Despre ultimii doi ani, Ana Ularu spune că au fost trăiți printre valize și drumuri, alături de soțul său, Marc Rissmann și de fiica lor. După lungi aventuri prin diverse țări, unde și-a însuflețit personajele de film jucate, a revenit o perioadă acasă. Și s-a reîntors pe scenă în spectacolele „O intervenție” și „Constelații” la Teatrul Act și „Carusel" la Teatrul Bulandra.
Pe micile ecrane, două noi producții o au în distribuție, în personaje feminine puternice: „Spy/Master” (HBO Max) și „The Power/Puterea” (Amazon Prime), în care joacă alături de Toni Collette.
Acţiunea din „Spy/ Master” este plasată la apogeul Războiului Rece şi prezintă o săptămână din viaţa lui Victor Godeanu (Alec Secăreanu) mâna dreaptă a lui Nicolae Ceauşescu (Claudiu Bleonţ) şi cel mai important consilier al său. Acesta este un agent dublu şi trebuie să fugă din România, înainte ca acoperirea lui să fie compromisă.
"M-a impresionat aceasta lume a secretelor - evident, poveștile din Războiul Rece și misterele nu își pierd niciodată magia. Și mi s-a părut foarte interesant că vorbim despre cei intangibili din acea perioadă, privilegiații, răsfățații unui sistem ipocrit și stupid".
În rândurile următoare, aflăm mai multe despre cele două seriale de la Ana Ularu. Ea povestește și cum s-a apropiat de Tovarășa Carmen, personajul interpretat în „Spy/Master”.
Teatru, film, familie. Secretul echilibrului
Ha, m-aș bucura să fi descoperit secretul echilibrului, nu sunt însă într-atât de prezumțioasă încât să țin TED Talks cu asta încă. Mai degrabă e vorba de o adaptabilitate forțată (și fericită) și de a încerca să privesc cu umor orice nouă provocare. Am trăit ultimii doi ani din valize, pe drumuri, zeci de avioane, fusuri orare, donat hăinuțe care îi rămâneau mici fiicei mele în călătoriile noastre și aprovizionat cu măsurile următoare, căutat opțiuni pentru a-i face schema de vaccinuri în orașele mici din Canada, început diversificarea undeva într-un orășel uitat din Texas, donat partea de landou de la primul căruț, apoi cealaltă etc.
Apoi, reîntoarcerea acasă, spectacolele renăscute după doi ani - emoțiile pe care le-am avut pentru că nu mai urcasem de atâta vreme pe scenă, triumful asupra fricii și uitării. Apoi alte filmări, alte lumi și personaje, din aproape în aproape făcut totul. Mă împart cum pot eu mai bine, ăsta e răspunsul.
Credit foto: Marc Rissmann
Ce vede publicul în „Spy/Master”
Publicul (incluzându-mă aici pe mine, pentru că ador serialul ca spectator), va vedea o poveste seducătoare plină de acțiune, suspans, vendete, trădări, microfilme, gloanțe, microfoane ascunse în reversuri de haină. Povestea trădării unui înalt consilier al lui Ceaușescu, și toate elementele din jurul acestei mari escapade. ,,Agenturi străine'’, spioni, agenți de contraspionaj determinați, terorism, Stasi, KGB, CIA. E o poveste internațională, care în afară de subiectul extrem de interesant, arată superb. E sexy&sleek. :)
Credit foto: Katalin Vermes
Cum ai ajuns să faci parte din distribuție
E una din foarte FOARTE puținele dăți când ceva mi-a fost oferit, și sunt flatată și smerită în fața acestui fapt. Mulțumesc Domnicăi Cârciumaru, lui Johnathan Young și Ioaninei Pavel pentru acest cadou minunat. Mulțumesc mulțumesc mulțumesc.
Credit foto: Marc Rissmann
Cum te-ai documentat pentru rol
Am citit foarte mult, pentru că din păcate nu ploua cu agenți de contraspionaj care abia să aștepte să vorbească despre schelete ascunse prin dulapuri cu actrițe ciufulite. :) Agente a lui Douglas Boyd și cartea lui Denis Deletant au fost două surse majore pentru documentare. Apoi, video-uri de pe YouTube cu agenți CIA povestind cât e corect și permis să povestești despre ce fac ei și apoi - imaginație și colaborare cu colegii mei minunați de scenă.
Carmen e foarte inteligentă, e determinată, eficientă, profesionista. Și apoi eleganta, pieptanată și minimalistă în mișcări (aici tare nu semănăm, noi două). Încearcă să își asume singură să aducă în fața a ceea ce consideră ea lege un fugitiv ajutat de resurse multiple.
M-a impresionat aceasta lume a secretelor - evident, poveștile din Războiul Rece și misterele nu își pierd niciodată magia. Și mi s-a părut foarte interesant că vorbim despre cei intangibili din acea perioadă, privilegiații, răsfățații unui sistem ipocrit și stupid.
Credit foto: ORBITAL STRANGERS
Experiența de la filmări
E o bucurie să lucrez cu colegii mei! Alec, Laur - love! Distribuția asta e tare prietenă în interiorul ei, și probabil că Iulian Postelnicu și cu mine devenim un soi de copiii ăia enervanți din banca a treia care râd încontinuu cam de fiecare dată când ne vedem. Mereu zic, Carmen și Sorin au nevoie de un spin-off. :) Și a fost superb să mă reîntâlnesc cu Chris, minunatul nostru regizor, cu care lucrasem la Alex Rider. Și cu echipa de machiaj și păr - Adrienn și Gabriela și Julia, cu care lucrasem la The Man Who was Thursday cu 9 ani în urmă.
Cea mai grea scenă
Nu cred că a fost nimic greu. Greu îmi inspiră ideea de neplăcut cumva. Aici totul a fost plăcut, creativ, colaborativ și amuzant. Am lucrat din relaxare și bucurie, în absolut fiecare zi.
Ce povești aduce „The Power”
The Power vorbește despre o răsturnare a ordinii și a status quo-ului, despre o recalibrare a puterii. Fetele tinere dezvoltă un nou organ, capabil să genereze electricitate, așa că brusc nu mai sunt victimele sistemelor, abuzurilor, sexismului inerent. Parțial, și pentru cinci minute, cât durează șocul. Pentru că apoi devin tot mai hăituite și încarcerate exact din aceasta cauză, iar legile impuse de bărbați pentru a guverna corpurile femeilor vin să atace cu atât mai mult. E un serial care vorbește despre politică, despre familie, despre credință, despre cât de conectată e de fapt lumea, și despre cât de inegală e încă balanța justiției.
Cum este Zoia, personajul pe care îl joci
Zoia e o femeie pierdută într-un sistem abuziv și nepăsător, un om căruia cruzimea altora îi stinge lumina interioară. Dar electricitatea, Puterea, o readuc la viață și o revelează cu adevărat. Zoia e o forță, și e letală. A fost o plăcere să îi descopăr resorturile interioare, accentul, ce rămâne din tandrețea ei.
Credit foto: Marc Rissmann
Cheia succesului
Nu aș numi încă succes nimic, eu mă bucur doar dacă am de lucru. Și aici intervine foarte multă forță de muncă și respect pentru meserie. Și foarte foarte puțină vanitate/ego stupid. Ce aș zice? ,,Procesul, nu „Succesul", ca să îmi citez profii. Hai să ne gândim mai mult la ce facem, nu la ce ne iese din asta.
De ce are nevoie cinematografia românească cel mai mult acum
De mai multe filme, mai multi creatori, mai multe voci de diverse feluri. De reprezentare pentru toată societatea, care e diversă și complexă și sunt zeci de povești de spus. Și de bugete care să ajute aceste viziuni. Altfel, suntem mereu respectați pentru ce izbutim în cinema.
La ce lucrezi acum
Păăăi… urmează. Eu povestesc când ies proiectele, prefer să fac mereu așa, pentru că știu cât de fragilă și imprevizibilă e lumea noastră.
