[Out of office] Adrian Teleșpan: Când călătoresc mă gândesc mult la mâncare și la experiența mâncării. Să fie cu prieteni, mâncărică bună și alcool. Și muzică

S-a dat startul vacanțelor de vară, lume prin Grecia, lume prin Bali, lume prin munții noștri sau pe litoralul românesc, din ce în ce mai scump cu fiecare an. Sunt oameni cu vacanțe rezervate de anul trecut, cu toate planurile făcute pentru călătorie, sunt și oameni care nu și-au făcut niciun plan. Adrian Teleșpan este printre cei din urmă și nu e pretențios, ar merge oriunde doar să fie în compania potrivită, să aibă mâncare bună, alcool și muzică.

"Cred că orice călătorie devine mai frumoasă dacă ai cu cine să vorbești atâta vreme cât dialogul nu este permanent în contradictoriu. Când dialogul construiește și nu dărâmă, șansele la o călătorie plăcută sunt ridicate".

Despre cum a fost prima jumătate a acestui an pentru el. Despre timp liber și muncă. Despre zile bune și zile proaste. Cu Adrian Teleșpan, în rândurile următoare.

Cum a fost anul ăsta pentru tine până acum

Am avut musafiri în week-end, mi-am petrecut dimineața făcând curat, ușor greoi pentru că am mâncat imens în ultimele 3 zile, inclusiv nepermis de multe pipote confiate, că viața e bună, ce să zic și chiar acum a început în boxă, boxa fiind singura investiție mai masivă pe care am făcut-o anul acesta, 1600 lei, preț la care am ajuns cu ajutorul reducerii unui prieten care a lucrat la Emag, dar nu mai lucrează, e treaba lui de ce l-au dat afară, dar să mă întorc la subiect, căci a început, cum vă ziceam, Florence and the Machine cu Addicted to Love și, îmi dau seama că sunt deosebit de norocos, pentru că, practic, anul acesta a arătat cam ca dimineața asta pentru mine, un an care, printre altele, mi-a sugerat urlând cu discreție că, dacă tot mă lungesc prea mult în anumite situații, cam cum fac eu și acum în fraza aceasta, e bine, dacă tot aleg să nu pun punct, din când în când, măcar să învăț temeinic să mai pun virgule, scurte pauze de situații, astfel încât, atunci când voi vrea să mă întorc cât de cât coerent, la începutul frazei, să mă folosesc de virgulele astea de aceeași manieră în care Hansel și Gretel s-ar folosi de firimiturile de pâine ca să se întoarcă acasă, această întoarcere acasă, fiind, de altfel și motivul pentru care eu oscilez de luni bune de zile între a mă considera ba pielea pulii, ba Cristos, un eveniment cum nu se poate mai frumos într-o minte ce poate fi și casă și părinte.

Cam asta am învățat în ultimii ani, că noi toți căutăm să fim buni, căutăm bunătatea și că nimeni, în afară de mine, nu poate să-mi fie nici casă ideală, nici părinte ideal. Nimeni în afară de mine a cărui singură treabă e să mă încăpățânez să fiu bun cu cei care nu-și aduc aminte să fie buni tot timpul, să fiu bun și cu mine și să nu mă autoflagelez atunci când nu reușesc să fiu bun cu ceilalți și, pe cât de des se poate, în speranța ca va deveni o apucătură constantă, să îmi văd doar de treaba mea, că, bă, n-am văzut așa ceva, dar, cum îmi iau ochii de la mine, e imposibil să îmi văd de treaba mea și devin captivat de treaba altora.

Și doar dacă intru un pic pe Instagram, mintea mea are acest prost obicei de a judeca ce vede și, vă dați seama, vede tot felul de situații, în loc să vadă alți oameni care, ca și mine, caută să fie buni tot timpul, fie că știu asta sau nu. Și nu e nimic mai firesc să eșuezi de multe ori în demersul de a fi bun, pentru că a fi bun, în felul extraordinar în care e construită lumea de Dumnezeu, a fi bun, a tăcea și a nu emite măcar verbal judecata pentru că asta înseamnă că nu o mai validez verbal, toate acestea sunt cea mai mare putere. Și sunt mândru, așa, de minte că, de multe ori când mintea judecă, gura mea îi dă câte o muie tăcând. "Mai zi ceva, acum!" îi zice gura mea minții mele când mintea nu vrea sa tacă sau când vrea să separe lucrurile în bune și rele, judecând totul ca fiind altceva decât o oportunitate de a fi bun. Îmi place anul ăsta.

Am și făcut sex după foarte mult timp. Și am învățat, a nu știu câta oară, ce șmecher e să ai câine și să fii lângă el când îmbătrânește, iar felul în care mă port cu el să-mi fie reper pentru cum mă port cu ceilalți și cu mine. Ce învăț momentan este mă obișnuiesc cu ideea că sunt om obișnuit, că nu e nevoie să-mi fie rușine cu ceva din mine și că, orice s-ar întâmpla, eu s-o țin langa în încăpățânarea mea și să devin dependent de Iubire, ca Florence în piesa ei.

Credit foto: Elvira Moraru

Ce ai făcut până acum vara asta

Am gătit pentru prieteni de multe ori. Am ascultat muzică. Am cântat. Am dansat. Am mâncat. Am băut. Am lucrat un pic. Am băut. M-am împrietenit cu niște vecini și le-am făcut un borș de găină absolut fenomenal. Îmi place mult să gătesc. Vara asta m-am îndrăgostit mai tare de gătit și de limba română. Și învăț să proporționez cantitățile în mâncare și cuvintele în fraze, astfel încât rezultatul să bucure oamenii. Îm place să bucur oameni și vreau să învăț să mă bucur și când ei nu se bucură.

Cât de important e timpul liber pentru tine

Mă mai sună din când în când tata și mă întreabă: Ce faci, mă, Adi? Eh, uite, răspund eu, spălam niște rufe. Păi duminica, mă, Adi? Eh, tată, la mine e duminică din 2012. Timpul liber e foarte important. Eu, cel puțin, am nevoie de multe ori să-mi iau timp liber de la timpul liber. O frec mult aiurea. Am eliberat mult timp în aștia 43 de ani. Dacă meritele s-ar acorda pe timp liber petrecut, toată România ar uita de Nadia și s-ar gândi la Adrian. Nici n-am întâlnit până acum, în afară de credința în Iubire, ceva ce n-ar deveni toxic dacă nu ne-am lua timp liber de la el. Ca o completare la răspunsul anterior, mi s-a concretizat în această jumătate de an că îmi place să petrec timp și cu prietenii, dar și singur. În egală măsură. Asta poate fi tradus pentru mine că avem nevoie de timp liber și de la noi înșine, dar și de timp liber mai departe de cei apropiați. Timpul liber îl obțin cel mai ușor dorindu-mi mai puține chestii materiale, având mai puțină nevoie de bani, dar păstrând aceeași doză de noroc, noroc reprezentat în mare parte de prieteni și în și mai mare parte de relația cu Dumnezeu.

Rutinele tale în timpul liber

Dacă am o zi proastă și vreau să mă părăsesc și aleg să nu mă gândesc la frumusețea suferinței mele sau la capacitatea ei de a mă învăța să fiu bun, căci este o calitatea umană extraordinară să fim buni când suferim, este o oblojire extraordinară a minții, dacă am o zi proastă mă masturbez compulsiv, beau alcool destul de mult, mă refugiez în seriale. Dacă am o zi bună sau dacă decid să am o zi mai bună, mă trezesc, o oră cânt prin casă, beau cafea, aștept să își facă efectul cafeaua și apoi o oră jumătate fac mișcare. Mă trezesc pe la 5 de obicei, pentru că adorm la 22, pe la 6 mă apuc de mișcare, la 8 am o șustă culturală cu o prietenă, de la 9 fac ce vreau, de obicei îmi scriu textele pentru clienți. În ultimele luni cam ca o zi bună arată 70% din zilele mele.

Ce faci pentru a-ti reîncarca bateriile

Zâmbesc palid pe această întrebare, pentru că nu prea le-am dat șansă bateriilor mele să se descarce. Dorm de obicei ca să mă reîncarc, mă forțez să dorm fără telefon pe lângă cap și să adorm la o oră decentă, gen 22.

Planurile de vacanță vara asta

Nu mi-am făcut. Nici nu mi-aș face. Vă zisei că nu fac bani, dar aș merge oriunde mi-aș permite pentru companie. Și aici sunt norocos, pentru că de multe ori vine compania la mine. Cred că orice porcărie de călătorie devine mai frumoasă dacă ai cu cine să vorbești atâta vreme cât dialogul nu este permanent în contradictoriu. Când dialogul construiește și nu dărâmă, șansele la o călătorie plăcută sunt ridicate. Îmi place să călătoresc pentru relații sănătoase, că nu prea am, iar ăsta e singurul motiv frumos pentru mine să călătoresc, să mă văd cu oameni. Îmi plac și peisajele, dar am mai văzut.

Cum alegi destinațiile de vacanță

Dacă am prieteni mă duc, zisei. Când călătoresc mă gândesc mult la mâncare și la experiența mâncării. Aș merge undeva pe fructe de mare, acestea ar fi criteriile. Să fie cu prieteni, mâncărică bună și alcool. Și muzică. Pentru astea trei aș călători. Mâncare, prieteni, muzică. Mănâncă, roagă-te, iubește.

Primul lucru pe care îl faci în orice vacanță. Și ultimul

Scot și răvășesc pilota împachetată geometric pe sub salteaua de pat. Fac curat în camera de hotel.

Un loc descoperit recent. Ce ai luat cu tine de acolo

Mâncarea. Sunt bolnav cu mâncarea. Și în ultimele zile am rupt pe mâncare. Dacă gătesc ceva bun, cea mai mare luptă e cu mine noaptea să nu mă duc până la frigider să gust. Am nevoie de control parental pe frigier. Sau de intermittent fasting pe care îl țin deseori, pentru că altfel m-aș îngrășa foarte repede și mă termină gândul că voi avea din nou, ca în 2012, sâni din ăia ușor conici de fetiță de 13 ani și care atunci se dezvoltă fizic. Am fost anul trecut la Paris cu o prietenă să vedem mormântul lui Edith Piaf și, când am ieșit de acolo am găsit un restaurant foarte drăguț, plin de localnici, unde se mânca la o treime din prețul din centru. Foarte bună mâncarea, nu știu cum se numește, dar aș reveni pentru că mi-am luat o singură variantă de menu și au mai rămas multe.

Despre o vacanță legendară

Vacanța mea preferată este din 2012, tot Paris. Am fost la concert la Madonna care a cântat pe Stade de France chiar de ziua Franței. M-am întâlnit acolo cu fostul meu iubit, la vreun an după ce ne despărțiserăm, nu mai era niciun fel de tensiune. Eu mi-am luat, din greșeală, bilet cu o zi mai devreme. La București erau 42 de grade, la Paris 18. Am fost la Luvru două ore, că n-aveam bani de early check-in la hotel, apoi am mers la hotel și am dormit 3 ore jumate sub pilotă. A fost superb. Apoi am mers la restaurantul madagasc de la parterul hotelului, m-am îmbuibat cu pui și apoi am văzut la cinema Dark Knight. Apoi am dormit. Ăsta e visul meu de vacanță, să mă simt ca acasă. Nu intrăm în discuția despre nevoia noastră de a aparține.

Postările din vacanță

Postez mai mult pe Insta. Uneori pentru că vreau să împărtășesc momentul, alteori pentru că vreau validare. Pe FB postez doar ce scriu pentru B365, cu mici excepții.

Relația cu telefonul în zilele libere

Am o problemă cu telefonul. Sunt dependent. 8 ore pe zi. Sunt angajatul telefonului meu. Stau mai puțin când sunt cu oameni. Atunci mi-e ușor să stau fără telefon.

Cum arată linia care delimitează viața profesională de cea personală

Nu mai vreau să cred în linii care delimitează. Vreau să fiu la fel și cu prietenii și cu colaboratorii și cu mine. Să fiu același om. Evindent, indiferent cu cine aș fi să funcționez în normele bunului simț. Am purtat destul măști și nu mi-a folosit. Nu mai pot să fiu mai altfel în funcție de oamenii cu care mă văd. Vreau să fiu la fel în primul rând cu mine. Am nevoie să fiu la fel cu mine, indiferent pe unde ar oscila apropiații mei, pentru că treaba asta am sesizat-o, am tendința de a-mi schimba starea în funcție de cea a apropiaților. Și nu mai vreau genul acesta de fragilitate, îmi doresc o stabilitate pe care să nu poată să mi-o frângă nici mama, cum zice expresia.

Cât timp muncești în concediu

Viața mea este un concediu. Nici nu știu dacă să mă plâng sau să mă laud în privința asta. Sunt destul de compulsiv cu telefonul, deci ar fi șanse să văd mesaje de la cei cu care lucrez și, probabil, le-aș răspunde dacă ar fi urgent. Dacă nu ar fi urgent, probabil m-aș uita lung la telefon și m-aș simți prost că nu răspund și apoi aș da mesaj să întreb despre ce e vorba, fiindu-mi teamă că va trebui să mă deranjez de la nimic.

Ce faci prima dată când te intorci la muncă pentru a-ți reintra în ritm

Nu mai e cazul, dar, pe vremea când mă întorceam la muncă, gemeam. Mult. Ca atunci când trebuie să te dai jos din pat și ai febră musculară. Mmmmm, mmmmm, mmmmm. O oră, două, apoi îmi reintru în ritm.

Un loc din Bucuresti în care petreci din timpul liber

Îmi place strada Dumbrava Roșie. E o stradă foarte frumoasă, pe care m-am plimbat și liniștit și bolnav. Sunt toate casele și curțile foarte frumoase.

Locul unde stai vara

De aproape un an, mulțumita unei bune prietene, stau la sat, în zonă turistică. Arată fabulos. În toate anotimpurile. Se simte a vacanță. Oamenii parcă suntem mai buni în primele zile de concediu.