poveste nu este despre seriozitate. Pentru ca este despre "a crede", despre un mit demolat (dobinzile la depozite nu pot fi atat de mari!), despre a proceda altfel decat concurenta. Ce se va intampla insa cu omul "la cravata" caruia orice abordare mai futurista i se pare cam scoasa din context? Probabil va trece peste idee si va retine concluzia: dobanda de 6,4%. Asta daca nu cade ametit printre picioarele dansatoarelor inainte de a memora ceva.
Si ce mai cred eu? Ca personajul principal (nu fata ING, ci baiatul cu contul) este extrem de nesuferit (sau o fi vorba despre cei ca mine care au strins la ciorap vreo 70 de lei noi in monede vechi). Chiar daca vrea sa dea impresia de coolness, ca tu client de banca ING poti fi oricine, esueaza prin aroganta si smecherie gratuita. (e doar o imagine!)
Iar apropo de ce scriam ceva mai sus, despre ghici ghicitoarea mea, asta este doar un truc care are la baza banala tema din advertisingul romanesc: preturile noastre sunt atat de mici incat mai degraba ai crede ca zboara porcul decat ca oferta noastra este pe bune. Nu exclud insa ca exista un element de natura sa implice emotional potentialul consumator, stimulandu-i curiozitatea. Dar ce se spune despre advertisingul bazat pe curiozitate? Numai lucruri bune (presupun). Cel putin atata timp cat nu omoara pisica.
Comentarii
"Consumatorul nu e prost, e nevasta-ta".
Nota pentru reclama: nu am cum :). Ca nu este.
reclamele lor nu au idei in spate, ci retete facile. ce e mai trist e sa observ ca multi publicitari adopta tehnica asta - vezi spotul audio la 'oferta Peugeut'
ing e genial
foarte frumos