[Povești de fotografi] Alex Damian: Facebook-ul, Instagram-ul și mai nou Tik Tok-ul au creat în ultimii 10, 15 ani un standard de frumusețe extrem de fals și greu de obținut

Cu o jumătate de oră înainte de începerea unui concert, coboară în holul de la intrare pentru a surprinde oamenii care vin la Enescu. Când mai rămân 15 minute până la primele note muzicale pentru public, se duce în culise și fotografiază muzicienii aflați în pregătirile finale, apoi așteaptă intrarea dirijorului pe scenă. Tot din backstage.

Fotograful Alex Damian a descoperit lumea din spatele scenei când era student la Universitatea de Muzică și, mergând des la concerte din Festivalul Enescu, avea acces în ea. Azi este unul dintre fotografii oficiali ai festivalului, iar din doi în doi ani își dorește să arate tuturor, prin fotografiile sale, cum arată magia instalată în backstage, înainte de fiecare concert de muzică clasică.

Alex face storytelling prin imaginile sale, iar din scenă surprinde virtuozitatea artiștilor, concentrarea dirijorilor, bucuria cu care muzicieni din toată lumea fac muzică.

Festivalul George Enescu s-a încheiat de puțină vreme, acum este timp să vorbim cu Alex Damian despre cum a fost pentru el această ediție. Tot cu el, povestim în continuare despre fotografia comercială și cea de portret, precum și despre standardele de frumusețe actuale.

Cum a fost să fotografiezi anul acesta la Festivalul George Enescu

A fost cea mai grea ediție de festival de până acum, un adevărat maraton pentru întreaga echipă foto, cu un record de 7 concerte pe zi! Pot spune că s-au strâns în imagini câteva povești de care s-au bucurat toți cei care au urmărit festivalul atât din sală, cât și în social media. Dar la final rămân cu același gust amar, căci deși Festivalul Enescu este un brand de țară de atât de mulți ani, abia dacă vorbim despre el și ne mândrim cu imaginea pozitivă pe care ne-o crează în lume.

Primul contact cu festivalul

Totul a început încă din facultate (Universitatea de Muzică, București). Prietena mea, la vremea respectivă, lucra în echipa festivalului și profitam de orice ocazie să merg la concerte. Stând de multe ori în backstage cu cei din echipă, am descoperit acea lume minunată pe care astăzi încerc s-o arăt cât mai multor oameni prin intermediul fotografiilor mele.

3 fotografii care îți rămân cele mai dragi de anul ăsta de la Enescu

Este extrem de greu să fac asta, căci sunt atât de multe povești în fiecare fotografie. Dar o să aleg o temă, nu neapărat 3 fotografii preferate. Iar tema este dragostea, căci de povești de dragoste n-o să ne săturăm niciodată și avem nevoie de ele mai mult ca oricând. Și aici vorbim nu doar de dragostea dintre artiști și dirijori, precum Martha cu Charles sau Yuja cu Klaus, ci chiar și dragostea pe care o poți surprinde în public.

Cum faci să prinzi cele mai bune cadre

Fotografia de Festival Enescu este complet diferită față de cea a altor festivaluri de muzică. Dacă la alte festivaluri nu-ți faci probleme pentru zgomotul pe care-l face camera ta foto sau că nu vede cineva din cauza ta DJ-ul sau trupa de rock de pe scenă, la Enescu trebuie să mergi tiptil, aplecat de spate și să folosești doar camere care trag în modul silențios, pentru a nu deranja publicul și artiștii de pe scenă.

De-a lungul anilor mi-am format un automatism pentru a acoperi necesarul de imagini de la un concert. La și jumătate cobor în holul de la intrare pentru a surprinde spectatorii, la și 45 mă duc în backstage pentru a surprinde instrumentiștii care-și studiază cele mai complicate pasaje muzicale, moment în care îi pot surprinde fără a-i deranja, iar la fără 5 aștept în culise intrarea dirijorului pe scenă. În timpul concertelor am câteva puncte de stație precise, în funcție de tipul de concert din acea seară. După ce mi-am făcut ”temele”, vânez relaxat acele momente care scot ce e mai frumos din acest festival.

Înapoi în timp, cum ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie

A început cu acea hemoragie de informație vizuală care a venit imediat după anii 90. Parcă ieșisem brusc dintr-o cutie și am început să descopăr revistele din afară și în special reclamele din ele (nu știam ce sunt alea reclame înainte de asta), iar apoi stăteam și mă uitam cu orele la videoclipurile de pe MTV. Credeam că la TV te uiți doar la filme, știri și desene animate, dar la vremea respectivă era cât se poate de cool să te uiți la videoclipuri muzicale. Modul de a fotografia acele reclame din revistă și de a filma acele videoclipuri muzicale m-a făcut să-mi doresc să fotografiez.

Primul tău aparat foto. Primele fotografii

Am primit cadou un Nikon SLR pe film și am fost extrem de încântat, căci singur nu mi-aș fi permis în veci din alocația școlară. Dar primele imagini de obicei rămân într-o arhivă, căci pe alea le înțelegi doar tu, e povestea ta cu cadrul respectiv. Îți ia destul de mult timp până înțelegi că trebuie să găsești o balanță între ceea ce vrei să spui prin fotografiile tale și ce înțeleg oamenii atunci când le privesc.

Cum ai învățat tehnica fotografică. Cine te-a inspirat

Camera foto cu controale complet manuale m-a forțat să învăț singur tehnica fotografică, căci la vremea respectivă nu existau workshop-uri foto sau YouTube și Tik Tok. În plus de asta, trăgeam pe film, aveam doar 36 de cadre la dispoziție și atât filmele cât și developarea lor erau scumpe, nu-mi permiteam să dau greș.

Ca mentori, m-am inspirat constant din National Geographic și tehnica de încadrare am imitat-o întotdeauna din cinematografie. Fiind pasionat de filme, întotdeauna eram atent la fiecare cadru din film, cum sunt poziționați actorii, de unde bate lumina etc. Și cumnatul meu a fost un mentor foarte bun, căci el mi-a făcut cadou camera foto și el m-a învățat lucrurile de bază (el lucrând în cinematografie la vremea respectivă).

Cum ti-a schimbat fotografia perceptia despre oameni, lume. Ce te-a învățat

Că habar n-avem să stăm la poze. Glumesc și nu glumesc, dar se vede clar că nouă, oamenilor, ne lipsește din școală o îndrumare despre cum să ne relaxăm și cum să ne vedem într-un mod pozitiv și cum să ne comportăm în fața unei ”camere de luat vederi”. Glumeam cu un amic fotograf când spuneam că vrem să ne facem o școală despre ”cum să te urci pe scenă la eveniment și cum să stai atunci când îți primești premiul sau diploma”.

Chiar și la Enescu simt asta. De câte ori fotografiez instrumentiști din orchestrele de-afară îi văd că sunt extrem de relaxați, în schimb ai noștri sunt timorați, se retrag, se întorc cu spatele și mai tot timpul te privesc suspicios. Nu mai vorbesc de când fotografiezi pe stradă. Frica de a fi urmăriți se pare că o avem în ADN. Din fericire acest fenomen începe să se schimbe, căci social media a obișnuit noile generații în a se filma și a se fotografia și atunci dialogul e mai simplu și natural.

Ce ai descoperit despre tine de când faci fotografie

Uite, asta e o întrebare la care nu știu să răspund. Nu știu dacă am descoperit ceva la mine, știu doar că întotdeauna mi-am dorit să împărtășesc cu toți ceilalți experiențele prin care am trecut și fotografia mi-a hrănit nevoia de atenție și de validare de care aveam nevoie, prin feedback-ul primit la adresa fotografiilor mele.

Primii bani câștigați din fotografie

Fotografia a fost la început un hobby, un accesoriu. Am început ca blogger, iar primele campanii de advertoriale au venit de pe blog. Apoi, cu apariția instagram-ului, fotografia a devenit extrem de necesară și așa au apărut primele campanii foto în rolul de creator de conținut/influencer. Totuși, lumea asta începea să devină din ce în ce mai falsă și mie mi-e greu să spun despre absolut orice că este ”cel mai bun” sau ”cel mai tare”, așa că m-am retras către fotografia de eveniment de câțiva ani încoace.

Subiecte și teme pe care le explorezi acum

Întotdeauna am fost atras de fotografia urbană și de portret. Îmi plăcea enorm înainte să mă plimb prin București și să fotografiez locuri și oameni. Acum sunt într-un impas, căci orașul este efectiv sugrumat de mașini și mizerie și mi-e din ce în ce mai greu să văd ceva interesant sau frumos. Nevoia de liniște mă îndreaptă din ce în ce mai mult către cadre rurale și de natură, în încercarea de a-i face pe oameni să înțeleagă că felul în care ne trăim viețile acum, ne afectează grav sănătatea. Cred că e un ciclu prin care trece fiecare persoană, iar pandemia cu siguranță că ne-a schimbat multora percepțiile și nevoile sociale.

Criteriile unei fotografii portret bune. Sunt toți oamenii fotogenici sau nu?

Hai să nu fim ipocriți și s-o spunem pe aia dreaptă. Nu, nu toți oamenii sunt fotogenici. Și asta nu pentru că e ceva în neregulă cu ei, sau că sunt urâți, ci pentru că Facebook-ul, Instagram-ul și mai nou Tik Tok-ul au creat în ultimii 10, 15 ani un standard de frumusețe extrem de fals și greu de obținut. Toată lumea e perfectă, nimeni n-are nici un defect și folosirea filtrelor arată cât de mult exagerăm în dorința de a atinge ”perfecțiunea”. Cu toate astea, un portret bun nu pornește de la subiectul pe care îl fotografiezi, ci de la locul în care îl fotografiezi și lumina folosită. Poți fotografia cea mai frumoasă persoană din lume la un perete și să iasă cea mai banală poză sau poți fotografia cel mai ”urât” om din lume într-un loc extrem de frumos cu cea mai bună lumină și să ai parte de cea mai ”epică” fotografie din cariera ta.

Tehnicile prin care îți relaxezi subiecții pentru portrete bune

Am câteva tehnici, dar consider că nu e bine să dai totul din casă de-a gata. Fiecare fotograf trebuie să treacă printr-o serie de eșecuri ca să știe mai bine cum să relaționeze cu subiecții fotografiați. Am văzut cazuri cu fotografi care aplicau anumite tehnici învățate de prin diverse workshop-uri sau stiluri copiate de la alții din social media, dar care le aplică prost. Nu, tre’ să greșești în modul de abordare ca să vezi ce poți îmbunătăți la tine și să vezi singur cum îi poți face pe oameni să zâmbească și să se simtă relaxați. În cazul oamenilor nu merge doar cu teoria.

Fotografia comercială și cerintele de acum ale clientilor. Cum negociezi creativ cu ei

Păi să spunem că din fotografia comercială se câștigă bani. Iar nevoile clienților s-au schimbat odată cu evoluția tehnologiei. Se cer fotografii la cald pentru a fi postate în timp real în timpul evenimentelor, formatul fotografiei să fie compatibil cu rețelele sociale și dacă ai putea să fii în mai multe locuri deodată, ar fi minunat.

Cât despre negocierea creativă, aici e aceeași luptă constantă în a-i face pe clienți să înțeleagă că nu angajezi un fotograf doar să-ți declanșeze un aparat foto, că asta poți să faci și tu. Angajezi un fotograf pentru că el e expert în a vedea. El vede mai bine ca oricine și știe cum să-ți pună în evidență produsul sau subiectul fotografiat. Din păcate sunt foarte puțini cei care înțeleg asta și folosesc fotografii ca pe niște unelte și nu ca pe niște parteneri, motiv pentru care mulți fotografi vin la evenimente, își fac treaba în condițiile date, emit factura și la revedere.

Trendurile în fotografie

Pfoai, apar atât de multe trenduri și dispar la fel de repede încât ne-ar lua mult timp să le discutăm pe toate și să spunem care e bun și care e supraevaluat. Cred că este extrem de necesar să te adaptezi la orice trend, dacă vrei să rămâi relevant. Da, personal poți considera că multe trenduri sunt de proastă calitate, dar părerea ta nu mai contează cât timp ele funcționează pentru noile generații. Trebuie doar să te adaptezi și să aplici toată experiența ta asupra acelor trenduri pentru a le face mai bune. Dacă doar le critici, atunci vei fi dat la o parte, căci nimănui nu-i va păsa de părerea ta.

Tips & tricks pentru neprofesioniștii pasionați de fotografie

Aici e simplu, sunt câteva reguli care te pot face un fotograf mai bun. În primul rând, șterge lentila de fiecare dată înainte să faci o poză, apoi ține tot timpul telefonul drept, nu aplecat, nu într-o parte și apoi inspiră-te de la alți fotografi. De aici încolo, creierul tău o să-ți ceară singur să încadrezi mai bine și simetric, să explorezi singur și să-ți găsești stilul fotografic.