[Start in industrie] Tereza Morți: Suntem o generație căreia nu îi este frică să spună ce gândește și nu mai e dispusă să-și sacrifice sănătatea mintală în numele jobului

Tereza Morți, Social Media Manager Kubis, a făcut voluntariat în liceu și în facultate, experiență care a pregătit-o pentru viitoarele joburi, a terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, specializarea Comunicare și Relații Publice, și un master la SNSPA, și a intrat în publicitate pe calea tradițională: interviuri, căutări, Linkedin. 

”Am dat multe interviuri, am vorbit cu multe persoane și mi s-a părut dificil pentru că toată lumea căuta oameni cu experiență, chiar și pentru rolurile de entry level. Am primit mult ghosting din partea angajatorilor după interviuri, ceea ce la momentul respectiv m-a descurajat mult”, povestește Tereza. 

 Și-a găsit locul la Kubis, unde a învățat despre creativitate, deadline-uri, răbdare și cum funcționează mecanismele din spatele publicității. Cum a fost începutul în domeniu, cât contează baza teoretică și cât de deschisă e industria față de juniori, povestește Tereza în rândurile următoare. 

Etapele care te-au adus aici 

Ar fi greu să mă rezum la doar câteva momente. Cred că sunt suma tuturor experiențelor, bune și mai puțin bune, prin care am trecut, care m-au adus unde sunt astăzi. O să menționez însă că alegerea facultății când eram în clasa a 11-a și am decis ce cale vreau să urmez a fost începutul drumului, care între timp a ajuns să se întindă pe kilometri întregi. Însă la fel de important a fost și voluntariatul din liceu, urmat de cel din facultate și discuțiile cu toți oamenii pe care i-am întâlnit pe drum.

Prima întâlnire cu industria creativă 

Încă din anul 1 de facultate am avut cursuri la care au participat oameni din industria creativă, care au prezentat industria, atât a PR-ului, cât și a publicității, din perspectiva de profesioniști, nu cea teoretică.

Am decis în anul al doilea de facultate că mi-ar plăcea să aflu cum funcționează PR-ul, pentru că mi se părea atunci interesant, creativ și foarte dinamic ca domeniu, ceea ce mă încânta fără măsuri. Am făcut ulterior un internship în PR și așa mi-am dat seama că teoria și practica nu sunt nici pe departe același lucru și poate totuși ar fi bine să încerc să îmi mai explorez opțiunile și că publicitatea e sigur altfel.

Perioada de căutări 

Pe durata facultății nu am lucrat, ceea ce mi s-a părut un dezavantaj când îmi căutam job imediat după ce am terminat, însă am încercat să compensez prin mult voluntariat, care acum, gândindu-mă înapoi, m-a ajutat ulterior. Am dat multe interviuri, am vorbit cu multe persoane și mi s-a părut dificil pentru că toată lumea căuta oameni cu experiență, chiar și pentru rolurile de entry level. Am primit mult ghosting din partea angajatorilor după interviuri, ceea ce la momentul respectiv m-a descurajat mult.

Unele interviuri au fost bune, altele au fost mai puțin bune pentru că unele întrebări puse mi se păreau extrem de intruzive. Ce m-a ajutat personal a fost să mă gândesc la vorba mamei: „ce-i al tău e pus deoparte”, pentru că altfel cred că aș fi clacat când nu mai primeam răspunsuri după interviuri.

Nu ajută să gândești negativ, oricât ar suna de clișeic. Și ce i-aș sfătui pe cei care se lovesc de respingeri sau de interviuri care nu sunt pe măsura așteptărilor este să nu renunțe și să rămână perseverenți, pentru că la un moment dat va străluci luminița pentru toată lumea.

Deschiderea industriei pentru un junior  

Industria e una dinamică și trebuie să ții pasul cu transformările din segmentul tău, ca să nu treacă pe lângă tine ca trenul prin gară. E mult loc să te dezvolți și, mai ales pentru juniori, chiar dacă greșești, știi că nu mai repeți greșeala a doua oară pentru că ai tras deja învățăturile necesare. Contează mult atitudinea și deschiderea oamenilor de care ești înconjurat, dar trebuie neapărat să nu uiți cine ești la finalul zilei.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea 

Untouchable, cum ar zice trendul de pe TikTok.

Am aflat că oamenii sunt deschiși să ajute juniorii la început de drum să-și găsească calea, că unul din cei mai importanți factori pentru a reuși să creezi campanii cu sens este să lucrezi alături de echipa potrivită și să ai manageri înțelegători și responsabili, care să te ghideze atunci când ai nevoie de ei.

Realitatea este că oamenii sunt foarte variați și că trebuie să treci prin mai multe experiențe diferite, chiar dacă nu exclusiv pozitive, pentru a găsi locul în care să simții că aparții.

Cât contează baza teoretică 

Am făcut licența la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, specializarea Comunicare și Relații Publice și aș zice că teoria a contat destul de puțin, comparativ cu realitatea din industrie, însă mi-a oferit o bază bună pentru început, pentru că nu am fost complet luată prin surprindere de industrie. Am urmat apoi un master într-o ramură a științelor politice la SNSPA, dar pentru că FJSC mi-a trezit interesul pentru politică și am vrut să încerc să fac ceva diferit de ce am făcut la licență.

De unde ai învățat

Sursa mea principală pentru updates din industrie era IQads, urmată de alte publicații online. Totodată, urmăream pe Facebook, Instagram și LinkedIn conturi legate de industrie, de la agenții până la oameni care aveau tangențe cu domeniul.

Pe cealaltă parte, am făcut în timpul facultății mult voluntariat care mi-a deschis porțile largi spre domeniu, pentru că mi-a permis să învăț practic ce studiasem teoretic la facultate și mi se părea o lume nouă cu fiecare interacțiune.

Cărțile care au ajutat

M-au ajutat multe cărți să ajung cine sunt astăzi și citesc multă literatură feministă de câțiva ani încoace. Cele mai recente exemple sunt „The Beauty Myth” de Naomi Wolf și „Drumul către autonomie” a doamnei profesoare Mihaela Miroiu. Ambele mi-au oferit perspective noi asupra feminismului, dar The Beauty Myth a avut și un substrat referitor la publicitate și imaginea femeii în domeniul acesta, ceea ce m-a ajutat să înțeleg mai bine lucrurile din punct de vedere sociologic.

Experiența de început 

A fost greu și mi se părea că nu o să mă descurc pentru că aveam boala comparației, desprinsă din școală. „Eu nu pot și nu o să fiu niciodată la fel de bună ca X și Y”, când în realitate evoluam zilnic, pentru că fiecare zi a fost o nouă provocare care m-a format.

Primul proiect 

Primul job real în social media a fost într-o agenție mică, unde am avut clienți medii și mari. Experiența aceea m-a călit din multe puncte de vedere și m-a învățat multe lecții, mai ales pe plan personal.

Parcursul apoi a fost unul firesc: a urmat un alt job într-o agenție mai mare și apoi, după mai bine de un an și ceva acolo, când mi se conturase deja gândul că aș vrea să fac o schimbare, mi-a scris actuala mea manageră pe LinkedIn să ne vedem la o cafea pentru că își dorea să completeze echipa de social media din acel moment. Am acceptat și a fost fără doar și poate unul dintre cele mai bune interviuri pe care le-am avut, deși mersesem acolo cu 0 așteptări. Apoi am stat cu emoții până m-a sunat înapoi să-mi dea răspunsul pozitiv și sunt zilnic recunoscătoare că a făcut-o.

Echipa, atmosfera

Am avut o introducere smooth dar a fost un pic copleșitoare la început schimbarea. Însă am avut norocul de a da de oameni minunați în toate departamentele, în special cel din care fac parte. Am simțit că vocea mea contează și este încurajată încă de la primul proiect la care am participat, chiar dacă a fost foarte rapid după ce am început jobul. În general atmosfera e una pozitivă, în care nu ai timp să te plictisești.

Primul proiect

Primul proiect mai mare și pe care o să-l țin mereu minte a fost o campanie foarte drăguță de CSR pentru Actimel. A avut rezultate mai bune decât anticipasem și a fost prima oară când am avut de-a face cu ceva mai mult decât o serie de postări pe social media și atât. Adevărul e că îmi și place foarte tare zona de CSR, deci s-a împletit perfect cu interesele mele dincolo de job.

Primele greșeli 

La început au fost destul de multe, având în vedere că nu prea știam ce fac. Am programat postări de la un brand pe pagina altui brand, am confundat metricii din rapoarte, am interpretat greșit feedback-ul clientului către influenceri în plină campanie... Fiecare greșeală m-a învățat o lecție în răbdare, care mi se pare incredibil de importantă pentru publicitari, pentru că adesea se întâmplă ca toate task-urile să pară urgente, când în realitate nu sunt. Graba strică treaba, ca întotdeauna.

O zi obișnuită de muncă  

În ultima vreme, toate zilele încep cu prioritizarea pe urgențele reale, cum ar fi un brief cu deadline de pe ieri pe azi și continuă cu lucruri care vin pe parcurs. Nici o zi nu seamănă cu alta, pentru că totul depinde de factori pe care nu îi pot controla, de la deadline-uri, la disponibilitatea clienților și colegilor.

Proiecte recente 

Avem în lucru câteva proiecte foarte drăguțe pe mai multe branduri despre care nu pot vorbi încă pentru că sunt work in progress și la toate am experiențe pozitive. Sunt înconjurată de oameni creativi și profesioniști, cărora le pasă ca fiecare persoană care participă la proiectele pe care le facem să își facă vocea auzită și să aibă un input asupra rezultatului final, dar care sunt și deschiși la feedback atunci când e argumentat și cu sens, deci nu ar fi avut cum să fie experiențele altfel decât bune.

Cea mai grea parte

Să înțeleg că nu pot să am aceleași așteptări de la oameni pe care le am de la mine. Unele lucruri pur și simplu nu sunt în puterea mea de control și e perfect normal să fie așa.

Și cea mai frumoasă

Îmi place că multe campanii aduc lucruri pozitive în viețile oamenilor, fie că e vorba despre un zâmbet sau un fact pe care nu-l știau despre un produs pe care-l vor cumpăra după ce au văzut un ad pe Facebook, de exemplu. Și îmi mai place mult și diversitatea oamenilor și a campaniilor în general, pentru că e foarte ușor să cazi în capcana monotoniei și a criticismului extremist dacă nu ai mintea deschisă.

Ce nu-mi place sunt deadline-uri nerealiste, de pe azi pe azi, și tot stresul care ne e provocat tuturor odată cu ele.

Cine și ce te inspiră 

Am în minte mulți activiști, influenceri, scriitori și persoane celebre care au reușit când n-au crezut niciodată că o vor face, dar realist, în viața de zi cu zi, colegii mei de la KUBIS. Cum ziceam mai sus, am norocul de a avea o manageră extrem de pasionată de ce face, care ne inspiră zilnic și are grijă ca fiecare persoană din echipă să fie mulțumită. Pentru doza de creativitate avem mereu lângă noi echipa de creație și pentru reality checks, ne vine în ajutor departamentul de client service. E un organism bine pus la punct din care nu am cum să nu extrag inspirație.

Generația ta  

Deși nu pot vorbi în numele tuturor, mi se pare că e o generație căreia nu îi este frică să spună ce gândește, care nu mai acceptă toxicitatea la job, care nu mai e dispusă să-și sacrifice sănătatea mintală în numele jobului și care nu se teme să deranjeze când e cazul.

Seniorii din agenție sunt oameni foarte deschiși și cred că e un proces de învățare comun: pentru noi de la ei și pentru ei de la noi. Nimeni nu deține adevărul absolut, așa că divergențele de opinie, când și unde există, nu ne împiedică să ajungem la un numitor comun, care să aibă sens pentru toată lumea.

De la fiecare persoană din agenție cu care am lucrat până acum am avut ceva de învățat, de la a nu mă lua prea în serios în brainstorming-uri, la ce implică o strategie sau la aspectele la care să mă uit când se filmează pe un platou de filmare pe care mai sunt încă 50 de oameni care vor să iasă totul perfect. Având în vedere experiența mea mult mai mică în ani decât a oamenilor alături de care lucrez, sunt încă la procesul de absorbție a unor cantități industriale de informație și profesionalism.

Învățături

Să nu-ți pierzi autenticitatea personală și să nu uiți că în spatele fiecărei campanii reușite e probabil o armată de oameni care a dat tot ce a putut mai bun ca să iasă un rezultat pe măsura așteptărilor. Plus, always treat people with kindness, că nu costă nimic.

Creativitatea. Definiția personală  

E un cuvânt prea mare pentru a fi definit de orice-aș zice. Dar personal mă raportez la ce-a zis Maya Angelou despre ea: „You can't use up creativity. The more you use, the more you have.”

Industria peste 20 de ani  

Digitală, dar încă în nevoie de a avea la cârmă oameni care să țină lucrurile sub control.