În copilărie, mezzosoprana Martiniana Antonie cânta oriunde se afla. La serbări, în sufragerie, cu public improvizat din părinți și musafiri, pe stradă, la joacă. La șase ani a început să ia lecții de pian și dans, primii pași către lumea spectacolului. Drumul ei în muzică a continuat cu Colegiul Național de Artă din Iași, Universitatea Națională de Muzică din București, programul Tinere Talente al Fundației Regale și, apoi, în urma programului, o serie de masterclass-uri în Spania și New York. A câștigat premiul al II-lea la concursul internațional “George Enesco” din Paris și Marele Premiu la concurs internațional, “Jeunes Espoirs Raymond Duffaut”, din Avignon.
”Muzica a avut mereu o magie a cărei vrajă mă cuprindea. În copilărie simțeam ca îmi oferă libertatea de a mă exprima. A rămas și până în prezent cea mai puternică formă de exprimare pe care o accesez”, spune Martiniana.
Martiniana Antonie este solistă a Concertului Regal caritabil, care va avea loc pe 25 octombrie, la Ateneul Român. Fondurile strânse în urma Concertului Caritabil vor sprijini programul Tinere Talente prin care Fundația oferă burse de studiu celor mai talentați tineri artiști români. Povestim în continuare cu Martiniana despre muzică, relația oamenilor cu arta după pandemie și experiența ei în programul Tinere Talente.
Începutul
Am fost un copil care cânta oriunde se afla. La grădiniță învățam pe de rost serbările, inclusiv poeziile și cântecele colegilor, pe care le replicam apoi acasă, în sufragerie, în fața părinților și a invitaților. Memoram și majoritatea melodiilor pe care le auzeam la radio, ceea ce a determinat-o pe mama să mă înscrie la un club de muzică pentru copii, la vârsta de 5 ani. La un an după, am început să iau și lecții de pian și dans și, astfel, împletite, toate m-au direcționat către lumea spectacolului de operă.
Încă din copilărie am știut că îmi doresc să cânt, însă nu aveam o imagine clară a genului muzical pe care îl voi aborda. Mama îmi susținea pasiunea la nivel de hobby, însă nu îmbrățișa ideea că aș putea să mă dedic în totalitate muzicii. Acest lucru s-a schimbat în gimnaziu, odată cu admiterea la Colegiul Național de Artă “Octav Băncilă” din Iași. Aici am studiat pentru 4 ani chitară clasică, instrument cu care nu am reușit să mă conectez.
Abia la liceu a venit momentul mult așteptat, să mă dedic studiului vocal. Deși nu avusesem niciun contact cu opera, singura opțiune disponibilă, pe care am și ales-o, era secția de canto clasic. Odată pătrunsă în acest nou univers, descoperind pe internet videoclipuri din concerte și opere cu mari soliști și participând la primul meu concurs de canto, a devenit o certitudine: Îmi doresc să devin solistă de operă.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra muzicii
Muzica a avut mereu o magie a cărei vrajă mă cuprindea. În copilărie simțeam ca îmi oferă libertatea de a mă exprima. A rămas și până în prezent cea mai puternică formă de exprimare pe care o accesez. În momentele când sunt pe scenă, spațiul exterior dispare și mă las transpusă într-un tărâm paralel, conectat undeva la miezul sufletului, din care mai apoi transmit ceea ce îmi doresc sau îmi este insuflat de către personajul pe care îl interpretez.
Nu cred că am experimentat o schimbare de perspectivă, ci doar o mai bună înțelegere a puterii pe care muzica o are, atât asupra creatorului sau mesagerului, cât și asupra publicului sau receptorului.
Credit Foto: Amati Bacciardi
Experiența în programul Tinere Talente
Programul Tinere Talente a reprezentat o piatră de temelie în drumul meu artistic. Provin dintr-o familie modestă din Iași, care nu avea posibilitatea să susțină financiar toate necesitățile începuturilor unui astfel de drum. Am devenit bursieră a Fundației Regale în 2015, pentru doi ani. Înainte de acest moment, nu explorasem domeniul în afara granițelor țării, părinții făcând eforturi mari pentru a finanța mutarea mea la București.
Primul an ca bursier mi-a oferit posibilitatea de a participa în Spania, la masterclass-ul cunoscutei mezzosoprane Teresa Berganza și la concursul internațional “George Enesco” din Paris, acolo unde am obținut Premiul al II-lea. În al doilea an ca bursieră am început studiul limbii germane și am participat, pentru prima dată, la masterclass-ul Canto Vocal Programs, cu vocal-coach de la Opera Metropolitană din New York, cu care continui să lucrez în fiecare an de atunci și care au avut un aport imens în dezvoltarea mea vocală.
Tot cu susținerea Fundației Regale am participat și la al doilea concurs internațional, “Jeunes Espoirs Raymond Duffaut”, de data aceasta la Avignon, acolo unde am câștigat Marele Premiu. Toate aceste experiențe și-au lăsat puternic amprenta asupra creșterii mele artistice și au influențat adânc perspectiva și noile căi pe care aveam să pășesc.
Participarea la Concertul Regal caritabil 2023
Am primit cu mare bucurie și emoție invitația de a fi solistă a Concertului Regal. Sunt profund onorată ca după 7 ani să am oportunitatea de a reveni și a cânta în fața Familiei Regale și a publicului elitist român. Va fi un concert special, pentru șansa de a cânta împreună cu minunatul tenor Ioan Hotea, sub bagheta maestrului Bebeșelea, mentorul care mi-a călăuzit pașii către Academia Rossiniana din Pesaro, acolo unde mi-am făcut și debutul operistic absolut.
În plus, această zi este una încărcată de emoție. Pe 25 octombrie aș fi sărbătorit și ziua de naștere a tatălui meu, pe care l-am pierdut anul trecut. Mi-aș fi dorit să îl văd în public alături de mama, pentru a se bucura împreună de roadele eforturilor lor. Datorită lor sunt astăzi aici, urmându-mi visul și trăind pentru și prin muzică.
Concert Regal 2022. Credit Foto: Daniel Angelescu
Rolul muzicii în 2023
Muzica are o forță extraordinară, iar muzicienii vor fi mereu acolo pentru a o urma și pentru a umple sufletele oamenilor cu emoție și împlinire. Cred că inteligența artificială este pe calea de a schimba semnificativ realitatea cu care suntem obișnuiți și, sunt sigură, că urmează să schimbe radical și industria muzicală. Îmi place să cred, însă, că nimic nu poate replica onestitatea intenselor trăiri și autenticitatea experiențelor interumane pe care le transmitem sincer, din suflet către suflet, live, într-o sală de concert sau într-un teatru.
Am experimentat deja un val fără precedent în timpul pandemiei, atunci când toate teatrele au încercat să fie cât mai prezente pe platformele de social media, difuzând spectacole integral jucate în absența unui public. Nu știu dacă acesta va deveni un trend, însă pentru mine nimic nu se compară cu experiența unui spectacol live.
Ce ai învățat cel mai important despre muzică
Muzica ne oferă libertatea de a ne exprima identitatea, cultura, trăirile, etc. Muzica este magie, este vibrație, energie hipnotizantă. Dincolo de toate detaliile tehnice și fuga arzătoare către atingerea Perfecțiunii, stă, în fapt, emoția pură emanată, care te conectează cu publicul. Muzica este limbajul universal care reușește să depășească orice barieră culturală sau lingvistică, care poate vindeca și inspira, este în fiecare dintre noi, iar eu nu aș putea trăi fără ea.
Credit Foto: Amati Bacciardi
Ce simți înaintea unui concert
Multe emoții. Sunt o persoană foarte emotivă. Momentele critice sunt, de obicei, primele 5 minute de la intrarea în scenă, atunci când emoțiile sunt la cotele cele mai mari, bătăile inimii sunt puternice, rapide și imposibil de controlat, iar respirația și suportul au de suferit din această cauză. Înainte de orice spectacol respir adânc, mă asigur că expirul este mai lung decât inspirul, îmi trec în minte anumite fraze sau momente cheie ale spectacolului și încerc să mă încurajez, vorbindu-mi blând. Sunt probabil cel mai crunt critic al meu și mi s-a întâmplat de multe ori să mă las copleșită chiar de gândurile și criticile proprii.
Lucrez, în continuare, la a fi răbdătoare cu mine și cu evoluția mea. Una dintre cele mai copleșitoare experiențe le-am trăit la Avignon, la concursul pe care îl menționam mai sus. Am și acum în minte spațiul din spatele scenei, acolo unde toți finaliștii așteptam în întuneric, sperând să ne auzim numele strigat, pentru a păși pe scenă și a ne ridica premiul. Am cântat cele trei etape ale concursului cu o laringita cruntă, care a debutat odată cu aterizarea mea la Avignon, astfel că nu eram deloc mulțumită de prestația mea. Rămăsesem printre ultimii finaliști care nu își auziseră numele și îmi era foarte clar că nu aveam să plec acasă cu un premiu. Îmi vorbeam și mă încurajam spunându-mi: “Am ajuns într-o finală de concurs internațional, în condiții de sănătate complet nefavorabile. Ar trebui să fiu mândră pentru o astfel de reușită”. Chiar în acest moment simt agitație în jurul meu, îmi aud numele rostit din mai multe direcții și sunt îndrumată frenetic către scenă. Am întrebat ce se întâmplă, iar răspunsul a fost GRAND PRIX! GRAND PRIX! Știam că trebuie sa fie o neînțelegere.
Pășind pe scenă, în completă confuzie, m-am îndreptat spre membrii juriului, care mă așteptau zâmbitori cu diploma, dau politicos mâna cu ei, după care arunc un ochi peste foaia care acum îmi aparținea. Avea să fie, într-adevăr, Grand Prix, Marele Premiu. Nu mi-a venit să cred că un juriu internațional de anvergură mi-a oferit mie, o fată din România de care nu mai auziseră niciodată până atunci, premiul concursului. E un moment pe care îl port în suflet, pentru că mi-a dovedit că ceea ce pot oferi prin muzică poate atinge și impacta urechile și sufletelor oamenilor.
Cum te pregătești înainte de un spectacol
Ziua cu pricina e, de obicei, proiectată în jurul spectacolului. Venind, mai mereu, după perioade de repetiții intense, corpul simte oboseala și de aceea nu mă trezesc foarte devreme. Îmi încep ziua cu câteva exerciții de stretching și yoga, care îmi pun sângele în mișcare și îmi lejerizează corpul. Beau ceai, vorbesc cu mama, care dorește mereu să știe cum am dormit și cum mă simt. Încerc să fac totul într-un ritm calm și relaxat. La orele prânzului e timpul pentru prima masă a zilei, pe care aleg să o iau în oraș, deseori alături de colegii din producție.
Întoarsă acasă, mă uit pe partitură la anumite momente cheie și ascult înregistrări de la repetiții sau coaching-uri, pentru a trasa încă o dată mental detaliile tehnice pe care doresc să le urmez. (Odată ajuns pe scenă, controlul absolut și micro reglajele ar trebui să dispară, pentru a lăsa loc interpretării și realității personajului.) Îmi place să ajung în Teatru devreme, pentru a nu fi presată de timp (cu aproximativ o oră înainte de timpul la care sunt programată pentru make-up sau aproximativ două ore jumătate înainte de începerea spectacolului).
Aș mai putea menționa atenția pe care o acord cinei dinaintea zilelor în care am de cântat. Evit mâncărurile acide, deoarece m-am confruntat în trecut cu refluxul gastric, o problemă des întâlnită printre cântăreți, care poate crea mult disconfort și chiar probleme vocale. Somnul și hidratarea sunt cu siguranță cele mai importante elemente când vine vorba de igiena vocală. Călătorind și locuind în diverse medii și cazări, îmi updatez mereu lista de necesități care să îmi ofere condiții prielnice și un mediu stabil. Până acum, “trusa” mea conține: melatonină, ceai de mușețel, dopuri de urechi, medicație împotriva refluxului gastric, inhalator portabil și ser fiziologic.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu muzica clasică
Această relație a avut cu siguranță de suferit odată cu trecerea timpului, cel mai recent impediment fiind pandemia cu care s-a confruntat întregul glob. Închiderea teatrelor și a sălilor de concert a perturbat constanța participării și, mai mult decât atât, a determinat o tranziție către concerte online pe platforme de streaming. Efectele pandemiei persistă, iar restabilirea aceluiași nivel de implicare din partea publicului rămâne, din păcate, o provocare.
E minunat atunci când spectacolele sunt sold-out, însă nu putem să nu observăm numărul mic al generației tinere printre spectatori. Aici cred că ar fi necesară o implicare activă din partea sistemului educațional, care să ofere puncte de intrare accesibile și captivante în lumea muzicii clasice și a operei pentru tânăra generație.
