Prin arta sa, fiecare artist dăruiește oamenilor o nouă lume în care pot evada din cea deja cunoscută. Prin arta sa, fiecare artist oferă oamenilor bucurie, vindecare, sens, adevăruri mai mici sau mai mari despre viață. Prin arta sa, Beatrice Arzoiu reamintește celor care o urmăresc faptul că în fragilitate este putere și că fiecare dintre noi are propriul drum de dus.
Beatrice compune niște colaje inedite, atrăgătoare prin simplitate și profunzime, în același timp. Cu ele readuce imagini din trecut peste care suprapune povești actuale. Orice compoziție de-ale sale este completată cu o cugetare, o lecție de viață sau un adevăr universal scrise cu pixul, la care privitorul este îndemnat să reflecteze. Sau chiar să le ia cu sine în viața sa.
„Regretele sunt pline cu iluzii”, ”o femeie se cere dorită, nu visată” sunt dintre aforismele inscripționate de Beatrice pe colajele sale.
"Creativitatea mea cred că are propria viață, apare când vrea ea, nu pot să fac nimic până nu se aprinde un beculeț, de multe ori încerc să lucrez și nu iese nimic așa că îmi văd de ale mele, iar când ma aștept mai puțin mă lovește ideea".
Beatrice Arzoiu are 24 de ani și a copilărit într-un sat din comuna Pietroșița, în care și astăzi se reîntoarce cu drag. Prima lucrare a făcut-o în liceu, era compusă dintr-un CD, o pereche de căști și un pahar decupat dintr-o fotografie. Odată cu ea, și-a asumat acest meșteșug și a lucrat să și-l dezvolte.
În februarie 2020, a ieșit în lumea virtuală cu un colaj despre credință, dreptate, intelectualitate, sexualitate și căsătorie. Astăzi, Beatrice este urmărită de aproape 40.000 de oameni pe Instagram.
Din istoria personală
Vin din sat de munte, de la Pietroșița, acolo am bătătorit pământul de mică până mare, și acum mă întorc cu mare drag acolo, mă duc să mă încarc cu tot ce mi-e cunoscut, oamenii din sat de au mai rămas vii, pădurea, dealurile, casele și câinii care încă mă cunosc.
Nostalgiile mele acolo sunt, sufletul meu a rămas acolo, asta îmi amintește de cântecul scris de Robert Burns, “My heart's in the highlands”…
Inima mea cred că a rămas în siguranța, la Pietroșița, păzită de toți oamenii buni de acolo și de cimitir, de mică am avut o relație destul de puternică cu cimitirul de acolo, iar mai apoi cu orice cimitir în care intru și-l simt.
Am trăit săraci, mi-am dat seama că eram săraci pentru că mereu primeam de pomană. Săraci, muncitori și buni, combinația perfectă pentru a rămâne sărac toată viața.
De la cine crezi că ai „primit” talentul artistic și aplecarea către artă
Când mama a venit cu mine acasă după ce m-a născut ea avea 17 ani împliniți, iar eu trei zile, îmi povestea mereu mamaie cum străbunica mea m-a luat în brațe plângând, era de necaz nașterea mea, și-mi povestea cum mă ținea tanti Deta (așa-i spuneam) în brațe și plângea și zicea of măi mamă, te-ai născut și tu taman acum, când e zahărul scump”.
De la toți cei de acasă cred că am moștenit latura asta a mea artistică, cred asta pentru că pentru mine nu e neapărat artă cât e viață.
Tatăl bunicii mele era profesor și scriitor, Nea Fănică, un om tare pustnic, m-a inspirat mult și el, viața lui prin care a trecut și felul in care s-a izolat să și-o scrie.
Frații bunicii, Ionel și Costel au fost pentru mine un adevărat izvor de viață, Ionel era un fel de pădurar filosof, foarte dur și direct însă de o profunzime astrală care a clădit în mine ideea de armonie a vieții, iar Costel, Costel e un fel de Jean Constantin la care n-am plătit niciodată bilet, era plin de glume și idei.
Niciodată nu mi-am descoperit latura artistică, cred că m-am născut cu ea.
Prima lucrare
Am făcut prima lucrare undeva prin liceu, nu știam pe atunci că ce am făcut se numește colaj, am folosit un CD, o pereche de căști și un pahar decupat dintr-o fotografie.
Pe atunci eram o adolescentă destul de liniștită, dar doar în timpul săptămânii, weekendul mi-l petreceam mereu la bere cu prietenii într-un bar Rock din Târgoviște, Fiord.
Primul colaj și asumarea acestui meșteșug
Prima lucrare pe care am făcut-o a dat startul asumării acestui meșteșug, imediat după ce am făcut-o m-am luat destul de în serios cu asta și am început să construiesc colaje în fiecare zi.
Cred că ăsta este un principiu destul de important în clădirea unei lumi, să faci și să lucrezi pentru această lume în fiecare zi.
Prima lucrare pe care am făcut-o este un autoportret, abordează tema credinței, a justiției, a intelectualității cât și cea a sexualității și a legăturii prin căsătorie.
Contul de Instagram și creșterea lui organică
Contul meu de Instagram a crescut organic, mai ales în anul 2022.
Pe lângă faptul că postam o lucrare nouă aproape zilnic, cred că ceea ce a strâns atâția oameni a fost mai mult simplitatea lucrărilor, o simplitate în același timp profundă care cu ușurintă poate fi interpretată în mai multe feluri, pentru fiecare persoană în parte.
Ce vrei să ajungă la publicul tău prin creațiile tale
Cred că speranță…un îndemn la continuarea drumului de fiecare îl avem de dus.
Adevăruri mai mici sau mai mari despre viață și scopul ei, o porție de umor și totodată duritate, de parcă un bătrân îți atrage atenția și te ceartă în așa fel încât să nu te superi, iar eu fix asta vreau să ofer oamenilor cât și mie prin aceste lucrări. Un fel de ceartă benefică, o tragere de mânecă.
Misiunea ta ca artist
Misiunea mea este aceea de a atrage atenția mai mult asupra sufletului și a conduitei umane în raport cu esența, iar această esență se referă la tot ce ne înconjoară, la societate, la relații, la natură, la bani de ce nu, la tot ce am studiat până acum și am căpătat o concluzie.
Nu mă definesc ca artist, mă văd om și atât.
Cum ți-ai defini creativitatea
Creativitatea mea cred că are propria viață, apare când vrea ea, nu pot să fac nimic până nu se aprinde un beculeț, de multe ori încerc să lucrez și nu iese nimic așa că îmi văd de ale mele, iar când ma aștept mai puțin mă lovește ideea.
Constant caut materiale și constant îmi notez idei pe telefon ori direct pe agende, însă chiar dacă am zeci de imagini și texte, până nu se împletesc singure în mintea mea nu am ce face cu ele.
Unde găsești inspirație
Inspirația cel mai mult mi-o iau din tenebrele sufletului meu, acolo unde experiența celor 24 de ani de viață s-a strâns și s-a sortat pe sertărașe, mi-a plăcut de mică să am părere despre orice și aproape despre orice mi-am găsit o părere.
O alta sursă de inspirație la care tin foarte mult este centru vechi al Bucureștiului, mai precis oamenii centrului vechi, de la oameni ai străzii până la patronii cluburilor, în toți îmi găsesc inspirație.
Străzile în general vorbesc foarte mult despre noi, iar mie îmi place să le ascult.
Rutina personală de creație
Cel mai mult îmi place să lucrez acasă, aici am tot ce îmi trebuie, de la dosare cu piese deja decupate si ordonate pe categorii, agende cu texte, foi de fundal, diverse instrumente pentru scris (pixuri, ac și ața, cerneală, oje etc), materiale textile din care uneori fac haine pentru personaje.
Nu pot spune că am o rutină bine stabilită, uneori ideea începe de la text, alteori de la imagine, eu doar mă angajez în idee, iar ea mă poartă ca într-un fel de vrajă în care eu nu știu exact ce fac, doar fac.
Deloc, deloc nu pot lucra în dezordine, nu suport dezordinea, nu văd nimic în ea.
Cum ai defini tu autenticitatea unui artist
Definesc autenticitatea unui artist prin puterea acestuia de a-și clădi un stil, o atmosferă a lucrărilor care nu poate fi confundată cu a unui alt artist.
Artistul autentic creează o lume prin arta lui, un univers.
Frumusețea pentru tine
Pentru mine frumusețea înseamnă liniște, ce e frumos în jurul meu acum sunt oamenii de îi am aproape, garsoniera pe care am aranjat-o după sufletul meu, George, motanul meu și florile, toate acestea mie îmi aduc liniște și armonie.
