După ani de chin, abuzuri și oameni nevinovați care au murit pentru că și-au dorit o altă viață pentru ei și pentru copiii lor, în ’89 s-a strigat „libertate”. A trecut mult timp de la Revoluția din decembrie 1989, un nou început pentru România și pentru români, și încă sunt povești care n-au fost niciodată spuse din acele zile de foc. Unele au pierit, odată cu oamenii care le-au trăit, altele continuă să iasă la lumină din diverse surse, istoria nu ne este nici acum foarte clară.
Despre unul dintre momentele generate de confuzia și haosul de atunci s-a hotărât regizorul Tudor Giurgiu să povestească în ultimul său film, „Libertate”. Ideea a venit de la Nap Tudor, iar scenariul este scris de Tudor Giurgiu și Cecilia Ștefănescu și este inspirat din fapte reale de la Sibiu. Acolo, peste 500 de milițieni, securiști și civili au fost ținuți captivi într-o piscină dezafectată și acuzați că luptă împotriva statului.
Distribuția filmului cuprinde o mulțime de actori, printre care: Alex Calangiu (la debut în film, în rol principal), Iulian Postelnicu, Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Cuzin Toma, Alex Bogdan, Marius Manole, Leonid Doni, Mirela Oprișor, Ștefan Iancu, Ionuț Caras.
În film, Ștefan Iancu este un tânăr de 20 de ani pentru care noțiunea de libertate este încă ceva neclar. Ajunge și el să fie aruncat în bazin și se întreabă ce făcuse pentru a fi etichetat drept terorist.
Noi povestim în cele ce urmează cu Ștefan Iancu despre personajul său și despre atmosfera de la filmări. În plus, aflăm cum percepe el vremurile de atunci și de ce ar trebui ca faptele de la revoluție să preocupe cât mai mulți tineri.
"Când petreci câte 12 ore pe zi înconjurat de 50 de oameni, într-un set care trebuie să arate cât mai credibil și mai asemănător cu bazinul de atunci, dacă te dai doi pași înapoi și faci un exercițiu de imaginație s-ar putea să poți să-ți dai seama în ce condiții au trăit oamenii ăia atunci".
Libertate este co-produs de Libra Films și Mythberg Films și este distribuit în România de Transilvania Films. Intră în cinematografele din țară începând cu 6 octombrie.
Contextul care a dus la colaborarea cu regizorul Tudor Giurgiu pentru „Libertate”
Pe Tudor îl cunosc deja de câțiva ani și îmi povestise la un moment dat că se documentează cu privire la film. La câteva luni mai târziu m-a chemat la un casting și cam asta a fost.
Cum ați lucrat împreună
Tudor mi se pare că e prietenul cel mai bun al actorilor. Are încredere în oamenii cu care lucrează și faptul că te învestește cu chestia asta aproape că te face să vrei să-ți iasă rolul în primul rând ca să nu-l dezamăgești și odată cu asta și încrederea pe care ți-a acordat-o. E un tip profesionist care știe cum să își organizeze prioritățile pe platou și are capacitatea de a se înconjura tot timpul de oameni care sunt dispuși să îl ajute să își atingă scopul. Acum, pentru mine Tudor e mai mult decât un regizor cu care am avut ocazia să lucrez. E un om de care mă simt apropiat și în care cred atât din punct de vedere artistic, cât și uman și cred că tocmai respectul reciproc pe care ni-l purtăm pentru ceea ce știm că poate face celălalt stă la baza apropierii de care vorbeam.
Cele mai importante indicații pe care le-ai primit în timpul filmărilor
Mi-a zis la un moment dat să nu mai stau ca pe Titanic când eram suit pe tab. Glumesc. Nu mai țin minte acum, dar parcă mi-a zis la un moment dat să nu mai joc un “copil”. Și a fost așa direct că n-am mai stat pe gânduri și m-am redresat. Nu era timp de negocieri.
Îmi place să vorbesc cu regizorii. Îmi plac regizorii care ascultă și părerea noastră, a actorilor. Am descoperit cu timpul că nu ar trebui să îmi fie frică să vin cu propuneri, chiar dacă sunt acceptate ulterior sau nu. Consider că în anii ăștia în care am mai tot jucat am adunat niște experiență care de multe ori se traduce printr-un instinct care mă face să nu zic chiar niște aberații atunci când deschid gura. :)
Cum ai perceput întâmplările din ’89, de la Sibiu, citind scenariul pentru „Libertate”
De câțiva ani mă pasionează capitolul “revoluția din ’89”. Cred că e un eveniment care e profund înrădăcinat în conștiința noastră colectivă ca popor și nu mă pot preface că nu văd felul în care i-a afectat pe ai mei sau pe alții de vârsta lor care au trăit vremurile alea. Tocmai din cauza asta scenariul lui Tudor Giurgiu și al Ceciliei Ștefănescu m-a interesat, pentru că știu mai puține lucruri despre ce s-a întâmplat în perioada aia în afara Bucureștiului și cazul de la Sibiu îmi era necunoscut. Vremurile alea par demult apuse, dar cred că e de datoria noastră, a tinerilor de azi, să ne informăm și să avem măcar un minim de curiozitate apropo de ce s-a întâmplat atunci.
Apropierea de personajul pe care îl joci
Personajul meu e Șoaită. E unul dintre cei mai tineri dintre cei capturați și aruncați în bazin pe motiv că ar fi terorist. Mi s-a părut interesant că în marea aia de milițieni și securiști, toți pe la 30-40-50 de ani, se decupează un tânăr care pare rătăcit și care nu înțelege ce a făcut ca să merite să ajungă acolo. E un contrapunct interesant care arată, de fapt, cât de mare erau haosul și paranoia atunci dacă armata era în stare să arunce un puști de 20 de ani pe motiv că ar lupta contra statului. Șoaită nu e cu mult mai mic ca mine, deci apropierea a venit imediat. E curios să vezi prin ochii lui speranța asta că poporul e în sfârșit liber, chiar dacă el habar nu are ce e libertatea și pur și simplu se pierde în naivitatea și inocența lui și speră că ia parte la ceva major, ceva ce va schimba lumea.
Scene și momente copleșitoare de la filmări
Am tras cu pușca! Asta mi-a plăcut tare. În rest, când petreci câte 12 ore pe zi înconjurat de 50 de oameni, într-un set care trebuie să arate cât mai credibil și mai asemănător cu bazinul de atunci, dacă te dai doi pași înapoi și faci un exercițiu de imaginație s-ar putea să poți să-ți dai seama în ce condiții au trăit oamenii ăia atunci. Provocarea a fost să țin pasul cu restul care făceau o treabă excelentă, atât cei din fața cât și din spatele camerei. E frumos să lucrezi cu profesioniști și poți să ieși cu brio de acolo doar dacă ești și tu unul.
Colaborarea cu ceilalți actori din distribuție
Într-o zi, cât așteptam să se pună camera, m-am uitat în jur și mi-am dat seama ce norocos sunt. Eram înconjurat de unii dintre cei mai buni și mai talentați actori de la noi, mulți cu care am crescut și la care mă uitam când eram mai mic și era un sentiment de apartenență la acest grup select din care făceam parte și mă simțeam mândru. Înseamnă că ceva făcusem bine dacă puteam să fiu și eu acolo cu ei. Era un fel de tabără. Unii veneau, plecau alții, apoi alții se întorceau și tot așa. A fost frumos și mi-e dor. Și Tudor merită aici o mențiune pentru faptul că a vrut ca filmul ăsta să fie populat cu actori foarte buni de la scenă la scenă. Și nu unul sau doi, ci 40. Și ăsta e un lucru mare.
Ce ai simțit când ai văzut filmul
M-a emoționat și m-a ținut în priză. La început a fost ca un pumn în plex. Abia mai târziu m-am liniștit. E puternic și e dur și chiar merită văzut.
Reacțiile oamenilor care au văzut „Libertate”. Curiozități din timpul Q&A-urilor
Lumea e de regulă blândă la Q and A-uri. Cuvintele de laudă sunt la ordinea zilei, dar sunt cu atât mai frumoase cu cât vin cu sinceritate și drag. Și am avut parte de asta cam peste tot unde am fost până acum cu filmul. De regulă eu sunt exponentul generației tinere la Q and A-uri și îmi revin multe dintre răspunsurile legate de cum se vede de aici, din punctul de vedere al cuiva născut după ’89.
Cu ce speri să rămână cei care văd filmul
Cu o doză ceva mai mare de curiozitate. Apropo de ce s-a întâmplat atunci. Și aici mă refer mai ales la generația mea. Cred că merită văzut și discutat și dacă la finalul zilei cineva vede filmul și rămâne cu niște întrebări la care se apucă să caute niște răspunsuri cred că e o victorie.
Cu ce ai plecat tu din acest proiect
Cu faptul că unde-s mulți actori care au norocul să fie îndrumați de cineva precum Tudor, care știe cum să vorbească, cum să pună problema și cum să te facă să fii pus în valoare e mai mare plăcerea să lucrezi. Și toată lumea e în aceeași sâmbătă. Și lucrează la un scop comun: acela de a face filmul să beneficieze de cea mai bună variantă posibilă.
Nu cred că m-a schimbat neapărat experiența. Dar clar m-a făcut să fiu recunoscător că am fost și eu unul dintre cei care a luat parte la ea.
Anul 2023 pentru tine, până acum
Chiar stăteam zilele trecute și mă gândeam la faptul că din punct de vedere profesional, anul ăsta a fost probabil cel mai prolific. Am jucat în mai multe filme, am avut premiere la teatru, am scris două piese tot parcă simt că e loc de mai mult. Cine știe, poate că nu m-am obosit suficient de tare cât să îmi dau voie să iau o pauză.
Planuri mai departe
Momentan sunt într-un turneu prin țară cu cel mai nou spectacol al lui Radu Afrim, “La câțiva oameni distanță de tine”, scris de Dan Coman, am terminat de filmat pentru un lungmetraj și la anul ar trebui să încep încă unul care se anunță a fi destul de mare. Până atunci, sper să scriu o a treia piesă de teatru și să o și montez pe undeva. :)
