[Bunele maniere online] Horia Ghibuțiu: Spre deosebire de timpurile în care funcționa Codul lui Hammurabi, în vremea Codului lui Zuckerberg, toți cei care acuză fără să probeze sunt răsplătiți cu un „like” și cu un „share”

Nespecialiștii specializați în toate domeniile se vor înmulți, vocile lor vor fi tot mai puternice în mediul virtual și numărul greșelilor de scriere va crește în următorii ani. Cam așa rezumă jurnalistul Horia Ghibuțiu comunicarea online din următorii ani.

Lucrurile se schimbă cu rapiditate în interacțiunile de pe canalele de social media. Semnele de punctuație sunt opționale, formulele de politețe sunt învechite, prescurtările și emoticoanele au înlocuit cuvintele, iar conversațiile dintre oameni necunoscuți nu se mai încep cu timiditate, ci cu tupeu.

Pentru cei care am trăit vremuri când frazele și caligrafia aveau farmec, iar eleganța și respectul în scris erau importante, adaptarea la acest nou stil de comunicare n-a fost ușoară. Unii dintre noi ne încăpățânăm să salutăm la început de dialog și să încheiem conversația cu „La revedere!” sau ”Pe curând!”. Horia Ghibuțiu este dintre cei care respectă încă reguli din comunicarea pe stil vechi.

"Zarva noii dezordini mondiale va deveni asurzitoare. Vom încerca să ripostăm, dar ne vom da seama că vorbim cu niște Chatboți care au ajuns la înaltul grad de inteligență artificială de a face un comentariu literar nuanțat pentru elevii de clasa a IV-a primară".

Cu Horia vorbim în continuare despre ce urmărește atunci când comunică în mediul digital și despre obiceiuri de-ale celorlalți care încă îl surprind.

Cum arată acum comunicarea online

Noua comunicare în mediul digital e neschimbată, din punctul meu de vedere, poate cu excepția faptului că în conversațiile virtuale se răspândește formula „cu drag”, preluată din offline, adică de la bătrânica din piață care vinde pătrunjel și de la tinerica front desk manager care se visează manager peste mai multe desk-uri.

Se schimbă, însă, dramatic, răbdarea noastră, capacitatea de a ne concentra – mă rog, de a ne focusa, cum zic toate asumatele pe Instagram – atenția noastră cea de toate zilele, attention span-ul care se scurtează pe zi ce trece. Am ajuns niște viețuitoare de acvariu. Ca să citez din scrierile mele, suntem în stare să ne mai concentrăm „cât poate un peștișor auriu dintr-un acvariu să își mențină focusul. Experții în neuroștiințe explică faptul că toate acestea sunt consecința capacității noastre cognitive limitate: când urmărim concomitent informații (vizuale, auditive) din mai multe medii, creierul nostru are nevoie de un interval de «reconfigurare», iar comutarea permanentă a atenției ne scade performanța. Suferim de switch-cost effect, prețul pe care îl plătim ca urmare a pendulării atenției de la o informație la alta”.

Cea mai mare impolitețe pe net, din punctul tău de vedere

E nepoliticos să scrii la orice oră pe WhatsApp crezând că destinatarul e veșnic disponibil, să ai o abordare profesională pe Messenger, să dai buzna în viața digitală a cuiva fără să întrebi dacă deranjezi. Slavă ție, omule din era digitală! Probabil, ești fericitul posesor al unui aparat ce poate fi ținut în palmă și care concentrează cea mai mare cantitate de informații din istoria omenirii. Și ai acces la ele, de oriunde, în mod gratuit. Ce culme a progresului! Progresul, însă, nu e gratuit, observă personajul Henry Drummond din „Procesul maimuțelor“, ecranizarea a ceea ce „The New York Times“ definea drept cel mai incredibil proces din întreaga istorie a dreptului anglo-saxon. Obții ceva, pierzi altceva. Ai un telefon, însă rămâi fără intimitatea și farmecul distanțelor. Dacă ești femeie, prețul votului tău e că ai cedat dreptul de a te ascunde după pudrieră sau jupă. Iar dacă ai cucerit aerul, păsările își vor pierde minunăția și va mirosi a combustibil și acolo sus.

Tu ce "greșeli" de etichetă faci

Mă văd nevoit să pretind că nu comit impolitețuri, indiferent de mediul pe care-l folosesc. Nu trântesc ușa nici în viața reală, nici în rețelele de socializare. Dacă dau „seen” mai târziu, e doar pentru că am avut treabă.

Ce nu tolerezi sub nicio formă online

Nu tolerez vulgaritatea, mojicia, tupeul, priceperea enciclopedică, trasul de șireturi, tutuirea între persoane care nu se cunosc. Abia de mai pot comunica prin mesageria instant. Demodat fiind, mă aștept să primesc câte un enunț lipsit de echivoc, în care să mi se comunice neted ce se dorește de la mine. Când colo, mă trezesc cu 10-11 mesaje scurte. La care să răspund mai întâi?! Când mă decid, constat că ezitarea mea de câteva clipite mi-a adus pe micul ecran al telefonului următorul text: „18 mesaje necitite”. Sfârșesc prin a selecta un avatar înfățișând un cățelandru căruia îi pulsează nebunește inima, îl las pe el să comunice în locul meu. Everestul comunicării după milenii de civilizație e un GIF care dă din coadă.

Canalul și tonul folosite când comunici prima dată cu cineva

Cu persoanele necunoscute, folosesc WhatsApp, fiindcă presupune să am posibilitatea de a constata dacă mesajul a ajuns, sau mail. Sunt politicos, îmi cer scuze pentru deranj, salut cu deferență.

Timpul în care răspunzi după ce ai văzut un mesaj scris

Nu am reguli și priorități, altele decât cele firești, de a răspunde online. Cu mențiunea că la comentariile de pe pagina mea de like-uri trebuie să răspund în 24 de ore, altfel, îmi scade reach-ul.

Obiceiuri de-ale celorlalți care te-au surprins cel mai mult în conversațiile virtuale

Cel mai bizar în conversațiile online mi se pare faptul că unii prieteni virtuali se consideră prietenii mei și-n realitate. Bine, și sticker-ele cu garoafe aniversare sau fișierul audio cu „La mulți ani” intonat de un cor cleric.

Ghidul personal pe care îl urmezi în conversațiile virtuale

În conversațiile online, mă ghidez tot după adevăr, respect, decență, umor.

Relevanța formulelor de salut și de încheiere pe mail, chat, sms

Nu fac nicio deosebire între formulele de salut din viața reală și cele din online. Nu scriu cu abrevieri, nu fac paradă de un lexic sărăcăcios, nu mă bat pe burtă cu oricine, nu trimit buze țuguiate și ochi în formă de inimă cuiva cu care nu sunt foarte apropiat și-n realitate.

Cum stai cu fobia vorbitului la telefon

Nu am fobii, deci nici legate de telefon, deși mă sperie un pic când știu că apelantul e pisălog și vorbă lungă. La numerele necunoscute obișnuiesc să răspund, chiar dacă sunt în meeting – dacă e un curier? Se știe că acestora nu le poți ignora apelul oriunde ai fi! Că adolescenților de azi li se prea directă conversația old-school – am auzit că nici măcar cuvinte, locuțiuni, propoziții ori, scuze că sună bătrânicios, fraze nu-și mai trimit, doar imagini și, eventual, acronime – pot pricepe. LOL! Dar nu pot și digera.

Dintre codurile tale de comunicare online

Nu am coduri de comunicare online. Studiez, însă, involuția comunicării umane. Ne avântăm cu toată viteza spre rugurile aprinse pe dealuri medievale, spre cuneiformele antice, spre sforile cu noduri incașe. Hai, că suntem simpatici.

Relația ta cu telefonul

Detest frecvența cu care mă uit la telefon – e drept că funcționează și ca ustensilă de serviciu – chit că nu-mi număr tot timpul like-urile, uneori vreau doar să aflu cum va fi vremea (adică ceva ce nu se poate afla privind pe geam) sau formațiile probabile din meciul care stă să înceapă. Nu am nevoie, sper, de o detoxifiere digitală. Cred că cea mai mare invenție a omenirii, după smartphone, e butonul care-l închide.

Cum te-a schimbat pe tine prezența online

Detest prescurtările, absența diacriticelor, uniformizarea comunicării în scris. Sunt ispitit să scriu cândva despre toate minunățiile pomenite de un profesor în „The New York Times”; despre farmecul caligrafiei, despre bogăția olfactivă a epistolarului pe stil vechi, despre florile presate descoperite în plic, despre uriașa cantitate de informație vizuală conținută de o simplă ștampilă – noroc că au desființat-o și pe asta, prea era desuetă – de pe un plic pe care-l așteptai. Când voi scrie însă despre toate astea, voi lăsa goale toate căsuțele din panoul de control și nici nu voi distribui textul în rețelele de socializare, ca să nu-l citească nimeni. Va fi o autosuprimare digitală discretă, demnă și, mai ales, neobservată.

Cum crezi că va arăta comunicarea online în următorii ani

În următorii ani, comunicarea din online va fi dezgustătoare și artificială ca și azi, numai că se va înmulți numărul de greșeli ortografice. Vocea celui care e idiotul satului, de care vorbea Umberto Eco, se va auzi tot mai tare. Pe viitoarele culmi ale civilizației omenești, va prolifera anvergura nespecialiștilor specializați în toate. Paradoxul e că acești liberpăreriști devin cu atât mai populari cu cât jignesc mai mult, cu cât își enunță și își exhibă nepriceperea în orice domeniu, cu cât încalcă mai des unul dintre principiile care, în urmă cu patru milenii, suna așa: „dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.” Spre deosebire de timpurile în care funcționa Codul lui Hammurabi, în vremea Codului lui Zuckerberg, toți cei care acuză fără să probeze sunt răsplătiți cu un „like” și cu un „share”.

Zarva noii dezordini mondiale va deveni asurzitoare. Vom încerca să ripostăm, dar ne vom da seama că vorbim cu niște Chatboți care au ajuns la înaltul grad de inteligență artificială de a face un comentariu literar nuanțat pentru elevii de clasa a IV-a primară.