Ce rămâne după ce consumăm milioane de imagini de toate felurile? Oboseală, suprasaturare, bucurie? Cât putem să păstrăm din tot balastul vizual? Prima ediție a festivalului After x Image are loc în București, până pe 15 octombrie, și explorează felul în care producem, consumăm și distribuim imagini. Evenimentul propune șase tururi ghidate prin București și o serie de conferințe cu invitați locali și internaționali, sesiuni de gaming și recenzii de portofolii pentru creatori de imagine din diverse domenii.
Mădălina Cozmeanu și Ioana Diaconu, co-fondatoare After x Image, au realizat acest festival pentru că e important să înțelegem mai bine filtrele care intervin în interpretarea imaginilor pe care le consumăm zilnic, conștienți sau nu.
”Imaginea a devenit o unitate de vocabular la fel de importantă ca și cuvântul și ne influențează activ deciziile, de la alegerea vacanței la cum ne raportăm la decizii politice. Cred că suntem forțați să vedem mai mult și avem puțin timp și sigur prea puține instrumente să ne gândim la ce vedem, așa că am creat un context în care să despachetăm imaginile”, spune Mădălina.
Povestim în continuare cu Mădălina și Ioana despre cum au gândit prima ediție After x Image și care este misiunea acestui festival de ”despachetare” a imaginii.
Ideea festivalului
Mădălina: La nivel personal, cred că fiecare dintre noi colecționăm de ani de zile imagini, din ce în ce mai puțin în format fizic, mai mult digital, fie că ne aglomerăm memoria telefonului, ne curatoriem feed-ul pe Instagram sau facem liste de filme pe rețele de streaming. Digitalul are însă tendința să dea impresia controlului absolut, iluzia că alegi ce vrei să vezi.
În spațiul public, consumăm imagini și dacă nu vrem: Bucureștiul strigă la tine din toate părțile cu firme luminoase și bannere de 3 etaje, pe social media se distribuie video-uri de o violență uluitoare sau care ignoră complet demnitatea subiecților, de multe ori în poziții vulnerabile. Și mai e important și ce nu vedem și de ce- cine stabilește ce imagini sunt importante și ar trebui să fie vizibile? Odată ce începi să observi câte aspecte din viața personală se conturează pe baza unor imagini - poate s-a mai întrebat cineva dacă o amintire cu bunica e reală sau e construită pornind de la o fotografie pe care o ținea în vitrină, câte ore din zi implică interacțiuni cu imagini și apoi cât la sută din informații îți iei din imagini (mai mult decât crezi, la o analiză mai atentă) apare și de ce-ul comunitar.
Imaginea a devenit o unitate de vocabular la fel de importantă ca și cuvântul și ne influențează activ deciziile, de la alegerea vacanței la cum ne raportăm la decizii politice. Cred că suntem forțați să vedem mai mult și avem puțin timp și sigur prea puține instrumente să ne gândim la ce vedem, așa că am creat un context în care să despachetăm imaginile - un festival multidisciplinar de cultură vizuală în care discutăm despre cum producem, consumăm și distribuim imagini folosindu-ne de o varietate de medii, de la filme, prezentări, tururi prin oras, jocuri video sau lucrări ale artiștilor.
Dacă ar fi să localizez momentul în timp, cred că discutam deja cu Ioana acum doi ani despre un eveniment cu și despre image-makers, în contextul în care amândouă avem background educațional în comunicare și studii culturale și am tot lucrat pe proiecte din zona culturii vizuale- eu în design de obiect și impreună cu Ioana, la Bucharest Fashion Film Festival, Ioana în cadrul cineclubului feminist F-Sides și al proiectului Poster x Poem. Însă am virat apoi spre publicul larg, la care sperăm să putem ajunge treptat printr-o suprapunere de audiențe cu interese mai nișate (la care cred că ne pricepem cel mai bine) pentru că în decada asta a supraproducției de imagini, e important să putem aplica un filtru critic peste ce imagini consumăm și să chestionăm ce alte filtre mai apar pe drumul de la imagine la consumator.
Ce își propune After x Image
Madalina: After x Image își propune să ofere un context în care începem să discutăm despre atmosferele noastre vizuale. În studiile vizuale, visual environment e un concept esențial și pleacă de la ideea că niciun obiect vizual nu există în izolare. Când privim ceva, vedem și ce e în jurul lui, de ce ne amintește, alte fragmente de informație pe care le-am mai auzit de-a lungul timpului- toate unitățile ăstea de informație se împletesc în percepția acelui obiect vizual. De aici necesitatea de a gândi în clustere. E important să înțelegem că nu vedem aceleași lucruri și că extistă numeroși factori care ne influențează interpretarea, atât interni cât și externi. Aici se conturează un element esențial în ADN-ul festivalului - multiperspectivismul.
Ne propunem să popularizăm aceste noțiuni de interpretare a imaginii și propunem exerciții de schimbare de perspectivă, adică să privim o imagine în context și să fim conștienți de interpretările ei multiple. Skill-ul ăsta ne-ar scăpa de multe metehne ale epocii noastre: labelling, culture wars, dezinformare și sperăm noi, ne-ar face și mai empatici. Și în timp ce exersăm asta, adăugăm și straturi noi la cultura vizuală.
Ce trebuie să știe oamenii despre acest festival
Ioana: Trebuie să știi că te ajută să te uiți altfel la imaginile cu care te întâlnești zilnic, să le vezi din mai multe perspective și să îți dezvolți filtre critice de citire a lumii din jur. În același timp, fiind un festival multidisciplinar, este o ocazie bună pentru a descoperi zone noi ale culturii vizuale pe care poate nu le-ai explorat până acum, cum ar fi jocurile video care au un potențial imens de a spune povești și de a te aduce în pielea unor personaje, având în același timp o plajă nesfărșită în ceea ce privește lumile vizuale pe care le construiesc, sau benzile desenate, care au căpătat un nou avânt în ultimii ani și sunt la rândul lor un mediu foarte bogat pentru mai multe tipuri de povești decât am asocia în primă instanță cu subiectul (la fel ca și la jocuri video).
Mădălina: Pe scurt, că e locul în care să începi să te gândești la cum privești. Și să afli și cum o fac alții. Am structurat tot evenimentul sub umbrela temei “The Real”, pornind de la ideea că ceea ce fiecare dintre noi numim”realitate” e un construct reglementat social, politic economic, etc, peste care a fost adăugat și propriul nostru filtru de percepție și interpretare.
Ne-am propus să înțelegem prin lentila mai multor domenii cum contribuie imaginile pe care le consumăm la construirea unei realități stratificate, cum le alegem pe cele în care putem avea încredere, mai ales când imaginile reprezintă realități concurente, dar și ce ne poate spune ficțiunea despre realitate. Am invitat artiști, designeri, jurnaliști și fotoreporteri, critici de film, filozofi și teoreticieni să discute despre cum poate fi reprezentată realitatea în imagini.
Cum ați selectat artiștii & temele de discuție
Am încercat să invităm oameni cu background-uridiferite, cât să putem privi subiecte mari din unghiurile mai multor domenii și am ținut cont în același timp de temele care sunt relevante acum pe agenda publică.
S-au conturat două direcții mari de conținut, una care e centrată pe imagini- document și și una care răspunde la întrebarea “ce ne poate spune ficțiunea despre realitate”. Stuart Franklin, fotograf legendar, care a prezidat juriul World Press Photo și a fost președintele Magnum Photos- agenție prestigioasă ai cărei fotografi au documentat cele mai importante evenimente și personalități din ‘30 până în prezent, va vorbi despre natura adevărului în fotoreportaj și turnura pe care a luat-o fotografia documentară către proiecte mai subiective, Octav Ganea, unul dintre cei mai reputați fotojurnaliști de la noi despre necesitatea unor observatori sociali nepărtinitori și provocările fotojurnalismului. Dar vom primi insight-uri și despre cum poate fi reprezentată realitatea prin alte medii vizuale, de exemplu prin bandă desenată documentară, într-o prezentare susținută de Petra Dobruska, sau cum pot fi citite imaginile de arhivă și ce imagini alegem să salvvăm pentru generațiile viitoare- lucururi despre care ne vor povesti artiștii Nicoleta Moise și Ștefan Sava.
În ziua a doua, se va discuta mult despre imagini generate de AI - Mark Coecklebergh, filosof belgian al tehnologiei și autor a 17 cărți pe tema AI va încerca să răspundă la întrebarea controversată care a fost pe buzele tuturor anul ăsta “ Poate AI-ul să genereze artă?, iar artistul audio-video Alex Lungu va povesti despre deepfakes și cum pot fi ele identificate. Filosoful Radu Uszkai va aborda subiectul cenzurii și anonimității pe social media în contextul imaginilor care generează culture wars, în timp ce criticul de film Flavia Dima se va uita la cenzură din altă perspectivă- cea a istoriei sistemului de de rating în cinematografie.
Amprenta After x Image
Ioana: Există numeroase evenimente din aria culturii vizuale, de la festivaluri de film la expoziții, târguri de artă, evenimente dedicate fotografiei sau educației media. Ceea ce ne propunem cu After x Image este să tratăm o temă din perspectiva mai multor medii, să o declinăm și să găsim puncte de legătură în felul în care este reflectat un subiect în film, în fotografie, în media și în artă de exemplu.
În plus discutăm despre cultură vizuală în termeni mai largi, nu numai despre artele vizuale ci și despre imaginile care ne înconjoară în viața de zi cu zi, în social media, în felul în care arată orașul (de la vitrinele magazinelor la grădinile dintre blocuri) sau în poveștile pe care le spun monumentele și statuile pe lângă care trecem zilnic. After x Image împrumută elemente din studii vizuale pentru a ne ajuta să descifrăm mai bine tot valul de imagini prin care navigăm zilnic.
Aglomerația vizuală a prezentului
Ioana: În momentele bune am putea spune că este o efervescență și un haos vizual care creează noi conexiuni - mai pufnești văzând o sincronicitate în două reclame puse una lângă alta, mai vezi o imagine care te atinge la nivel emoțional sau estetic și te liniștește sau reușești să faci noi legături despre un subiect din mai multe postări care îți intră în feed.
În momentele mai puțin bune, toată aglomerarea asta pare să te atace direct, să contribuie la zgomotul de fond și simți că țipă la tine concomitent și îți sparge atenția în 20 de bucăți - de unde și attention span-ul limitat pe care îl avem zilele astea. Cred că avem nevoie cu toții de un set de instrumente care să ne ajute să navigăm toate aceste imagini, să reușim să punem o serie de filtre peste ele și să putem să le citim mai bine într-un context mai larg, iar After x Image poate fi un punct de plecare foarte bun pentru asta.
Un ghid de navigare
Mădălina: Cred că fiecare își asamblează un set propriu de instrumente și obiceiuri de navigare. Sigur că e imposibil să știi originea fiecărei imagini, să citești toate aluziile sau să înțelegi dinamicile de putere din fiecare reprezentare. Important e să fim conștienți ce efect au imaginile consumate asupra noastră și ce urmări au modurile în care le folosim asupra altora. Și să ne și bucurăm de cele care ne plac, oferindu-le mai mult timp și atenție- de-asta eu prefer să văd un film la cinema, chiar dacă e mai la îndemână acasă sau să îmi iau jumătate de oră să răsfoiesc un album de fotografie, deși poate sunt de găsit și pe net. Și cel mai probabil gratuit. E un ritual pe care îl dedic lucrurilor pe care le apreciez, similar cu mâncatul în sufragerie, din farfurii deceramică frumoase vs din casoletă deasupra blatului de bucătărie.
Ce urmează după imagine
Mădălina: The afterimage. De fapt termenul se referă la o iluzie optică, o imagine pe care continui să o vezi pentru scurt timp după ce nu mai ești expus la stimul. Ne-a fost propus ca nume de partenerii noștri de la Glitch și ni s-a părut o metaforă bună pentru a porni o discuție despre ce rămâne cu noi după expunerea la milioane de imagini, întrebare care cred că poate sintetiza miza noastră principală. Altfel, pentru perspective despre viitorul imaginii- generată de AI, film, fotografie de presă sau alte tipuri- va trebui să veniți la After x Image. Și facem și-un vox populi după.
