Al doilea inceput ca artist pentru Lucian Pruna a fost la 22 de ani, cand tocmai ce terminase facultatea de Teologie Ortodoxa, sectia Arta Sacra. A renuntat apoi la restaurarea de biserici si a trecut la pictura de sevalet. Stilul? Ar zice ca e realism contemporan dar nu e nici el foarte sigur, iar probabil criticii i-ar spune altfel.
"Pentru mine, prin 2011, Facebook a fost de mare ajutor. M-a facut sa-mi reindrept interesul spre pictura, am descoperit o gramada de pagini si artisti din zona de pictura, am vazut cum isi expun arta, ce inseamna sa formezi o comunitate — am invatat foarte multe de la alti pictori prin social media", spune Lucian.
Daca vrei sa comanzi un tablou de la Lucian ii scrii direct pe Facebook sau Instagram, acolo isi tine colectia, iar lucrurile se intampla pe sistemul primul venit, primul servit. Momentan pregateste o expozitie in Bucuresti pentru anul viitor, cu subiecte noi pe care acum le identifica. Nu e mare fan vernisaje, iar daca ar putea nu ar merge nici la ale lui.
Inceputurile tale ca artist
Am avut si noroc. Pe la 4-5 ani, mi-au remarcat ai mei desenele, si cam tot pe atunci, si diversi educatori. La 11 ani am pictat pentru prima data in ulei — mi-a placut. Urmatorii 3 ani, pana pe la 14, au fost intensi - bagam mult desen, si faceam cursuri particulare cu un artist local, Traian Zorzoliu. Am continuat sa studiez si sa pictez saptamanal doar ce mi se cere — cand sa mai fac si pentru mine?
Al doilea inceput a fost pe la 22 de ani, veneam dupa un liceu de arte si tocmai terminasem facultatea de Teologie Ortodoxa, sectia Arta Sacra, adica restaurare de biserici. Am renuntat la ce facusem pana atunci si am continuat pictura de sevalet pana in prezent.
Cat de greu este pentru un pictor sa razbata in ziua de azi
Acum, depinde ce inseamna sa razbati, care cred ca e diferit pentru fiecare. Oricum ar fi, eu zic ca ca avem mai multe oportunitati ca niciodata. Avem atatea canale de social media sau platforme dedicate special pentru arta, exista comunitati, exista de toate.
La orice nivel te-ai afla, azi ai acces la toate informațiile de care ai putea avea nevoie: ca-s cursuri de pictura sau de marketing pentru pictura, ca-i gratis sau contra unei sume decente, optiuni exista. In plus, vedem in timp real cum circula arta pe glob si la ce reactioneaza lumea — asa, avem feedback instant la propriile creatii, ceea ce ne mai si ajuta sa ne reglam din mers.
In ce curent ai incadra lucrarile tale
As zice ca se numeste realism contemporan ce fac eu acum, dar nu sunt 100% sigur — e posibil ca unii oameni de specialitate sa fie de alta parere.
31/28 cm - ulei/pânză
Cat de greu este să te intretii din ceea ce faci
Nu e nici greu si nici nu se pune problema de reusit sa vand lucrari. Pana la urma, e ca in orice alt domeniu — tine de cat de bun esti, cat de pe placul publicului esti (care nu are tot timpul legatura cu nivelul de skill), cine e acel public si cum te percep oamenii respectivi. Și ca în orice, si niste noroc :)
40/30 cm - ulei/pânză
Relatia cu colegii de breasla
In mare, relatia cu mediul se desfasoara in online. Nu zic, am si ceva anxietate sociala si ma prezint mai rar la vernisaje — daca as putea nu m-as duce nici la ale mele. In schimb, de pe ecranul telefonului, relatia se vede bine, sau cel putin in bula mea asa pare.
Expozitii si ateliere
In 2015, trimiteam 3 lucrari la un concurs international organizat de Florence Academy of Art. Premiul, o bursa de 4 saptamani la academie. Urmaream de ceva vreme institutia, pentru ca urmeaza modelul facultatilor din secolul 18 -19, din Italia si Franta, care se baza pe observatie intensa si dobandirea unor abilitati tehnice puternice. Cele 4 saptamani au fost o experienta in care am simtit un minunat (si nou) sentiment de apartenenta, am invatat de la artistii pe care ii apreciam si am primit o confirmare ca eram pe directia cea buna cu pictura mea.
Lucrari populare
N-as putea spune ca e vreo lucrare care mie sa imi fi placut foarte mult, dar publicului, nu: de la suprarealismul de aici, la contextualele cu pepeni — ba cu branza, ba cu paine — la mici si bere, sau cadrele din atelier.
37/25 cm - ulei/pânză
Arta & social media
In general se impaca bine si nici nu vad ce este de pierdut in relatia asta. Pentru mine, prin 2011, Facebook a fost de mare ajutor. M-a facut sa-mi reindrept interesul spre pictura, am descoperit o gramada de pagini si artisti din zona de pictura, am vazut cum isi expun arta, ce inseamna sa formezi o comunitate — am invatat foarte multe de la alti pictori prin social media.
Dar na, presupun ca tine si de profilul platformei, nu stiu daca cineva care face muzica, de exemplu, e cel mai avantajat de o platforma orientata mai degraba pe content vizual, static.
Promovare doar pe FB si Instagram
Pentru ca pentru mine functioneaza. Si pentru ca nu am simtit nevoia de un site personal. Daca e vorba de vanzari, oamenii prefera sa imi scrie direct pe facebook sau insta, in functie de generatie, iar mie îmi place sa vorbesc direct cu ei. Asa, pentru publicul meu de pana acum, cel putin, cred ca un site ar parea mai impersonal si de ce nu, intimidant.
Pe de alta parte, inteleg si ca altii poate prefera sa verifice o eticheta de pret decat sa intrebe direct. Avand in vedere ca in afara lucrarilor pe comanda, tablourile mele se dau pe principiul primul venit-primul servit, metoda cea mai sigura si rapida de a ma contacta este tot prin mesaj direct. Desigur, nu exclud nevoia de site — doar ca nu ma grabesc nicaieri.
45/35 cm - ulei/pânză
Rolul artei in prezent
Aproape tot din jurul nostru e arta, imbinata intr-o masura sau alta cu stiinta si/sau tehnologia. La baza, arta e emotie — iar emotia e fundamental umana. Indiferent de tipul ei, arta face, a făcut și va continua sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, fie ca o constientizam si apreciem sau nu.
Ce pregatesti pentru viitorul apropiat
Am cateva subiecte pe care abia astept sa le pictez si ma gandesc la o expozitie personala in Bucuresti pentru anul viitor.
