Timp de câteva zile, vom dansa cu toții în sălile de cinema și va fi minunat. Așa promite Alexis Hunot, Curatorul programului tematic Animest dedicat dansului, care a pregătit anul acesta pentru festival o selecție specială. Alexis Hunot, istoric și profesor de film francez, s-a alăturat echipei de selecție Animest în 2022. Face parte din comitetul care se ocupă de selecția filmelor de animație la Premiile César și este director artistic al Festivalului Internațional de Film de la Paris.
”Ca în fiecare an, cea mai mare provocare e să reușești să aduci cât mai mult public în sala de cinema. Ne-am dorit ca prin selecția de filme din secțiunea tematică să arătăm în cât de multe feluri pot fi conectate dansul și animația”, spune Alexis.
Festivalul Internațional de Film de Animație împlinește 18 ani și va serba majoratul, între 6 și 15 octombrie, cu o ediție dedicată dansului. Evenimentul propune un maraton de proiecții speciale, evenimente nocturne adresate exclusiv adulților, masterclass-uri susținute de invitații speciali din Japonia, Franța sau Letonia, filme pentru copii în secțiunea Minimest, competiție de VR, un cine-concert cu proiecții de benzi desenate.
Mai multe despre selecția Animest din acest an, despre dans, film și vraja animațiilor, povestește Alexis în rândurile următoare:
Momente importante
Cred că cel mai important moment a fost cel în care am fost prima dată la Festivalul de la Annecy. Studiam cinematografia, dar nimeni nu prea vorbea despre animație în mediul în care mă aflam. A fost șocant să văd toate acele filme, îmbinând atât de multe elemente. Dimensions of dialogues, de Jan Svankmajer, și The man who planted trees, de Frederic Back au fost filmele care mi-au influențat cel mai mult relația cu lumea cinematografiei animate
Celălalt moment foarte important a fost acela în care am început să scriu despre filmele de animație în reviste, ca mai apoi să-mi lansez propriul meu site dedicat animației. Chiar dacă nu mi-am dorit niciodată să fiu jurnalist, scrisul m-a ajutat să realizez că-mi doresc să vorbesc despre animație – un subiect foarte rar acoperit în media. Am început să predau, să lucrez pentru festivaluri și să organizez conferințe.
Cel de-al treilea moment a fost cel în care am devenit directorul artistic al Festivalul Internațional de Film de la Paris (PIAFF).
Dar poate cel mai important a fost să descopăr, ca adolescent, incredibilul potențial emoțional și intelectual al cinemaului.
Și apropo de titluri, aș denumi aceste patru momente astfel:
1-Into the groove of Animation
2-Animation have to take the power back
3-Showing movies Until the end of the world
4-Love of my life
Cum s-a schimbat perspectiva asupra filmului
Mă uitam la filme din nou și din nou. Și apoi încă o dată și încă o dată până când unele dintre ele m-au lovit și mi-au dat un semn. Am știut apoi cât de mult cred în cinema.
Cea mai grea parte în selecția de film pentru un festival
Când faci selecție de film e important să ai încredere în tine și în instinctul tău. Să urmărești acele filme până când știi că ești sigur. Sau cel puțin crezi că ești sigur.
Cea mai mare schimbare care s-a produs în ultimii 10 ani are legătură cu filmele pe care le văd în procesul de selecție. În zilele noastre se produc o multitudine de filme de 10 – 15 minute (sau chiar mai mult) care sunt chiar bune. Numărul de proiecții incluse în programul unui festival nu s-a schimbat însă. Așa se ajunge la situația în care deși se produc din ce în ce mai multe filme, într-un calup prezentat în cinema ajung să încapă tot mai puține.
Multe lucrări interesante ajung să fi lăsate în urmă, în timp ce filmele selecționate, odată ce încep să aibă puțin succes, ajung să fie prezentate peste tot. Dar în zilele noastre, mersul acesta al lucrurilor nu este valabil doar în cazul filmelor. Sună valid pentru multe lucruri care se petrec astăzi în lume, nu-i așa?
Provocarile pentru Animest în acesta an
Ca în fiecare an, cea mai mare provocare e să reușești să aduci cât mai mult public în sala de cinema. Ei bine, anul acesta vom dansa cu toții în sălile de cinema și asta va fi minunat. Ne-am dorit ca prin selecția de filme din secțiunea tematică să arătăm în cât de multe feluri pot fi conectate dansul și animația. Fiecare proiecție se va încheia cu un videoclip muzical animat, care să-i însoțească pe spectatori în pași de dans până-n stradă.
Iubitorii de film nu ar trebui să rateze filmele din secțiunile competiționale și proiecțiile speciale pe care le-a pus Animest la cale la această ediție.
Iar printre lucrurile care ar trebui bifate în mod obligatoriu sunt întâlnirile cu invitații extraordinari ai ediției. Voi numi doar trei dintre ei, și voi invita publicul să-i descopere în program pe ceilalți:
- Keichi Hara – opera lui este impresionantă, pentru că găsește mereu maniere noi și surprinzătoare de a face filme și de a spune povești – de la serii TV la lungmetraje și chiar și filme live action. Ese cu totul deosebit în peisajul animației japoneze.
- Jean-Charles Mbotti Malolo este foarte reprezentativ pentru tema ediției. Este și regizor, și dansator, iar filmele lui îmbină cel două arte. Va fi o plăcere să-l ascultăm, în cadrul masterclass-ului pe care îl va susține la Animest, vorbind despre cum se influențează una pe cealaltă.
- Marta Pajek – unul dintre regizorii mei favoriți, despre opera căreia n-aș putea găsi destule superlative ca să mă pot exprima. Este o regină a animației!
Ce trebuie sa ”aibă” un film pentru a ajunge la Animest
Mulți oameni își imaginează că există o formulă secretă care îți asigură prezența în selecția unui festival. O astfel de formulă nu există.
Amprenta Animest este mixul de sobrietate și atitudine jucăușă. Pe de-o parte au loc masterclass-uri, retrospective și întâlniri cu experți din industrie, pe de altă parte vi se pun la cale experiențe intense, cu povești înfiorătoare, dar și cu petreceri în sala de cinema. Diversitatea aceasta este valabilă și pentru secțiunile competiționale, unde veți vedea filme de toate genurile, realizate prin utilizarea tuturor stilurilor de animație.
Unde se intersecteaza publicul de film cu publicul de festival de film de animație
Pentru mine nu există aproape nicio diferență, cu o singură nuanță foarte importantă: relația cu imaginația. Publicul de animație are puterea să creadă că o linie are viață, că o păpușă are emoții, că o frunză dansează sau că două culori se pot îndrăgosti. Atunci când savurăm un film de animație, ne place să credem că viața se poate extinde și poate prinde noi alte forme. În plus, când mergem la festivaluri, unde avem ocazia să urmărim multe scurtmetraje, ne dăm ocazia să sărim dintr-un univers în altul în cadrul aceleiași proiecții, descoperind într-o singură oră o diversitate de stiluri și tehnici.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu filmele
Cred că nu voi spune nimic din ceea ce nu vede toată lumea. În zilele noastre, oamenii se uită din ce în ce mai mult la filme pe ecrane mici (smartphone, computer). Și nu mă refer aici doar la generația tânără. Vorbim despre un fenomen global. Iar asta schimbă mult inclusiv modul în care sunt făcute filmele. Ele devin din ce în ce mai axate pe experiențele personajelor, pentru că atunci când urmărești totul pe un ecran mic, nu-ți mai pasă la fel de mult de imagine și regie, ci de poveștile personajelor. E o schimbare majoră și asta contribuie la creșterea tot mai mare a popularității serialelor.
Într- o notă mai optimistă, putem spune că posibilitatea de a urmări filme pe computer îți deschide calea către filme din întreaga lume.
În ce privește comportamentul spectatorilor din sala de cinema, se simte destul de mult faptul că ne-am obișnuit cu toții să vedem filme acasă. Îi surprind adesea râzând sau vorbind cu voce tare, de parcă ar fi la ei în sufragerie.
Teme comune în cinema
Temele ecologice, drepturile femeilor, respectul pentru diversitatea sexuală, migrația și politicile opresive se numără printre temele foarte populare în rândul regizorilor de film de astăzi, nu doar în animație, ci în cinematografie, în general.
În plus, de ceva vreme, începe să apară un sentiment de nostalgie destul de recurent în filmele cineaștilor tineri. Cred că lucrurile se petrec la o așa de mare viteză în zilele noastre, încât simt nevoia să se agațe de câteva momente. De exemplu, n-am avut niciodată în istorie mai multe filme despre bunici.
