[Scoala ADC*RO] Andrei Stănişteanu: Cel mai important e să știi să livrezi ceva pe placul clientului, dar fără să îți pierzi dragostea pentru ce faci

Andrei Stănişteanu lucrează de la 15 ani. A fost fotograf de eveniment, nunți, botezuri și majorate, ilustrator, graphic designer și muzicant. A terminat Inginerie Aerospațială și, mai recent, Școala ADC, și este, în prezent, Art Director NOMAZI Advertising. A învățat publicitate de la școala vieții, din feedback-uri, din țepe, de la colegi, după ureche. Face parte din generația cu tutorialul în bară și îi place la nebunie.

”ADC a fost prima școală de profil oficială pe care am urmat-o când am realizat că, deși aveam o bază de cunoștințe, nu era un solidă. În agenții înveți ce ai nevoie “să supraviețuiești”, dar nefiind o informație structurată și coerentă”, spune Andrei.

Cum a fost începutul în industrie, care au fost primele greșeli și primele lecții creative, cum își antrenează creativitatea, povestește Andrei în rândurile de mai jos:

Momente importante în formarea ta

Am avut un parcurs foarte eclectic și haotic. Spune multe despre mine până și azi. Pot să zic că sunt freelancer de la 15 ani, în sensul în care am lucrat cu oameni pentru un săculeț timid de arginți. Am fost fotograf de eveniment, nunți, botezuri, majorate și club, ilustrator, graphic designer și muzicant. Din acest larg domeniu de activitate, am terminat Inginerie Aerospațială și iată-mă azi Art Director și grădinar la NOMAZI Advertising.

Prima întâlnire cu industria creativă

Chiar a fost o primă întâlnire în sensul în care nu știam la ce să mă aștept și încercam să nu fiu awkward. Post-lockdown, proaspăt șomer și cu network 0 după 3 ani de pauză de la freelancing, am cunoscut-o pe Iulia Boloca care la rândul ei primise un proiect pentru care i-am dat niște idei în timp ce eram la cafea. M-a întrebat dacă sunt interesat să colaborăm și am zis “sure” neștiind neapărat în ce mă bag. A fost primul brief serios, primul brand mare, primul feedback în corporateză și, adevăratul spark, prima persoană care a avut încredere în mine că pot s-o fac.

Baza teoretică

Se pune școala vieții? ADC a fost prima școală de profil oficială pe care am urmat-o când am realizat că, deși aveam o bază de cunoștințe, nu era un solidă. În agenții înveți ce ai nevoie “să supraviețuiești”, dar nefiind o informație structurată și coerentă. E foarte mult trial and error, iar Școala ADC a mai înclinat puțin balanța. Și ca să răspund concret: nu consider că e crucială o bază teoretică, dar categoric îți face viața infinit mai ușoară.

De unde ai învățat

Știu că probabil o să zic ceva ce o să dea în orgolii, dar publicitatea mi se pare că se învață foarte repede. Poate fi și generația un factor important, pentru că am fost bombardați de mici cu reclame și știm cum funcționează mintea consumatorului.

All in all pot spune că am învățat publicitate cam așa:

Din feedback-uri

Din țepe

De la colegi școliți în străinătate (e ceva wow acolo)

De la colegi mai experimentați

După ureche

Cărțile care au ajutat

The Freelancer’s Bible de Sara Horowitz și Steal like an artist de Austin Kleon. M-au ajutat să învăț să gestionez blocajele creative. Până atunci cumva le tratam ca pe “meh nu am inspirație azi” dar când a apărut în ecuație deadline-ul, abia acolo panica și sindromul impostorului.

Înscrierea la Școala ADC

După a patra persoană care-mi spusese “bă bagă-te că e ce trebuie”, eram la WebStock și a anunțat Laura Nedelschi pe scenă că reîncep înscrierile. Am trimis aplicația imediat după ce s-a dat drumul la platformă. Sau cu cateva minute înainte de deadline. Nu recunosc nimic. 

Experiența Școlii ADC

Aveam așteptări mari și cumva tot m-a luat prin surprindere ce avea ADC pregătit pentru noi. Am cunoscut oameni foarte mișto atât în rândul colegilor cât și al profesorilor. Chiar am legat niște prietenii neașteptat de frumoase și de strânse. 

Cele mai importante lecții creative

Să nu ne fie frică de greșeli în procesul creativ. Având deja un background în domeniu, mi-am pus fără să vreau bariere creativității pentru că, inconștient, nu făceam diferența între ce se spune în brainstorming și ce ajunge la client. 

La ADC am învățat că nu e totul despre premii, cât despre lucruri făcute corect și frumos. Cel mai important e să știi să livrezi ceva pe placul clientului, dar fără să îți pierzi dragostea pentru ce faci. (Tocilescu zicea că nu le facem pe toate de plăcere, dar nu zice nimeni că nu poți să te distrezi făcându-le).

Ce ți-a plăcut cel mai mult 

Mi-a plăcut umanitatea profesorilor. Deși aveam în față oameni care făceau publicitate pe vremea când eu făceam bastonașe, am simțit fiecare curs ca pe un sfat prietenesc sau o bere cu colegii.

Începutul în industrie

Când m-am apucat aveam skill-urile, dar nu și eficiența, structura sau un portofoliu cu rezonanță. Am aplicat la mai multe agenții care au zis “te sunăm noi”, “căutăm altceva” sau n-au zis nimic. Nu a fost foarte încurajator, au fost perioade lungi în care m-am întrebat ce fac greșit, dacă nu e locul meu în industrie, dacă nu e momentul. Am avut noroc că din toate ușile la care am bătut mi s-a deschis una și că oamenii care aveau încredere în mine nu m-au lăsat să mă opresc.

Primul job

Am început în NOMAZI Advertising și, din fericire, tot acolo sunt. A fost scary, n-o să mint, să fiu înconjurat de oameni profi care știu cu ce se mănâncă sau care au mult mai multă experiență decât mine. Nu a mai fost scary odată ce mi-am dat seama că sunt tratat ca parte din echipă, că tragem toți în aceeași direcție și că, doar pentru că nu suntem la același nivel, nu înseamnă că nu putem crește împreună. 

Primul proiect 

Primul primul proiect a fost o campanie de CSR pentru ASAP România by LIDL. Cam așa arăta produsul final, iar conceptul este despre ciclul plasticului în natură - orice plastic aruncat de tine se va întoarce mai devreme sau mai târziu tot la tine. The nightmare of microplastics. A fost video, stop motion, ilustrație. Cu de toate.

Primele greșeli

Am făcut de multe ori greșeala de a nu cere ce aveam nevoie pentru a rezolva taskurile. Porneam la drum cu un brief neclar, crezând că “se rezolvă”.

Din asta am învățat că un brief neclar nu este neapărat o greșeală a clientului cât o problemă aparentă care trebuie rezolvată complex. Că trebuie să lucrezi împreună cu clientul și cu echipa ta să ne ghidăm unii pe alții până ajungem cu adevărat la miezul problemei ca să putem aduce o rezolvare cu adevărat eficientă.

Ce-ți place cel mai mult în publicitate până acum

Încă sunt entuziasmat la fiecare proiect nou care apare și sper să nu pierd vreodată asta. Urăsc monotonia și de-asta văd orice nou brief ca un challenge prin care îmi ung rotițele și prin care am ocazia să pun în aplicare learning-urile din proiectele trecute.

Cine și ce te inspiră

Știu că o să sune cheesy dar mă inspiră colegii mei. Faptul că suntem de vârste apropiate e un mare avantaj în a rezona cu ei, însă mă inspiră că sunt oameni tineri, pasionați care au ales drumul greu și depun constant efort să devină mai buni și să-i ajute pe alții la rândul lor.

Generația ta

Suntem generația cu tutorialul în bară and i fucking love it. Dacă ne întrebi nu știe nimeni nimic, dar nu există proiect de nedus la bun sfârșit. Unde mi se pare că se vede diferența între generații este cum ne raportăm la dificultățile ce apar la muncă. Încă avem energia și inconștiența de a bullshitui și a găsi o soluție unde un senior n-ar căuta că știe deja că n-o să meargă. Nu aș zice că e o chestie de generație cât de vârstă, dar vreau să profit de inconștiența asta cât de mult pot.

Creativitatea. Definiție personală

O bucată mare de lut care, prin mult exercițiu, poate prinde orice formă trebuie și îți place. O să lucrezi mult și de și mai multe ori o s-o iei de la capăt? Sure. Dar exercițiul e mama învățăturii, iar creativitatea vine creând.

Industria peste 20 de ani

Nu știu cum o să arate industria peste 2 ani, darămite 20. Nu pot decât să sper că va rămâne un domeniu la fel de mișto și dinamic cum a fost și până acum. O să ne batem cu AI pe o felie de pâine? O să facă roboții flyere și newslettere în timp ce noi o să facem campanii “de Cannes”? Poate o să-mi dea direct Siri feedback, nu știu. Știu doar că vreau să fiu acolo ca să aflu.