Poveștile pot fi spuse în multe feluri. Iar Dana Rogoz iubește rolul de povestitor. Recent, a schimbat perspectiva realizând primul ei scurt-metraj, La Distanță (Remote), care va avea prima proiecție pe 18 august, în cadrul celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, în calupul "Competiție scurtmetraj românesc".
Dana a scris primul draft al scenariului pe telefon, în mașină, pe drumul spre un sat din Transilvania, unde a cumpărat o casă, în pandemie. O casă care apare și în scurtmetraj, povestea lui fiind inspirată de cei din mediul urban care se mută la sat și relația lor cu comunitatea de acolo.
”Am pornit lucrul pentru acest scurtmetraj nu din vreo dorință veche de a ocupa scaunul regizorului, ci mai mult din dorința de a reuși să transpun vizual o poveste, într-o formă cât mai apropiată de cea imaginată de mine”, spune Dana Rogoz.
Povestim în continuare cu Dana Rogoz cum a fost schimbarea de perspectivă de la actorie la regie, care au fost provocările scrierii primului scenariu și cum a fost experiența de la filmări și colaborarea cu actorii.
Când te-ai gândit prima dată la scurtmetrajul La distanță
În urmă cu vreo 2 ani jumate. Chiar am verificat cu aceasta ocazie data la care am scris primul draft de scenariu: iulie 2021. Dar ideea mi-a venit cu vreo jumătate de an înainte și am lăsat-o să văd cum se așază în mine. Și după ce am realizat că nu dispare, că se ambiționează să rămână în mintea mea și să capete un contur din ce în ce mai clar, m-am decis să mă apuc să o redau sub forma unui scenariu de scurtmetraj. Așadar, inițial nu aveam deloc în plan regia. Doar un scenariu și atât.
Iar tema scurtmetrajului s-a născut firesc, eu fiind - la fel ca personajul principal - unul dintre bucureștenii care își căuta în pandemie o casă în mediul rural. De altfel, în ultimii ani, în care ne-am căutat această casă prin multe sate din țară, am intâlnit multe alte familii care s-au mutat din mediul urban în cel rural și am fost martora acestei intersecții între comunitatea nouă și cea veche a satului. E o relație pe care o urmăresc de mulți ani, cu idealizările care o însoțesc, cu prejudecăți, cu limitele ei inevitabile.
Scenariul
Am scris scenariul pe drumul de mașină înspre această casă a noastră dintr-un sat al Transilvaniei, cumparată în pandemie. Casă care apare de altfel și în scurtmetraj. Am scris în telefonul meu, în Notes, direct cu replici, într-o variantă foarte aproape de cea finală. Aveam deja replicile în mintea mea, cum ar trebui să arate locațiile, tot. În lunile acelea în care am lăsat ideea sa înflorească în mine, s-au legat secvențele una după celalaltă, până în cele mai mici detalii. Așa că m-am decis să pun totuși pe o hârtie (digitală) acest scenariu.
Planul era să i-l dau lui Radu sau să i-l prezint unui producător și, practic, să decidă alții dacă merită sau nu să se concretizeze într-un scurtmetraj. Următoarea discuție am avut-o cu Claudiu Mitcu (regizor și producător cu care eu mai filmasem deja două scurtmetraje) și cu Radu. Atunci, când le pitch-uiam scenariul, amandoi m-au îndemnat să îmi asum și rolul de regizor. "E ideea ta, e viziunea ta!" mi-a spus Radu, care m-a încurajat cel mai mult în tot acest proces. Și într-un final, am simțit că merită să îmi ofer această încercare.
Următoarea etapă a fost strângerea bugetului pentru filmare. Aveam deja niște bani în bancă rămași moștenire după moartea tatălui. El avusese un apartament în Drumul Taberei, pe care frații mei și cu mine am fost nevoiți să îl vindem imediat după ce a murit. Și precum cei 3 purceluși, am împărțit banii la 3 și fiecare i-a investit cum a crezut mai bine. Așa că partea mea am investit-o în acest scurtmetraj. Am simțit că ceva de la tata va rămâne mereu prin acest film. Sigur, suma nu acoperea chiar toate cheltuielile, așa că am avut mulți prieteni în echipă care au dorit să mă ajute, dar și alți sponsori, cu care aveam deja o colaborare mai veche.
Iar filmarea în sine a curs mai fluid decât mi-aș fi imaginat, datorită unei echipe absolut minunate.
Making of La distanță
De la actorie la regie
Nu mi-am dorit rolul de regizoare, nu m-am imaginat pe set, dând indicații actorilor, nu aveam genul acesta de proiecții cu mine. Dar pas cu pas, lucrurile au evoluat în această direcție. Culmea e că în perioada Abracadabra, deci când eram foarte mică, am mai regizat și scris alte 2 scurtmetraje, cu care am participat la festivaluri internaționale pentru copii. Sigur, la altă categorie. Acum e puțin alta miza. Dar după acea perioadă, m-am concentrat exclusiv pe actorie. Poate și pentru că așa s-au legat lucrurile, iar eu m-am lăsat de multe ori dusă de val.
Pe de altă parte, cred că eu cel mai mult iubesc rolul de povestitor. Și cred că sunt povești pe care aș putea să le spun ca actriță și pe altele ca scenarist sau regizor.
Așadar, am pornit lucrul efectiv pentru acest scurtmetraj nu din vreo dorință veche de a ocupa scaunul regizorului, ci mai mult din dorința de a reuși să transpun vizual o poveste, într-o formă cât mai apropiată de cea imaginată de mine.
Și șansa mea a fost să găsesc oamenii care să aibă încredere în mine de la bun început, fără să trebuiască să fac un efort conștient în a le demonstra că pot face această trecere de la actriță la regizoare.
Still La Distanță
Experiența de la filmări
Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu actorii. Faptul că sunt actriță și că înteleg nevoile actorilor pe set sigur a contat. În plus, pentru că eu scrisesem și scenariul, se poate întelege și că știam foarte clar rostul fiecărei referințe, motivația fiecărei replici, fiecărui gest descris în scenariu. Am avut câteva zile de repetiții în care am putut să povestim despre toate aceastea și să lămurim care sunt intențiile acestor personaje, iar apoi am filmat totul în 3 zile.
Making of La distanță
Ce simți acum, când scurtmetrajul iese în lume
Am emoții. Mi se pare că am o responsabilitate mai mare decât o aveam ca actriță. Acum simt o responsabilitate pentru întreaga echipă a filmului. Pentru toți îmi doresc, așadar, ca acest scurtmetraj să aibă o viață cât mai lungă. Iar eu promit să mă bucur de absolut fiecare respirație a lui. E o mare realizare că el există, în primul rând. Că am mers cu ideea aia a mea până la capăt. Acum are deja premiera, in selecția oficială a Festivalului Anonimul. Între timp, LA DISTANȚĂ [REMOTE] are și un distribuitor francez. Deci lucrurile se tot leagă și, uneori, pare de-a dreptul ireal. Recunosc, a fost foarte ciudat să citesc pe afisul scurtmetrajului "un film de Dana Rogoz".
Ce urmează
Nu am nimic concret în lucru, nu am un plan în acest sens și nici nu mă grăbesc. Există oameni, cum ar fi producătorii din Franța, care îmi cer să scriu repede următorul scenariu. Dar cel puțin în perioada următoare voi lucra mai mult ca actriță, deci creativitatea mea va fi stimulată în această direcție. :)
