"The essential difference between emotion and reason is that emotion leads to action while reason leads to conclusions." Donald Calne, neurologist
Eu cred ca in relatiile dintre agentii si client se aplica regulile alea de pe net cu diferentele dintre barbati si femei - ce spun femeile si ce inteleg barbati. Stiti la ce ma refer; ca ea daca spune "Nu, draga, nu m-am suparat", inseamna ca ai incurcat-o. Poate cu deosebirea ca aici se schimba cumva genurile: clientul devine ea si agentia se comporta ca un el care nu mai intelege nimic din nimic.
Astea ar fi, intr-o definitie mai simpatica, pe gustul celor care adora "De ce iubim femeile", feedback-urile de la client. Sunt sigur ca aveti fiecare sute de exemple. Putem scoate o culegere - le dam anonime si le vindem cu discount in departamentele de marketing.
Mult mai interesante mi se par insa feedback-urile pe care le dai colegilor (din departament) sau pe care le primesti - de la colegii din celelalte departamente.
N-a vorbit nimeni niciodata despre biiiiiip-urile care se aud - de la copywriter si sau de la art - cand ies de la discutia cu CD. Despre cat e de tampit si cum nu intelege.
Despre cum ar fi facut el dac-ar fi lasat. Despre salariile de la agentia X si cat de cool e directorul de creatie de la Y - "hai dracu sa plecam ca asta-i bou rau".
Nu si-a pus nimeni intrebarea cum ii rasuna in urechi unui creativ feedback-urile care-i umplu zilele petrecute la job. "Nu mi se pare cine stie ce" - pentru cei mai sensibili si care tin la ideile lor pana-n panzele albe; "e o prostie" - pentru cei care spun prostii; "bai, hai sa venim cu niste idei k lumea; fa-ma sa rad sau sa plang; vezi vreo reactie din asta la mine?" - pentru juniori; "da, ar fi ceva aici da' hai sa mai sapam" - pentru cei experimentati ajunsi la nivelul maxim de salariu si de blazare. (Daca le pui unul dupa altul, "pentru cei mai sensibili pentru juniori etc" suna ca VO de la Coca-Cola "Para todos").
Da' feedback-urile interdepartamentale? Alea in care CS-ul zice - cu ochii calzi si mari si sinceri - ca nu intelege nimic dintr-o "super idee, fii atent aici sa-ti zic"?
Sau aceiasi ochi mari si calzi - usor rataciti insa - ai artului si copy-ului , tocmai intorsi dintr-o excursie in parc, la iarba verde, daca pot sa fiu atat de redundant - cand povestesc un spot care n-are lagatura nici cu brieful, nici cu brandul si nici cu publicitatea?
V-ati intrebat vreodata cum se uita la tine un planner caruia-i spui senin, cu o noapte inainte de prezentare, ca ai gasit o super idee care merge in spoturi de 20 si nu de 30?
Acestui gen de feedback vreau sa inchin acest editorial.
Si ii rog pe toti - inclusiv pe mine - sa nu se abtina niciodata de la a-si formula feedback-urile cu voce tare. Sa continue sa spuna ce cred despre o idee.
Pentru ca emotia cu care spui "da, ce misto e asta!!!" te duce imediat la actiune: incepi sa-ti imaginezi muzica si montajul si castingul si regizorul, tot-tot.
In timp ce ratiunea care te-ar opri sa spui un feedback negativ nu te duce decat, eventual, la o concluzie: ca CD-ul, CS-ul, seful sau clientul sunt prosti. Din care nu prea scoti vreo idee.
Comentarii
In toate departamentele.
Si sa vezi atunci ce de feedback-uri primesti.........