[Dans & Energie] Sergiu Diță: Cel mai provocator și interesant pentru mine este să aduc performativitate în locuri unde manifestările artistice nu sunt la ordinea zilei

Se exprimă artistic prin coregrafiile pe care le creează și prin performance, angrenându-se în probleme ale societății moderne. Artistul Sergiu Diță este preocupat ca, prin dans, să deconspire canoane și convenții. Cel mai mult îi plac proiectele în care lucrează cu cercetători și cu artiști din alte domenii, fiindcă procesul de creație devine unul complex, întins pe mai multe planuri.

"Mă axez pe folosirea culturii pop ca element de critică socială, pe ideea de reciclare și chestionare a originalității în artă, ironie și auto-ironie. Pop culture mă inspiră cel mai mult, împreună cu kitsch-ul nostru cel de toate zilele, pe care de cele mai multe ori îl observ pe stradă, în societate sau în meme-uri".

Sergiu Diță spune că un artist independent în România este musai să accepte că trebuie să lucreze și ca manger, producător, contabil, om de serviciu pe scenă. În plus, trebuie să posede o capacitate de adaptare rapidă la ordonanțe de urgență și tăieri de bugete. Sergiu vine din Cluj-Napoca, unde s-a născut și a absolvit absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia”, secția de dans contemporan. La București, și-a continuat studiile universitare și post-universitare în artă coregrafică.

Drumul către dans și performance

M-am născut în Cluj-Napoca, unde am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia”, la secția de dans contemporan în 2018. Apoi am venit în București pentru a urma programul de licență Artele Spectacolului – Coregrafie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC), pe care l-am absolvit în 2021 și în cele din urmă programul de master Artă Coregrafică al UNATC pe care l-am absolvit anul acesta. În paralel cu programul de master am urmat și cursurile Academiei de Dans și Performance de la Centrul Național al Dansului București (CNDB).

În prezent sunt coregraf independent și împreună cu Anca Stoica activez ca duo artistic sub numele Platforma 13, o inițiativă dedicată experimentului multidisciplinar.
Nevoia de a-mi cunoaște mai bine corpul și identitatea, împreună cu ideea că propriul corp poate deveni purtător de mesaje și de statement-uri politice și sociale m-au condus către dans și performance.

Prima ta întâlnire cu dansul

Întâlnirea cu dansul a avut loc prin lungile ore din copilărie petrecute în fața televizorului pe MTV, când imitam coregrafiile și atitudinile starurilor pop de atunci.

Credit foto: Light Stories

Calități și abilități de care are nevoie un artist pentru a fi un performer bun

Arta performativă chestionează constant ideea de expresie și tehnică, iar prin urmare toate aceste lucruri se află într-o stare de flux și continuă schimbare, existând o multitudine de fațete și posibilități. Pentru mine, acum, un performer are nevoie de siguranță pe sine, adaptabilitate la schimbare, dar și disponibilitatea de a fi vulnerabil și de a-și expune slăbiciunile. De asemenea, capacitatea de a lucra în echipă și de a lăsa orgoliul la o parte.

Credit foto: Claudiu Popescu

Primul proiect important din cariera ta

Primul proiect important a apărut în liceu, unde am avut oportunitatea de a lucra cu coregraful Cosmin Manolescu la Meniu:Dans (2017). Atunci am luat contact cu spațiile neconvenționale, unde dansul apărea ca o intervenție. A fost o întâlnire importantă, pentru că luam parte la ceva nou pentru mine, ceva care nu era pur și simplu dans și care stabilea o conexiune mai sinceră cu publicul. Privind retrospectiv, Cosmin mi-a format o bază solidă în ceea ce privește performance-ul.
Îmi amintesc că eram mult mai timid atunci și că doar într-un context artistic mă simțeam confortabil.

Dezvoltarea artistică. Cum ești acum

În trecut, dansul pentru mine trebuia să fie abstract, extrem de geometric și să conțină radicalism. Acum mi-am dat seama că manifestarea mea artistică se angrenează mai mult în probleme ale prezentului, pentru că încerc să trăiesc în prezent și să găsesc metode prin care să deconspir convenția și canoanele. Mă axez pe folosirea culturii pop ca element de critică socială, pe ideea de reciclare și chestionare a originalității în artă, ironie și auto-ironie. Mi-am numit metoda de lucru „manifest-colaj-recitativ”. Ea presupune expunerea critică a subiectului, colaj de citate, clișee socio-culturale și text.

Credit foto: Delia Dobrescu

Profesorii și mentorii care au contribuit la formarea ta

La început a fost doamna Loredana Crăciun, profesoara mea de dans contemporan din liceu și Anca Ciupe, care mi-a format cunoștințele în istoria dansului. Apoi au urmat Cosmin Manolescu, Oana Mureșan și mai târziu doamnele Liliana Iorgulescu și Valentina de Piante Niculae. Nu aș fi ajuns să fac nimic din ceea ce fac acum fără una dintre aceste persoane.

De asemenea, la Academia de Dans și Performance de la CNDB i-am avut ca profesori pe Lucas Viallefond, Irina Botea Bucan, Galina Borissova, Jan Burkhardt, Mădălina Dan, Carmen Coțofană, Simona Deaconescu, Laura Aris, Iva Sveshtarova, Sigal Zouk, Marko Milić, Gisela Müller, Marta Coronado, Noa Zuk, Ioana Păun, Ioana Marchidan, Miriam Althammer și Andreea Belu.

Greutățile și prejudecățile cu care te confrunți în munca ta

Mă confrunt adesea cu lipsa de încredere în tineri, cu atitudinile delăsătoare de lasă că e bine și așa, cu lipsa de implicare socială, precum și lipsa de etică a muncii.

Credit foto: Cristian Puiu

Ce ai învățat, de când faci coregrafie și performance

De când activez ca performer și coregraf am învățat să îmi planific timpul mai bine, să respect corpurile celorlalți, să fiu spontan și să mă bucur de imprevizibilitatea prezentului. De-a lungul vremii, dansul m-a învățat să fiu mai conștient din punct de vedere social și să mă bucur de divergențe.

Colaborările și proiectele care te atrag

Cel mai mult îmi plac proiectele interdisciplinare, unde lucrez cu artiști din alte domenii artistice, și cu cercetători care nu au legătură cu arta. Atunci se creează o stare de lucru perfectă pentru mine, pentru că procesul artistic nu este îndreptat doar către forma pe care o ia corpul într-un spațiu, ci pe mai multe planuri, lucru care poate determina un proces artistic mai onest și mai complex.
Cel mai provocator și interesant pentru mine este să aduc performativitate în locuri unde manifestările artistice nu sunt la ordinea zilei.

Credit foto: Roberta Roată

Un sumar al proiectelor tale din acest an

Am lucrat la spectacolul meu de disertație, MANual, selectat în cadrul DbutanT 2023 și Bucharest Fringe. Îl puteți vedea pe 19 septembrie la Linotip. De asemenea, am lucrat la Azi nu, o instalație video și un performance în colaborare cu Mihai Ivașcu și Anca Stoica în cadrul rezidenței Acasă la Hundorf, care urmează să fie prezentate la Târgu Mureș între 29 septembrie și 1 octombrie la Bastionul Tăbăcarilor. Menționez și performance-ul Play Replay Remix al Platformei 13 prezentat la Artown Festival și instalația performativă F____ a Letei Popescu de la SAC @ Malmaison.

Procesul de creație a unei noi coregrafii

Pornesc un proces artistic de la constituirea unei arhive digitale, unde adun imagini, sunete, texte, videoclipuri, referințe din lumea dansului și istoriei artei. Apoi încerc să le stabilesc conexiuni și să le fac să aibă sens împreună. E o perioadă de cercetare, care mai apoi ia formă fizică în studioul de dans, unde apar alte semnificații și sensuri posibile.

Cred că până acum am menționat cuvântul pop de câteva ori, deci cred că pop culture mă inspiră cel mai mult, împreună cu kitsch-ul nostru cel de toate zilele, pe care de cele mai multe ori îl observ pe stradă, în societate sau în meme-uri.

Credit foto: Vlad Zugrăvel

Evoluția sectorului de dans românesc din ultimii

Observ că sectorul de dans românesc evoluează în bine, pentru că instituțiile încep să fisureze zidurile construite în jurul lor și colaborează între ele. De asemenea, mai apar câțiva artiști tineri demni de urmărit. Ca să fie și mai bine, ar trebui să ne gândim mai des la comunitate și la un bine comun, pentru că suntem puțini oameni care activăm în acest domeniu artistic și e păcat să nu ne susținem reciproc.

Provocările unui artist în România

Ca să fii artist în România trebuie să accepți să lucrezi și ca manager, producător, contabil și să îți cureți singur scena. Provocarea este să te adaptezi la fiecare Ordonanță de urgență, tăiere de buget și să încerci să faci tot ce îți stă în putință pentru binele comunității artistice și a culturii.

Zâmbetele oamenilor, faptul că ai schimbat ceva în societate, că ai pus lumea pe gânduri, că i-ai făcut să își pună întrebări despre ei și despre lumea în care trăiesc sunt doar câteva dintre lucrurile bune ale acestei meserii.

Credit foto: Elena Oltea

Ce urmează pentru tine

În prezent, lucrez la spectacolul Ioanei Marchidan la Centrul Național al Dansului București (CNDB), care urmează să aibă premiera în octombrie și la proiectul Balkan Ballerinas, pe care urmează să îl dezvolt cu Anca Stoica în cadrul rezidenței de la AREAL - Spațiu pentru dezvoltare coregrafică.