[Burnout Generation] Elena Dobre: Cred că greșeala cea mai mare e să crezi că dacă ai ajuns în burnout e vina ta. Că n-ai făcut suficient de mult sau suficient de bine

Elena Dobre este consultant în comunicare și e freelancer de doi ani. Are la activ zece ani de experiență în comunicare, dintre care opt în companii diverse, de la start-up-uri la multinaționale și agenții. A trecut cu bine de primii doi ani în freelancing și îi ghidează pe cei care vor să înceapă o carieră pe cont propriu prin coaching și mentorat. Burnout-ul a găsit-o acasă în pandemie, din prea multă muncă, frică și lipsa contactului uman.

Cred că, spre deosebire de blazare, burnout-ul te aduce în punctul ăla în care nu mai știi ce să faci. Când ești doar blazat, poți schimba locul de muncă. La burnout e nasol că ceea ce de obicei știi că funcționează nu prea mai funcționează. Nu mai merge să te faci că poți.

Crede că cei din firmele mici sunt mai predispuși la burnout, unde nu sunt multe resurse, iar obiectivele sunt mari. Ea l-a depășit prin terapie și spune că e important să știi că oricât de grav ar fi, va trece. După ea, cei care lucrează cu ideile sunt cei mai presispuși la burnout.

Când te-ai întâlnit prima dată cu noțiunea de burnout

M-am întâlnit cu noțiunea de burnout la începutul carierei mele în comunicare. Au trecut zece ani de atunci. Citeam articole despre business, marketing și HR zilnic. Conceptul era, totuși, abstract pentru mine atunci. Eram abia la început. Am înțeles mai târziu ce înseamnă burnout-ul. Concret, l-am văzut prima oară manifestându-se printre colegii mei din industrie. La mine, s-a declanșat în 2020.

În companiile în care am fost nu se vorbea despre burnout. Știam cu toții că ne străduiam foarte mult și că dădeam tot ce aveam mai bun ca să facem față cererilor clienților. Ne uitam unii la cearcănele altora, dar nu vorbeam despre burnout. Uneori, în timpul pauzelor, mai abordam subiectul, însă era mereu cineva acolo care glumea pe seama încărcării mari pe care o aveam și ne întoarceam la treburile noastre.

Când și cum s-a manifestat la tine burnout-ul

La mine, burnout-ul s-a manifestat în 2020 odată cu pandemia Covid19. Din martie până în noiembrie 2020, am muncit foarte mult. Fusesem promovată cu puțin timp înainte. Ne mutaserăm cu toții birourile acasă, iar eu tocmai aterizasem într-o chirie care nu îmi plăcea. Ce cred că a condus la burnout în cazul meu a fost o combinație între izolarea din lockdown, frică, reprimarea emoțiilor nedorite și compensarea prin muncă a lipsei contactului uman profund în primele luni din pandemie.

Ce ai făcut în momentul în care l-ai conștientizat

Mi-am dat seama că sunt în burnout în noiembrie 2020. Eram la o filmare și mă scurgeam pe canapeaua din studio. Țin minte foarte bine momentul, pentru că am trimis un selfie cuiva atunci.

Eram deja de aproape trei ani în agenție, iar strategia mea de coping nu mai funcționa. Eram o introvertită într-o lume mult prea competitivă. Îmi era foarte clar că sunt acolo pentru o perioadă limitată în care tot ce conta era să învăț cât mai multe. Voiam să învăț să fac o strategie de comunicare, să coordonez o campanie cap-coadă, să fac un buget pentru un proiect complex și să coordonez activitatea pentru un client pe cont propriu, fără implicarea prea mare a account directorului. Am reușit să fac toate astea în 2020. Dacă vrei să te faci freelancer sau antreprenor, agenția te antrenează pentru asta.

Cu toate astea, o strategie de coping e ceea ce sugerează și numele: o cale prin care doar supraviețuiești. Nu mai avea cum să reziste mult timp. Oricât de multe învățam, personalitatea mea nu se potrivea cu mediul din agenție.

În paralel cu acest tumult interior, căutam o cale prin care să pot aduce valoare prin munca mea celor din jur. Dar voiam să fac asta fără a simți constant că mă aflu pe marginea prăpastiei, fie că era ea burnout, epuizare sau depresie.

Cursuri peste cursuri, urmate de ședințe de coaching și multă introspecție, m-au dus către soluția care pentru mine funcționează și acum: freelancing-ul în care combin munca în comunicare cu ședințele de coaching.

Cum ai resimțit efectele lui 

Îmi amintesc că simțeam o dorință puternică de a evada. Știam că vacanțele nu mai funcționau. Nu mă mai ajutau să mă întorc la birou cu energie. Reveneam lipsită de motivație. Nu mă tenta să lucrez pe vreun un alt cont sau într-o altă agenție și nici la client nu voiam să merg neapărat. Îmi doream să schimb mediul cu totul.

Cred că, spre deosebire de blazare, burnout-ul te aduce în punctul ăla în care nu mai știi ce să faci. Când ești doar blazat, poți schimba locul de muncă. La burnout e nasol că ceea ce de obicei știi că funcționează nu prea mai funcționează. Nu mai merge să te faci că poți. Trebuie să accepți că nu mai poți, că ai cedat și că tot ce contează e să ai grijă de tine o perioadă. Să ai răbdare, să fii foarte blând cu tine și să pui înainte de orice sănătatea și starea ta de bine. Asta poate însemna și să iei o pauză de câteva luni de la orice fel de muncă până când îți dai seama ce ai vrea să faci mai departe.

Modalități de contracarare 

Mi-am revenit din burnout după ce am început terapia. Ce a mai contat a fost că lucram mai puțin, presiunea nu mai era atât de mare și câștigam mai bine. Oamenii aveau încredere în mine și veneau cu propuneri de colaborare către mine. Mi-am făcut un site. Toate astea mi-au oferit încredere. Iar timpul liber pe care îl aveam îl foloseam să mă odihnesc, să mă plimb, să scriu și să citesc. A contact foarte mult ca am avut sprijinul unui terapeut bun în perioada aia. Încă lucrez cu el.

Nu au funcționat sfaturile și nici contentul de pe Instagram. Sigur, toate sfaturile sunt bune și, aparent, toți au intenții bune. Însă toate astea pun presiune pe oricine e în suferință. Așa că, dacă ar fi să dau un sfat, acela ar fi să nu dați sfaturi.

Cel mai mult mi-a plăcut un performance despre burnout conceput de Irina Marinescu la Areal. A marcat foarte bine repetiția unor acțiuni pe care le facem zilnic până la epuizare. Am înțeles cum se instalează burnout-ul. Eu sunt adeptă a cunoașterii de sine prin intermediul culturii și sunt pasionată de dans contemporan și spectacole de tip performance. Ce mi s-a mai părut util a fost că după performance a avut loc și o discuție despre burnout moderată de o psihologă.

Prejudecățile vizavi de burnout 

Cred că greșeala cea mai mare e să crezi că dacă ai ajuns în burnout e vina ta. Că n-ai făcut suficient de mult sau suficient de bine. Sigur că există și o parte de responsabilitate în toată povestea. Ai fi putut face lucrurile diferit. Dar cel mai probabil, aveai un scop și nu conta cum aveai să îl atingi. Burnout-ul se poate întâmpla oricui, însă e important să ai încredere că va trece. Dacă te învinovățești, nu faci altceva decât să prelungești procesul de recuperare.

Domenii / activități mai predispuse spre burnout

Din experiența mea, cred că cei care lucrează cu ideile sunt destul de predispuși la burnout. Social media specialists, copywriteri și toți cei din industria creativă. Munca cu ideile presupune să faci mult research. Iar atunci când faci și asta și ești și expus la mesaje de positive thinking pe Insta sau la cele din polul opus, știrile negative de pe Facebook și din newslettere, devine dificil să îți păstrezi intactă sănătatea mintală.

Ar mai fi artiștii independenți și lucrătorii din domeniul cultural cu care am mai colaborat în ultimii doi ani. Ei trebuie să vâneze în mod constant oportunitățile, să facă rost de bani pentru proiectele lor și să se plătească și pe ei. Și freelancerii sunt predispuși la burnout, pentru că trebuie să își asigure un flux constant de clienți, să jongleze cu mai multe proiecte în același timp, să se ocupe și de extinderea business-ului și de tot ce ține de administrativ.

Cred că burnout-ul se poate manifesta și în firme mici și în corporații. Totuși, mai predispuși sunt cei din start-up-uri și ONG-uri, acolo unde echipele sunt mici, nu există întotdeauna suficiente resurse, iar obiectivele sunt mari. Mai sunt și freelancerii care, la început, lucrează pe proiecte de complexitate scăzută în care implementează tactici, au fee-uri mai mici și se împart între mai multe proiecte. Asta e o provocare cu care mă confrunt și eu acum și am început să mă concentrez pe ceea ce știu să fac cel mai bine și îmi place cel mai mult: să creez strategii de comunicare.

În unele corporații, există structuri foarte clare, iar sarcinile sunt de o complexitate mult mai scăzută decât în firmele mici, ONG-uri sau agenții. În corporație există însă riscul să apară blazarea, care, în timp, poate conduce la burnout.