[Burnout Generation] Tea Tomescu: Oamenii nu inteleg ca munca nu e totul. Mai exista si viata pe care vrem sa o traim

Tea Tomescu este brand designer de 12 ani si antreprenor de 5 ani. Prima experienta legata de burnout a prins-o pe un scaun de pe care lucra prea mult pentru o agentie de afara. Banii erau la mijloc. Ca in final, banii sa fie dati pe terapii. In jur se vorbea mult de burnout, fara ca cineva sa stie exact cu ce se mananca. 

”Mi-a luat mult timp sa inteleg ca adevarata noastra natura e de fapt simpla conectare cu corpul. Respiratia. Miscarea. Natura. Lucrurile acestea facute in echilibru cu munca ajuta enorm”, spune Tea.

In prezent isi trage mare parte din inspiratie din natura si sport, e pasionata de birdwatching, foraging, plimbari in parcuri si paduri, plimbari cu caiacul si SUP-ul. Incearca sa aduca laitmotivul organic si ideea de bunastare in tot ceea ce face si de multe ori ii iese, spune ea. O mica parte din munca ei o puteti vedea aici. Despre cum vede Tea burnout-ul, mai jos.

Cand te-ai intalnit prima data cu notiunea de burnout

Nu stiu sa zic exact. Poate sa estimez perioada, imi aduc aminte ca eram la a 3-a agentie de publicitate aici in Bucuresti la care lucram ca graphic designer. Eram pe undeva pe la inceputul toamnei si tocmai intrasem si eu cu echipa din care faceam parte pe un cont baban, ca sa zic asa. Cu bugete din-alea mari, ca inainte de covid. Lucram la o campanie de lansare fix inainte de Craciun.

Am muncit pentru prima oara si in weekenduri. Eu mereu am lucrat si in paralel la alte proiecte. M-am obisnuit sa lucrez noaptea, in weekenduri si chiar ma si trezeam din somn ca sa lucrez cand primeam un mail… pe atunci colaboram cu o agentie din New York. Mi se parea foarte tare experienta: ca lucram cu ei si ca faceam ceva banuti frumosi.

Se vorbea ceva despre burnout in jur, dar nimeni nu stia ce e exact. Ca eu si toti prietenii din jur eram tinerei si cu multa energie.

Conversatii in legatura cu acest fenomen

Nu am discutat foarte mult cu prietenii si familia, foarte pe scurt. Prefer sa duc unele conversatii in terapie. Daca ma intreaba cineva, vreau sa povestesc pentru a trage un semnal de alarma.

Perspectiva generala

Ca am destula energie si trag tare ca oricum imi place ceea ce fac. Si voiam sa fac bani, ca orice om care traieste in aceasta societate, nu? Dar sa stau atatea ore pe scaunul acela fara sa ma misc si sa uit de mine? Stiti pentru ce am facut o mare parte din bani? Pentru a-i cheltui pe diverse terapii :))

Cand si cum s-a manifestat la tine burnout-ul

‘Explozia’ a avut cam acum 5 ani, chiar in prima saptamana a lunii ianuarie. Tocmai incepusem o colaborare full time cu o agentie din Londra. Pentru mine a fost un cumul de factori stresanti: urma sa zbor singura luna de luna pana acolo si inapoi, voiam sa dovedesc ca dau tot ce pot mai bine si mai mult.

S-a manifestat cu o prima noaptea nedormita care m-a speriat foarte tare. Si de aici a inceput un mare atac de panica ce s-a intins pe o saptamana de nedormit. Spre sfarsitul acestei saptamani eram convinsa ca aveam sa mor.

Cum il poti deosebi de alte stări, oboseală, blazare etc

M-am programat la psihiatru pentru ca nu mai functiona nimic. Pur si simplu nu mai dormeam. Dar incepusera cosmarurile si halucinatiile. Nu era doar oboseala, nu era doar anxietate. Am simtit ca a fost ca o amenintare: ‘Bai, opreste-te, nu mai munci ca o nebuna. You’re all over the place.’

Ca sa mai adaug niste context: nu doar ca eu munceam minim 10h pe zi de 6 ani, full time + ce mai bagam pe freelance, dar faceam si curat, mancare, scoteam catelul si ma plimbam dar nu eram in prezent deloc.

Modalități de contracarare 

Am inceput terapia, cu cognitiv-temperamental, apoi psihanaliza. Nu faceti asta, e o pierdere de timp. Sunt multe alte terapii noi care functioneaza de minune. Mi-a luat mult timp sa inteleg ca adevarata noastra natura e de fapt simpla conectare cu corpul. Respiratia. Miscarea. Natura. Lucrurile acestea facute in echilibru cu munca ajuta enorm.

Ai încercat să explici prin ce treci celor din jur?

Inainte sa inchei colaborarea cu ultima agentie la care am lucrat, cea din Londra, am incercat sa pun accent mult pe faptul ca avem nevoie de toate uneltele necesare sa nu intram in burnout. Cand lucrezi remote si nici nu prea iesi din casa, mai pui si presiune pe tine… ei, asta nu e cel mai bun lucru. Cred ca au luat cateva demersuri in aceasta privinta si ma bucur pentru asta. Oamenii incep sa inteleaga tot mai multe despre burnout si asta e un lucru bun.

De unde te-ai documentat 

Nu am astfel de resurse si cred ca discutiile 1:1 cu terapeutul sunt cele mai bune.

Primii pasi in redresarea acestui fenomen

Eu as zice ‘opreste totul’ si apoi ‘regandeste totul’. Schimba-ti stilul de viata, e clar ca ceva este gresit.

Cred ca am schimbat foarte mult felul cum gandesc si odata cu acest lucru s-au schimbat si oamenii din jur. Pe mine personal m-au ajutat niste cursuri de femininitate pe care recunosc ca le-am inceput cu mare scepticism.

Iau lucrurile mult mai incet, acord mai multa atentie, am mai multa grija asupra prioritatilor mele, incerc sa nu uit de mine. Respir, meditez, fac yoga. Cate putin in reprize de cateva minute pe zi.

Ce le recomanzi celor care depistează primele simptome

Sa apeleze la un specialist.

Prejudecati

Nu am intalnit prejudecati fata de burnout… sau poate nu le-am dat atentie. Am invatat sa ma prioritizez si nu prea ascult multe pareri din jur sau ma las influentata.

Oamenii nu inteleg ca munca nu e totul. Mai exista si viata pe care vrem sa o traim.

Domenii / activități mai predispuse spre burnout

Nu stiu ce sa raspund. Depinde foarte mult de fiecare dintre noi cum reactioneaza la factorii din jur. Unii se streseaza mai eficient, altii… o dau in insomnii, ca mine.