Denumita elitist prin cartile de publicitate "consecinte extreme", exagerarea loveste din nou in calupurile publicitare. Si nu oricind, ci chiar intr-o campanie de rebranding. Cum Star Chips se mai gaseste doar in magazinele cu vizitatori ca la muzeul de istorie advertiserii vor sa ne faca sa ne acomodam cu "a new face in town", nu la o bere, ci la un pahar de Pepsi (Co). Totusi, chiar daca acum Lay's este pe val, nu inseamna ca trebuie sa dam vechiul brand imediat uitarii, mai ales ca s-au investit ceva bani si in promovarea lui.
De fapt, aici apare si paradoxul: daca este sa o privesti la rece, fara a tine cont de sfaturile agentiilor care enunta ca orice rebranding poate fi benefic din cand in cand ( depinde si ce se urmareste cu asta) si nici de faptul ca intamplator Star Chips a murit odata cu schimbarea actionariatului Star Foods, in Romanica noastra care trece si ea fara vreo jena de "la mereu surprinzatoare" la "tara IT", se pare ca a arunca cu banii pe fereastra a devenit un sport national. Cum altfel mi-as putea explica impulsul unora de a improsca cu euro pe ici si colo pentru a injecta in mintea consumatorilor marca Star Chips, cu beneficiile ei cu tot, dupa care sa vina si sa arunce cu si mai multi bani pentru a sterge totul si a-l inlocui cu altceva -Lay's in cazul de fata?!
Mergand pe principiul ca stiu ei mai bine ce fac, sansa ar putea fi oricum de partea noului brand. Si nu o spun eu ci un personaj celebru - Hugh Mackay care recunoaste ca advertisingul are slabiciunile lui: nu functioneaza ca un ac hipodermic. Mai mult decat atit, modul in care se face trecerea de la o marca la alta este la fel de bine cunoscut (sau nu) ca si istoria Angliei: Regele a murit! Traiasca Regele!, se spunea in vechime. Cam asa ceva, dar cu ceva mai putina consideratie fata de defunct si insistandu-se pe relatia cauza-efect se spune si in reclamele Lay's " Star Chips sunt mai gustoase, mai bine alese,taiate si pregatite si de aceea au devenit Lay's". Sa insemne oare ca reclamele anterioare la Star Chips au mintit prin omisiune?
Asadar, vorbeam la inceput de consecintele extreme despre care am avut sansa sa invat atat de bine uitandu-ma la reclamele romanesti, cunostinte pe care le-am pus in practica si in randurile de mai sus si la care vreau sa ma intorc. Pentru ca, in definitiv, toate cele trei spoturi care ruleaza pe TV acum, la aceasta se rezuma. Roind in jurul IDEII : chipsurile Lay's sunt atat de gustoase incat..., executiile sunt doar o forma de exprimare pe seama carora nu o sa fac prea mult tapaj. Cu citeva mentiuni insa. Despre scoala de soferi am avut ocazia sa aflu in vara trecuta, daca nu ma inseala memoria, in unul din spoturile Bergenbier - alta Marie, dar cam cu aceeasi palarie. Cit despe spotul cu Centrala, primul gand care mi-a trecut prin cap atunci cind l-am zarit pentru prima data a fost "nu mai schimba si astia reclama la Rom?". Noroc cu Biju (Ioan T. Morar) pe care nu l-as putea confunda nici fara ochelari cu profu care inca mai face comparatii comuniste. La "Coafoar", nu prea am fost de mult, dar nu inseamna ca disperarea tinerei imi smulge vreun zambet.
In asteptarea unor idei mai originale sau cel mult sperand ca ma vor surprinde cu niste consecinte extreme neasteptate sau o varianta autohtona la "No More Mr Nice Guy", campania care a propulsat Lay's pe prima pozitie, imi permit sa fac un indemn la solidaritate, egalitate, fraternitate si la cat mai multe spoturi neasteptate.
