Nu sunt vremuri ușoare. La prima vedere, ai spune că nu mai e loc și pentru miracole printre toate lucrurile urâte. Dar ceea ce ne duce mereu mai departe, ceea ce ne salvează, este resursa surprinzătoare de optimism pe care o găsim, totuși, chiar și atunci când ”nimic nu mai merge”. Oana Botezatu ne amintește cât de mare este privilegiul de a fi vii. Și dacă am renunța la bucuria de a vedea miracolele din jurul nostru, mari și mici, atunci am fi cu adevărat pierduți. Dar nu renunțăm. Mai ales când suntem ajutați să le descoperim. Așa cum se întâmplă, în fiecare an, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS).
”La FITS, totul e o încântare. Dar, mai presus de toate, la FITS, atmosfera este fascinantă. Sibiul e un oraș care știe să se ofere frumos unui festival internațional și, odată cu acesta, unui public atât de numeros. Fără excepție, de fiecare dată, Sibiul știe să scoată ce-i mai bun din FITS și, în același timp, FITS scoate ce-i mai bun din Sibiu. Și ambele, atât Sibiul, cât și FITS, scot ce-i mai bun din noi”, spune Oana.
#FITS30 începe pe 23 iunie și promite, până pe 2 iulie, peste 800 de evenimente, alături de 5000 de invitați din 75 de țări. În așteptarea festivalului, povestim cu Oana despre despre descoperirile ei de la FITS, despre viață, cu toate ale ei, despre puterea de a mai crede în miracole.
Primul gând când auzi miracol
“Băi, suntem vii” – ăsta e primul gând. Pentru mine, după mulți ani în care cred că nu i-am dat însemnătatea pe care o are, VIAȚA este adevăratul și unicul miracol. Dacă mă gândesc în pace și liniște (mă rog, liniște cu doi copii nu prea mai am de vreo opt, dar zic și eu așa), deci dacă mă gândesc de-adevăratele la Miracol, atunci la Viață mă duc instant cu mintea. Este, totuși, un imens privilegiu că putem să ne trezim în fiecare zi, să respirăm, să ne ducem zilele și nopțile și, pe cât se poate, să stoarcem din ele ce e mai bun. Și dacă mai suntem și sănătoși – poftim, vorbesc ca bunicile mele -, atunci chiar că ar trebui să fim recunoscătări mai mult și mai des pentru acest Miracol pe care îl trăim.
Ne-am obișnuit să ne purtăm ca și cum Viața ni se cuvine și nimic nu poate schimba asta. Dacă ne-am scutura un pic și ne-am dat cu niște apă rece pe ochi și ne-am da seama că nu e musai să fim vii (căci mâine putem să nu mai fim), cred că am începe fiecare zi cu mai multă bucurie. „Băi, suntem totuși vii” – ăsta e primul gând și totodată astea sunt primele vorbe care-mi vin în cap de câte ori mi se pare că nu mai pot.
Ce înseamnă pentru tine miracol
Să mi se taie respirația. Și am învățat, în timp, să simt asta și în fața unui miracol cât de mic. M-am educat, după mulți ani în care am trecut aiurea prin viața mea, să mă bucur mai mult și să văd un miracol în toate. Mic, mare, mijlociu, nici nu contează.
Nu îmi dau seama dacă maternitatea m-a adus în acest punct, posibil să fi cântărit destul de mult. Dar ce știu e că, odată cu venirea pe lume a copiilor mei, deci acum opt ani, am reînvățat să trăiesc, să mă bucur, să văd, să simt, să pipăi miracole.
Miracol înseamnă că, pentru câteva clipe, mă simt cea mai fericită că am parte la ceva. Iar acest ceva poate fi orice, de la primii pași ai un bebeluș, până la un moment frumos dintr-un spectacol de flamenco, de la un câmp de maci dansați de vânt căruia îi sunt martoră, la o pâine de casă care crește în cuptor. Secundele, minutele, orele - timpul acela de transformare, de frumos, de sublim care mă face să simt că am nevoie de mai mult oxigen ca să respir cum trebuie mă fascinează.
Mai e loc pentru miracole în 2023?
Oho, loc ar mai fi. Eu așa cred, că loc ar mai fi, dar oameni ne mai trebuie. Oameni care să primească miracolele astea și să le prețuiască și să le înmulțească precum Iisus pâinile și peștii.
La prima vedere, ai zice că nu, că prea trăim niște vremuri ca niște șaorme cu de toate; și parcă mai mult cu urât și urâțenie, răutăți și războaie. Dar cred că fix miracolele astea de toate mărimile, miracolele de zi cu zi, strecurate printre toate, ne țin în picioare și ne fac să mergem mai departe.
Eu, una, sunt gata de miracole în fiecare zi. Și cred că toți suntem și toți le primim, doar că uneori, luați cu grijile și cu greul și cu nebunia din jur, ne scapă lucruri.
Relația ta cu FITS
Primele amintiri sunt cu băieții la FITS: aveau în spate niște ghiozdane amuzante, abia coborâsem din mașină și ne îndreptam spre hotel, și s-au trezit în plin spectacol de stradă. Țin minte bucuria lor și entuziasmul și râsetele. Și țin minte că nu mai voiau să meargă la hotel, așa că am rămas acolo, în stradă, până când au plecat artiștii.
Când zic FITS, zic bucurie în văzul lumii, zic oameni de toate vârstele emoționați în fața artei, zic oameni plânși în fața scenei de la teatru, zic dans și aplauze în biserică, la gospel, zic mic dejun și cafele și înghețată alături de actori veniți din toate colțurile lumii să ne răsfețe cu artă de toate felurile, zic acrobații și concerte înainte să mergem la culcare.
Dar mai zic și hrănit de porumbeii în Piața Mare, între două spectacole, mâncat la terase unde se cântă la pian We will rock you; zic zeci de mii de pași între concerte, spectacole de dans și teatru, cu copiii de mână; zic înghețată la cornet, înainte de un spectacol de dans contemporan la care mă duc singură; zic copii fascinați de arte la care îi expunem prea rar.
Ce ai descoperit la FITS
La FITS, totul e o încântare. Dar, mai presus de toate, la FITS, atmosfera este fascinantă. Sibiul e un oraș care știe să se ofere frumos unui festival internațional și, odată cu acesta, unui public atât de numeros. Fără excepție, de fiecare dată, Sibiul știe să scoată ce-i mai bun din FITS și, în același timp, FITS scoate ce-i mai bun din Sibiu. Și ambele, atât Sibiul, cât și FITS, scot ce-i mai bun din noi.
Zilele de festival de la Sibiu sunt scăldate într-o efervescență care îți face bine. Arta e bună, spectacolele sunt excelente, actorii sunt extrem de generoși, oamenii ajunși aici sunt toți încântați de ceea ce li se întâmplă. Eu nu am întâlnit, de când merg la FITS, și merg de ceva ani, oameni care să nu fie încântați de acest festival. O fi de artă, o fi de la zecile de evenimente din care cu greu poți să alegi unele preferate, o fi de la energia locului, o fi de la toate laolaltă.
Amprenta festivalului
Efervescența despre care spuneam mai sus.
Și faptul că, indiferent ce tip de artă îți place mai tare, nu ai cum să nu găsești la Sibiu, în timpul festivalului, ceva care să nu-ți meargă la inimă.
A Fost Odata In Bucuresti. FITS 2022, Sibiu. Foto: Calin Muresan
Ce nu trebuie sa rateze nimeni la FITS
Să se bucure de tot și de orice, căci așa bucurie mai rar găsești. Să vină cu inima dechisă, să-și caute cazare din vreme, să mănânce bun, căci au unde, să nu se culce devreme, căci Sibiul e minunat după apus.
Ce să nu rateze? Haha. La FITS, pentru orice ratezi, primești alte trei variante foarte bune la schimb. FITS e genul de festival la care, și dacă alegi cu ochii închiși ceva din program (și puteți face acest exercițiu folosind programul printat și afișat prin oraș), tot nu ieși în pierdere. Niciodată. Și asta fiindcă oamenii care fac FITS de atâția ani știu exact ce așteptăm de la ei. Și fix asta ne oferă. Plus ceva în plus.
Cum facem loc pentru posibilitatea miracolelor
Le primim cu brațele deschise și ne bucurăm cu adevărat de ele. Iar dacă nu mai știm să le facem loc sau să le vedem sau să le simțim, le producem, le facem să se întâmple. Miracolele nu vor mai fi atunci când noi vom înceta să le vedem ca pe niște miracole.
Simt și eu că e ceva în aer, un soi de lehamite și de plictis și de „m-am săturat de toate și nimic nu merge, orice aș face și poate că merge în bulă, dar dincolo de ea e cam jale și nicio scăpare”, văd asta uneori la mine, apoi în cercul de prieteni apropiați, apoi în grupul de mame din care fac parte; traversăm niște vremuri în care se pun – și ne punem – tot felul de presiuni pe umerii noștri. Nu sunt niște vremuri ușoare, mai ales la nivel de societate, adică dincolo de interesul personal. Dar dacă, așa greu cum ne e uneori, am renunța și la bucuria asta adusă de miracole, chiar că am fi pierduți.
Cred că noi, ca oameni, suntem teren fertil pentru miracole. E bine să ne amintim asta mai des. Eventual, în fiecare zi.
Cum putem fi #PartedinMiracol
Amintindu-ne că nu suntem niciodată singuri. Nici în tristețe, nici în bucurie. Și cu atât mai puțin în Miracol.
Cum putem fi? Păi suntem deja. N-am zis că suntem vii? Ce miracol mai mare decât ăsta există?
