Designul si blugii Pyramid

Razvan Suciu e grafic designer, iar partenera lui face bine design de web. Impreuna se numesc (de putin timp) Magenta Design si vor lucruri de calitate. Razvan le mai are cu stencilurile, arta urbana si miroase cu tact identitati vizuale pe la muzicienii autohtoni.

IQads: Ai facut un fanzine (caiet-jurnal) pentru libraria Carturesti. De unde a venit ideea?
Razvan Suciu:Ei ne-au cerut. Isi invitau clientii sa scrie aici ganduri, idei, impresii, iar scopul proiectului era inlesnirea comunicarii intre cititori si librarie si crearea unui anumit tip de comunitati a celor ce trec pragul de la Carturesti. Libraria ne-a cerut 6 caiete, cate unul pentru fiecare din cele 6 librarii Carturesti din tara. Ei aveau doar niste foi A4 goale, puse acolo si pe care lumea a scris diverse lucruri. Initial ni s-a cerut un fel de mapa in care sa puna apoi foile. Mi se parea putin si ieftin pentru statutul lor. Am schimbat forma foii, sa nu mai fie clasicul A4, si am inceput sa le tai. Iar pentru ca omul sa nu se simta putin stanjenit in fata unor pagini goale pe care tot trebuia sa povesteasca, m-am gandit sa pun imagini care sa te duca cu gandul la niste povesti. Asa am inserat stenciluri cu personaje mai controversate gen Marilyn Monroe, Jean-Paul Belmondo, dar si desene manga sau diverse mesaje. Am numit proiectul "POVEST", cuvantul fiind, de altfel, decupat in coperta. E ca o invitatie de a povesti adresata vizitatorilor; POVEST e un cuvint neterminat, rolul de a-l termina revenind celor ce scriu o POVESTE in caiet. Am realizat o structura diferita de la o pagina la alta. In orice caz, acasa eu nu mai am nici un exemplar, ci doar cateva poze. Am vrut sa provocam, sa deschidem un pic supapa, sa il facem pe vizitator sa se simta mai lejer si nu atat de om care cade in gol pe o coala alba. Si la o adica, sa fie si rasfoit pentru a se vedea ce e inauntru. Paginile s-au umplut repede, iar cei de la Carturesti mi-au spus ca tinerii s-au inghesuit cel mai tare. E o metoda ieftina si a mers repede, nu a trebuit sa mai trecem prin tipografii.

Stencilurile apar altfel decat tiparul offset. Vezi o textura, simti ca sunt mai zgronturoase, sunt in numar limitat si sunt mai deosebite decat o poza clasica. Totul e mai cald, te face sa te apropii mai delicat fata de obiect. E un soi de respect si apreciere fata de client.

IQads: Ce stenciluri faci si lipesti prin oras? Ce parere ai despre stencilurile "comerciale" gen U TV sau Get Fit? Cat de bune sunt ca mijloace de comunicare?
Razvan Suciu: E mai bine ca ale mele sa ramana anonime. E o regula printre cei care realizeaza stenciluri sa nu se afle despre ei. Sunt multe chestii facute pe ziduri care nu au a face cu stencilul. Am vazut si eu Get Fit, care e o sala de sport, din cate am inteles. Nu are insa nici in clin, nici in maneca cu stencilul, iar, in plus, arata urat. S-au gandit si ei ca e o forma ieftina de promovare, il pui pe unul mai fomist sa-ti faca un sablon, ii mai dai cateva sute de mii sa ti-l puna prin oras si gata. In plus, e si la moda la ora actuala.

IQads: Ai lucrat pentru A&A Records la identitatea vizuala a unor artisti precum Iordache sau moldovenii de la The Snails. Si-ai mai facut si afise pentru alti moldoveni, Edict sau pentru "Joy of Life" (un proiect semnat Decebal Badila, Petrica Andrei, Vlad Popescu). Cat de bine crezi ca se ambaleaza vizual muzica romaneasca? Care sunt tendintele din domeniu?
Razvan Suciu: Nu tine doar de muzica. Publicul nu are o educatie vizuala buna, foarte profunda. Se limiteaza la chestii facile, vine la tine cu ele in cap si daca ii propui ceva mai interesant sau mai deosebit se sperie. Oamenii sunt mai conservatori. Inclusiv cu cei de la A&A aveam probleme in a le propune ceva. Refuzau din start pe motiv ca publicul nu o s-o digere pentru ca n-a mai vazut asa ceva si s-ar putea sa existe o reactie inversa. Devine deranjant cand cineva care nu e Wally Olins iti spune ca trebuie sa faci asa.

Ce este cenusiu din punct de vedere vizual in muzica romaneasca este tocmai ceea ce este considerat de varf, pe cand underground-ul este misto. Tocmai la chestiile despre care se spune ca nu se vand, ai libertate de creatie. Oamenii aia par a fi mai destupati. A&A nu prea lucreaza cu zona underground, din pacate. Kumm, OcS (care vin cu materialele lor grafice), Vlaicu Golcea, Aievea, au toate materiale vizuale frumoase si sunt de respectat. Nu inteleg de ce nu se poate extinde treaba asta si la alte trupe.

Vita de vie cu albumul Fenomental bagat intr-o cutie de medicamente, Silent Strike cu o bucata de plum in carcasa de la CD sau un alt volum, editat de casa de discuri La Strada, cu boabe de cafea inauntru sunt exemple de idei indraznete. Muzica lor se adreseaza, de altfel, unui public aparte, spre care trebuie sa te indrepti cu ceva mai deosebit. Unei trupe ca Animal X nu s-ar preta asemenea idei, dincolo de faptul ca nici macar nu le-ar trece prin cap sa incerce asa ceva.

IQads: Abia ati dat drumul shopului Magenta Design (www.magentadesign.ro). Care sunt clientii vostri?
Razvan Suciu: Printre cei pentru care lucram la ora actuala, se numara Hipo, angajatori de top; biroul de avocatura Guia; tirgurile de cariera "Angajatori de Top" si "Arenele Carierei". Suntem inca la inceput. Incercam sa le spunem clientilor: "Asta este sfatul nostru, astea sunt propunerile pe care credem ca ai putea tu sa mergi". Nu ne-am propus sa facem deocamdata advertising, pentru ca, in general, toata lumea zice ca face advertising. Iar asta, pentru noi, ca designeri, era un pic deranjant. Mi se pare mai onest sa spui ca faci design si tu stii ce iti ofer. Nu suntem capabili sa concepem o strategie, sa stiu n chestii legate de marketing. Doar design.

IQads: Ai activat o vreme ca grafic designer in Ungaria. Care sunt diferentele fata de ce ai intalnit in Romania?
Razvan Suciu: In Ungaria, am lucrat acum patru ani intr-un atelier de design. Ei colaborau in genearal cu teatre, tot felul de clienti care nu doreau neaparat o intreaga campanie publicitara. Totul mi s-a parut mai profesionist ca la noi, inclusiv din punctul de vedere al clientului, care venea la tine ca la un profesionist cand iti cerea sa-l ajuti si nu se intampla neaparat ca aici, unde se incearca sa ti se impuna. Exista un respect si de o parte, si de alta. Serviciile lor erau mai ieftine, decat s-ar fi intamplat daca s-ar fi apelat la o mare agentie de publicitate.

IQads: Cum ai caracteriza in acest context nivelul designului facut in Romania?
Razvan Suciu: Mi se pare uneori ca designul la noi e in perioada blugilor turcesti Pyramid. E o chestie pe care o faci, nestiind ca lucrurile stau cu totul altfel, ca lucrurile frumoase arata cu totul altfel, ca a comunica e cu totul altceva. Ca totul e o eroare in care te scalzi. E si o comoditate, pentru ca exista albume si cataloage in care sa poti sa te uiti si sa te inspiri. Nu mi se pare corect fata de tine, ca designer sau agentie, sa iesi in afara, sa castigi niste premii babane pe niste chestii la care ai lucrat, dupa care sa vii iar in tara si sa te ocupi de cacaturi. E ca intr-o zi de duminica, atunci cand te imbraci frumos, o duci la biserica sau la restaurant, iar luni o iei la bataie, o injuri, asteptand sa vina cealalta duminica sa fii iar domn. Designul e de multe ori o Cenusareasa. Daca te uiti ce e in medie, iti dai seama ca lucrarile de design sunt foarte slabe. Acolo ar fi de lucrat. Nu ma refer la cazul in care vine la tine ditai firma sa-i faci o identitate. Aici poti sa zici deja ca e un varf. Dar in momentul in care restul lucrarilor il faci foarte slab, e o problema.