[Start in industrie] Roxana Lupu: Tinerii din generaţia mea nu au răbdare, suntem în continuă căutare de noi stimuli. Cred că ne maturizăm destul de repede pentru că vrem să facem lucrurile să se întâmple

Școală de arte, pian, desen, grafică, jurnalism, multimedia. Roxana Lupu, Account Executive the Syndicate, a făcut puțin din toate: și publicitate, şi relaţii publice, și design. Nu a fost atrasă la început de această industrie, spune ea. A ajuns în advertising dorind să fie înconjurată de creativitate și dispusă de a înțelege și a învăța cum funcționează mecanismele din spatele imaginii. 

”Industria mi se pare foarte ofertantă. Sunt multe ramuri pe care poţi merge şi, mai mult ca sigur, poţi găsi ceva care să se muleze pe abilităţile tale. Ce mi se pare cel mai important este să găseşti un loc şi o echipă care să aibă răbdare cu tine şi care să aibă încredere că poţi, chiar dacă eşti la început”, spune Roxana.

Pentru a-ți găsi locul în publicitate, e important să fii deschis și să ieși din zona de confort, crede ea. Cum a fost parcursul ei până acum, de unde a învățat, cum a fost experiența primelor proiecte și cum s-a adaptat la acest mediu, povestește Roxana Lupu în rândurile de mai jos:

Etapele care te-au adus aici 

Momentele importante în formarea mea au început încă din copilărie. În ciclul primar am fost la o şcoală de arte, mai exact Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa. Primele 4 clase le-am petrecut cântând la pian şi învăţând teorie muzicală, iar urmatoarele 8 le-am petrecut desenând, pentru că din clasa a 5-a m-am transferat la secţia de desen şi în clasa a 9-a am mers mai departe pe grafică. A urmat facultatea, unde am terminat Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării la UniBuc, iar acum fac un master de Producţie Multimedia şi Audio-Video.

Toţi anii petrecuţi într-o şcoală de arte m-au facut să îmi dau seama că iubesc să fiu înconjurată de orice înseamnă creaţie, însă nu m-aş vedea să fiu artistul propriu-zis. Ulterior, am dat la Jurnalism pentru că mă hotărâsem că vreau să promovez arta mai mult decât să o fac. Şi, fără să conştientizez în ce direcţie mă duc cu exactitate, am ajuns să lucrez drept Account Executive într-o agenţie de publicitate care pune un mare accent pe importanţa creativităţii.

Prima întâlnire cu industria creativă 

Prima mea întâlnire cu industria creativă a fost în facultate, când am facut seminariile de jurnalism narativ cu unul dintre editorii fondatori ai revistei DOR. M-a inspirat foarte mult şi m-a apropiat foarte tare de arta cuvintelor, ceea ce m-a făcut să creez o revistă pentru lucrarea mea de licenţă în care am combinat designul de presă cu jurnalismul narativ – o revistă despre viaţa tinerilor artişti din România.

Domeniul publicităţii nu m-a fascinat iniţial, şi nu pentru că nu-mi placea, ci pentru că nu ştiam cum funcţionează. Contextul în care am ajuns aici presupun ca a fost creat inconştient prin dorinţa de a avea un job înconjurat de creativitate, dar nimic precis. Poate aşa a fost să fie, poate că l-am manifestat.

Perioada de căutări 

Până să fiu în echipa the Syndicate, am lucrat, dar este mult spus „lucrat” pentru că am rezistat acolo doar perioada de probă, într-o casă de producţie de filme şi advertising, pe zona de comunicare. Făceam poze la filmări, postam pe conturile de Social Media, mai făceam şi copywriting, un pic din toate, însă nu mi-a plăcut deloc.

Întâmplarea face ca în momentul în care m-am hotărât că acel job nu este potrivit pentru mine, şi nu era vorba despre task-uri, ci despre comunicarea în echipa noastră şi modul în care se comportau oamenii, faptul că eu eram nouă şi training-ul a lipsit cu desăvârşire, dar aşteptările erau enorme fără nicio explicaţie iniţială şi multe lucruri de genul acesta, am primit vestea că the Syndicate caută Account Executive şi am aplicat pentru post. 

Experiența de la interviuri 

Aşa cum ziceam, am avut 2 interviuri: cel de la casa de producţie şi cel de la agenţie, iar diferenţa dintre ele este de la cer la pământ.

A ajutat să mă simt ascultată, să nu mă simt judecată, ci doar analizată. Să fie lăsat loc de mai mult, pentru ca nu poţi cunoaşte un om dintr-un simplu interviu. Am simţit ca la interviul cu the Syndicate nu erau puse ziduri peste care simţi că nu poţi trece, că nu m-au văzut ca pe o altă unealtă care să lucreze pentru buna funcţionare a agenţiei, ci ca pe un om, cu bune şi cu rele, care ar avea potenţial să facă parte dintr-o echipă.

În schimb, la interviul pentru casa de producţie am fost întrebată ce muzică ascult, dacă citesc şi care sunt filmele mele preferate cu o intenţie deranjantă: aşa puteau afla dacă eu sunt demnă şi îndeajuns de „cultă” să lucrez într-un astfel de spaţiu, dacă mă potriveam în filmul lor, şi fără nicio relevanţă din punctul meu de vedere. M-am simţit judecată şi îmi era frică să menţionez ce mi-au cerut din simplul fapt că poate nu ascult, nu citesc şi nu mă uit la „ce trebuie”, asta pe lângă avertizările pe care nu le-am luat în seamă, în care mi-au spus că ei nu mai au răbdare şi timp să îmi facă training, dar, cu toate astea, m-au angajat.

Per total, din cele două interviuri am învăţat că feeling-ul pe care ţi-l dă această experienţă este cel mai probabil sentimentul pe care îl vei avea pe tot parcursul carierei tale în acea companie. La mine aşa a fost. Deci sfatul meu este să analizezi foarte bine experienţa de la interviu şi să vezi dacă te-ai simţi confortabil să continui mai departe, luând în considerare că aşa o să se simtă, cel mai probabil, zilele tale la job.

Deschiderea industriei pentru un junior  

Industria mi se pare foarte ofertantă. Sunt multe ramuri pe care poţi merge şi, mai mult ca sigur, poţi găsi ceva care să se muleze pe abilităţile tale. Ce mi se pare cel mai important este să găseşti un loc şi o echipă care să aibă răbdare cu tine şi care să aibă încredere că poţi, chiar dacă eşti la început. De asemenea, important este să fii dispus să ieşi din zona ta de confort, pentru că această industrie se schimbă odată cu trendul, cu tehnologia şi societatea din jurul nostru.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea 

Înainte să întru în industrie nu mă interesa foarte tare zona asta și nici nu știam cum funcționează. Reclamele, activările, evenimentele, modul în care brandurile își construiesc identitatea și comunitatea – toate acestea, pentru mine, erau de la sine putere nişte lucruri care existau și se întâmplau, dar nu știam munca din spate, nu puteam avea o viziune exactă.

Când am intrat în industria publicității, multe lucruri s-au schimbat pentru mine. Cel mai tare mi s-a părut că nu aveam așteptări, mergeam în necunoscut și întotdeauna mi-a plăcut să fiu așa, să încerc lucruri noi cu inima deschisă. Știam doar câteva lucruri de la facultate, dar erau minimul de cunoștințe care m-au ajutat să mă adaptez mai repede la ceea ce aveam de făcut aici.

În realitate, este foarte multă muncă în spate, documentare, idei bune, idei mai puțin bune, deadline-uri, totul se mișcă continuu. Dispare un proiect, apare altul, nu prea apuci să stai. Multe modificări, poate puțin mai la stânga, poate pentru tot conceptul grafic. Întotdeauna trebuie să fii pregătit să urmeze orice, pentru că totul depinde de foarte mulți oameni în acelaşi timp. Sunt multe terţe aspecte la mijloc, iar de aceea, să ştii să lucrezi cu oamenii de lângă tine şi să accepţi ajutorul sunt nişte lucruri esenţiale.

Cât contează baza teoretică 

Am terminat Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, specializarea Jurnalism. Cu toate acestea, am făcut puţin din toate: şi publicitate, şi relaţii publice, design, Photoshop. Simt că ele m-au pregătit destul de mult cât să fiu deschisă spre a aborda şi a înţelege, măcar la prima mână, această industrie şi ramurile ei. În orice caz, teoria, oricât de multă şi de bine învăţată, nu se compară cu experienţa.

De unde ai învățat 

Doar din facultate, în rest am început să lucrez cu încrederea că sunt capabilă să mă adaptez şi să rezolv orice îmi propun. Am avut surpriza să îmi placă cu adevărat ceea ce fac în prezent.

Cărțile care au ajutat 

Cărţi de publicitate nu am citit, însă m-au ajutat zecile de cărți de dezvoltare personală, cât și motivația mea interioară, plus curiozitatea. Întotdeauna am încercat lucruri noi, am cântat la 3 instrumente, am făcut mai multe sporturi, am făcut desen, grafică, pictură, jurnalism, cursuri de dezvoltare personală, acum publicitate, am călătorit mult, îmi place să știu lucruri, să mă simt capabilă și să învăț cât mai multe. Eram copilul care se uită la tatăl său cum schimbă becuri, repară și asamblează mobilă prin casă și voiam să fac și eu. Și făceam. Orice puteam să învăț din punct de vedere practic și consideram că mă poate transforma într-un om mai independent și mai complex, I was going for it.

Cărțile de dezvoltare personală m-au învățat cum să gândesc și cum să mă cunosc mai bine, dar, din nou, teoria nu se compară cu experiența. Oricât ai citi despre orice, încearcă să te duci și să experimentezi acel lucru, ca să nu rămână în creierul tău doar niște cuvinte citite undeva, ci să integrezi acea cunoaștere cu ajutorul experienței. Fii curios și simte-te bine încercând orice îți dorești, chiar dacă îți iese sau nu.

Experiența de început 

La început îmi conștientizam poziția de nou-venită și minimele mele cunoștințe în domeniu, așa că încercam să prind de peste tot informație. Nu aveam așa multe lucruri de făcut, pentru că mi se dădeau cele mai ușoare task-uri că să înțeleg bazele, dar eu eram atentă la orice se făcea în birou - și încă sunt. Puneam o grămadă de întrebări și de abia așteptam să mă implic din ce în ce mai mult în proiecte. Mi-a plăcut mult. Am luat-o ușor și am crescut pe parcurs.

Primul job

Sinceră să fiu, pot considera the Syndicate primul meu job. Am aflat că au un post vacant, am trimis CV-ul şi am mers la interviu, iar apoi m-au chemat câteva zile pentru a vedea despre ce este vorba împreună cu persoana care urma să elibereze postul şi mai avea cam 3 zile de stat. De atunci, am rămas la ei în agenţie.

Mi-a fost foarte uşor să mă integrez. Toţi au fost deschişi şi receptivi să mă cunoască, au avut răbdare cu mine şi m-au învăţat tot ce trebuia să ştiu. Zecile de întrebări pe care le puneam n-au părut niciodată o povară pentru ei şi m-au ajutat să fiu persoana care sunt acum. Pot spune ca îi consider a doua mea familie, pentru că suntem aici împreună zilnic, în mansarda noastră de la etajul 2, îndeajuns de transparenţi încât să nu fim doar colegi de muncă, ci şi prieteni.

Primul proiect 

Cred că a fost vorba despre o campanie cu premii, mă ocupam de rapoartele înscrierilor.

Primele greșeli 

Nu as şti să le numesc. Cred că toate greşelile pe care le-am facut le-am integrat ca pe nişte situaţii care aveau nevoie de o rezolvare. Şi cred că tocmai asta am învăţat aici, faptul că orice greşeală este o oportunitate de a face schimbări spre mai bine. Toţi mergem în aceeaşi direcţie şi nimeni nu vrea să arate cu degetul, ne concentrăm pe rezolvări, nu pe greşeli.

O zi obișnuită de muncă  

Într-o zi normală, fără urgenţe sau meeting-uri, ajung la birou în jur de ora 10. Primul lucru pe care îl fac este să îmi pregătesc cafeaua, iar apoi imi deschid imediat laptop-ul pe mail. Fac un mic status în capul meu pentru a prioritiza task-urile, apoi încep să trimit mai departe către departamentul de creație tot ce am primit şi discut şi cu ei pe proiecte. Pe la prânz îmi iau o mică pauză de masă şi apoi continui cu ce am de făcut până pe la 5 jumătate, când trebuie să plec la master.

Proiecte recente 

Ultimul proiect la care am lucrat este Porsche Heritage Truck, un muzeu necovenţional Porsche care parcurge un turneu mondial, iar ţara cu care şi-a început traseul a fost România. Deci noi am fost primii şi a trebuit să facem totul ca la carte. Mi-a plăcut mult experienţa pentru că am ieşit din zona mea de confort mai mult decât m-aş fi aşteptat, din punctul de vedere al planificării evenimentului.

Cea mai grea parte. Și cea mai frumoasă

Cred că cea mai grea parte de când lucrez în publicitate a fost să mă adaptez la nesiguranţa şi incertitudinea pe care le aduc discuţiile cu statul pentru diferite proiecte în care avem nevoie de spaţii publice.

Cel mai mult îmi place că nu există rutină în acest job. Cu toate că da, vin în fiecare zi la birou, ma văd cu aceiaşi oameni şi, la bază, fac aceleaşi lucruri, foarte des se ivesc ocazii care să mă scoată din rutina zilnică.

Cine și ce te inspiră 

În general mă inspiră oamenii şi natura. Apelez adeseori la oameni pentru inspiraţie deoarece mintea fiecăruia este atât de diferită şi avem nenumărate moduri de a ne exprima creativitatea. În schimb, natura mă inspiră să mă întorc la inocenţa lucrurilor care pur şi simplu există – ele sunt liniştea şi fericirea mea.

Generația ta  

Tinerii din generaţia mea nu au răbdare, suntem în continuă căutare de noi stimuli. Cred că ne maturizăm destul de repede pentru că vrem să facem lucrurile să se întâmple.

La noi în birou simt că este un echilibru. Cei mai mari vin cu experienţa, care ne ajută să învăţăm cum să mergem mai departe şi să excelăm, să lucrăm bine şi eficient, iar juniorii vin cu perspective noi care îi ajută pe seniori să se adapteze şi să înţeleagă generaţiile tinere.

Învățături

Cum să lucrez în echipă şi cum să fiu eficientă şi în momentele de criză.  

Creativitatea. Definiția personală  

Creativitatea este copilul din tine, care, în teorie, nu te va părăsi niciodată, dar e necesar să ştii cum să te întorci spre el.

Industria peste 20 de ani  

Cred că e foarte greu de prezis acest lucru. Sper şi cred cu tărie ca oamenii nu îşi vor epuiza niciodată necesitatea pe pământ, dacă ar fi să ne referim la inteligenţa artificială care a acaparat hot topic-urile anul acesta. În acelaşi timp, sper că la un moment dat vom găsi un echilibru de a lucra împreună cu AI şi de a ne folosi de ea într-un mod productiv şi safe din punct de vedere etic.

Probabil că în 2043 vor apărea tendinţe la care nici nu ne-am putea gândi în acest moment, având în vedere cât de rapid evoluează lucrurile, dar tot ce ştiu este că trebuie să mergem odată cu valul şi să ne adaptăm pentru a rămâne în picioare, oricare ar fi industria la care ne referim.