Cum reușește simbolul unui călugăr mort să adune în jurul lui atâta disperare de a crede într-o viață mai bună, de a promite salvarea pentru milioane de oameni ? Brand și icoană, legenda lui Arsenie Boca e reprezentativă pentru nefericirile prezentului. Regizorul Alexandru Solomon a vrut să afle mai multe despre mecanismele acestei fascinații colective și a mers pe urmele lui Arsenie Boca într-un pelerinaj pus în scenă. A realizat astfel lungmetrajul „Arsenie. Viața de apoi”, un road movie documentar care poate fi văzut în această perioadă în cinematografe.
La început, între 2018 și 2021, Alexandru Solomon a mers în pelerinaje la Arsenie Boca și a filmat, dar nu era mulțumit de rezultat, i se părea superficial.
”Între timp m-am sfătuit cu tot felul de oameni, antropologi, istorici, oameni din biserică. Apoi m-am hotărât să recurg la altă strategie, să organizez propriul meu pelerinaj, în care să fiu și ghid, și pelerin, și regizor”, povestește Alexandru Solomon.
„Arsenie. Viața de apoi” a avut premiera internațională în această vară la Karlovy Vary, pelicula fiind inclusă în competiția “Proxima”, și va avea premiera sibiană în cadrul competiției naționale la Astra Film Festival în perioada 15 – 22 octombrie 2023.
Povestim cu Alexandru Solomon în continuare despre cinematografie, miracole, manipularea credinței și cum a prins formă filmul lui pelerinaj.
De la primul film până acum
Greu exercițiu: nu știu dacă primul meu film este ce am filmat pe super8 când aveam 14 ani, filmele din facultate sau eseurile video la care am lucrat cu Radu Igazsag și Geta Brătescu la începutul anilor 90. Eram altcineva, în altă eră.
Schimbări au fost multe, inițial în școală am încercat și ficțiune, și documentar; am început apoi să lucrez cu artiști la filme experimentale și am ajuns la documentar cumva fără un program, din nevoia de a spune anumite povești și de a cunoaște anumite lumi. Neschimbate au rămas curiozitatea, răbdarea și gustul pentru imagine.
Cum s-a schimbat procesul de creație
În ultima vreme, petrec tot mai mult timp lucrând la un film; fiecare e o experiență de viață diferită, sunt ani de schimbare. Îmi ia timp să găsesc o formă cât mai potrivită, de film, poveștii pe care vreau s-o spun. Lucrând la un documentar, trăiești niște vieți la care nu ai avea altfel acces.
Când te-ai gândit prima dată la un film despre Arsenie Boca
Mă interesa, de prin 2017, să fac un film despre influența religiei și a bisericii în viața noastră. Cred că e un fenomen social-politic foarte puternic, iar cultul lui Arsenie Boca vorbește despre o tendință universală, despre nevoia de miracol și despre apusul iluminismului în vremurile noastre. Era povestea potrivită pentru tema pe care încercam s-o descifrez.
Am început să merg în pelerinaje la Arsenie Boca în august 2018, am continuat până în toamna lui 2021. Filmam singur, cu o cameră mică, în sesiuni de 2-3 zile cât durau pelerinajele. Nu eram mulțumit, mi se părea că iese ceva superficial. Între timp m-am sfătuit cu tot felul de oameni, antropologi, istorici, oameni din biserică. Apoi m-am hotărât să recurg la altă strategie, să organizez propriul meu pelerinaj, în care să fiu și ghid, și pelerin, și regizor.
Still. Arsenie. Viața de apoi
Temeri, sensibilități
E delicat să vorbești despre credința oamenilor, mai ales când nu o împărtășești și nu faci parte din grupul lor. Dar o și respecți. M-am expus și eu cât am putut de transparent, cine sunt și ce cred. Asta a fost cel mai greu, să găsesc reciprocitatea cu ceilalți participanți la filmare și tonul potrivit filmului. Voiam să ascult, să stârnesc realitatea și să las o urmă.
Odată ce am găsit tonul și am ales pelerinii cu care urma să plecăm în călătorie, lucrurile au decurs foarte ușor și plăcut la filmare. Grupul s-a sudat și a participat cu mare entuziasm la filmare. Oamenii s-au deschis, am aflat multe lucruri despre poveștile lor de viață, le sunt recunoscător că ne-au oferit această fereastră.
A ieșit așa cum voiai?
La montaj, vezi filmul în ansamblu de foarte multe ori și - de fapt - ce e important e să renunți treptat la cum vedeai filmul în capul tău și să accepți filmul real, pe care îl impune materialul filmat. Cu atât mai mult la documentar, filmele se scriu la montaj. Am avut și norocul să lucrez cu doi monteuri excepționali, cu Cătălin Cristuțiu și cu Sophie Reiter.
Ce trebuie să știe oamenii despre acest film
Aș vrea să rămână puțin pe gânduri. Să verifice mai atent când și cum este manipulată credința lor. Să încerce să fie mai precauți cu consumul de informații și de imagini, să se înarmeze mai bine și să-și folosească judecata proprie. Să se asculte, chiar dacă nu sunt de acord. Filmul încearcă să fie o punte de dialog. De aceea sunt și așa de interesante discuțiile care se nasc în sălile de cinema după vizionarea filmului.
Still. Arsenie. Viața de apoi
Ce înseamnă pentru tine miracol
Miracolele există pentru cei care cred în ele și, dacă gândul ăsta îi ajută în viață, trebuie respectat. Dacă e să ne luăm după social media și presă, zilnic se petrec zeci de miracole. Poate că e nevoie de un pic de moderație, altfel pare că suntem tot mai nefericiți deși vedem miracole peste tot.
Cred că lumea e suficient de fascinantă, de complicată și de surprinzătoare, așa încât nu e nevoie să căutăm miracole oculte, ci să fim atenți la ce (ni) se întâmplă. Până unde putem, să ne folosim de rațiune și de uneltele științei. Teritoriul miracolelor e dincolo de ele.
